[Drumul spre Golgota (10)] Noi am răstignit ADEVĂRUL, LUMINA, IUBIREA și VIAȚA
Ziua bună, fraților. O să vă las câteva gânduri pentru Vinerea cea Mare. Despre această zi am putea vorbi o veșnicie. E atât de mare această zi pe cât de mare este gestul / actul / fapta celui Răstignit. Este cel mai mare act de smerenie care a avut loc vreodată în univers și altul nu va mai fi la fel.
Căci dacă Creatorul S-a smerit și a acceptat toată batjocura fiind și răstignit, cine are curajul să se mândrească? Dacă Stăpânul se smerește la maxim., care e robul care vrea să se mândrească înaintea Lui și a lumii? Dacă Împăratul a toate se smerește, atunci prin asta cheamă pe toți oamenii și toată făptura la smerenie!
Căci nimic nu se mișcă fără voia Lui! Nimic nu ființează fără acceptul Lui! Nimic nu-și continuă existența fără viața care curge din El! Pe cruce Dumnezeul nostru răstoarnă toate valorile lumii noastre. Dacă până atunci puterea, mândria și slava erau de preț și ieșeau victorioase, de acum înainte prin slăbiciune și smerenie vine biruința. Dacă Împăratul a toate s-a îmbrăcat cu haina batjocurei și s-a așezat pe cruce ca pe un tron, pe tronul dragostei, cine are curaj să se îmbrăce în laude și slavă înaintea Lui și în această lume?
Dumnezeu mai devreme sau mai târziu pe toți cheamă la pocăință! Că e azi, că e mâine, fiecare din noi va fi chemat prin întâmplările vieții înaintea Creatorului! Fiecare întâmplare a vieții noastre este o judecată a lui Dumnezeu, și prin ea Domnul ne cheamă la El.
Trăim într-o lume care îl respinge pe Dumnezeu continuu! Noi formăm această lume. Noi, toți oamenii de pe pământ, mai mult sau mai puțin, îl respingem pe Dumnezeu prin fiecare nedreptate și păcat pe care-l facem. Ieri am auzit la citirea celor 12 evanghelii că Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul a fost găsit vinovat de moarte de către judecătorii cei lumești.
Ce lume este aceea în care Adevărul este vinovat de moarte?
E aceeași lume și azi… Adevărul umblă în lume cu capul spart, spune pr. Arsenie Papacioc. Ne este atât de greu să facem voia Domnului și să ascultăm de El! Ne-am obișnuit atât de mult cu păcatul și cu cele ale lumii, încât a ne dezlipi de ele înseamnă moarte!
Fraților, viața la care ne cheamă Iisus Hristos de aici pe pământ și care se continuă în ceruri, este TOTAL DIFERITĂ DE VIAȚA LUMII ÎN CARE TRĂIM. Este la PROPRIU O ALTĂ VIAȚĂ! Sunt de 23 de ani în Biserica lui Hristos în mod conștient și realizez din ce în ce mai mult că nu putem satisface ambele stiluri de viață, și pe cel al lumii și pe cel al lui Hristos. Viața în Duhul Sfânt pe care ne-o aduce Iisus Hristos este o bucurie atât de mare, o fericire atât de puternică, încât n-am vrea s-o pierdem niciodată. Dar această fericire o pierdem imediat ce iarăși ne apropiem de cele ale lumii.
Cine crede în Iisus Hristos și-L urmează, cine mănâncă Trupul și sângele Lui și-i împlinește poruncile, aceluia Dumnezeu îi dă har peste har. Bucurie peste bucurie în inimă… Dar o așa bucurie că nu există nimic asemănător în toate plăcerile lumii. Nimic.
„Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască” (pr. Arsenie Boca).
Cine gustă din această bucurie, va fi RĂNIT LA PROPRIU SUFLETEȘTE ! Nu va mai căuta cele ale lumii! Va căuta din ce în ce mai des Harul Duhului Sfânt, adică viața cu Hristos în Hristos!
De ce a acceptat Domnul toate mizeriile și răutatea oamenilor și S-a lăsat răstignit? Ca să ne convingă și prin faptă, nu doar prin vorbă, CĂ NE-A PREGĂTIT O FERICIRE CARE NU S-A SUIT VREODATĂ LA INIMA OMULUI !!! Ca să ne arate ce FOC ARDE ÎN INIMA LUI! Un foc al iubirii lui Dumnezeu și al BUCURIEI care vrea să-l ARUNCE în tot pământul! Domnul Iisus vrea să dea foc la toată umanitatea și s-o aprindă de IUBIRE ! S-o aprindă cu IUBIRE!
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, vrea să ne facă să simțim ceea ce El simte ca om. În Iisus-Omul arde toată bucuria VIEȚII SFINTEI TREIMI ! În Iisus-Omul e deplin toată DUMNEZEIREA! Toată ființa IUBIRII DUMNEZEIEȘTI! Dar El vrea să ne dea și nouă toate câte El simte și are.
Așa a și zis! A spus că Tatăl a dat toată slava Sa Fiului. De ce? Căci Fiul, a ascultat atât de frumos de Tatăl, și Tatăl îl răsplătește, și-i dă tot. Absolut tot! Tatăl cel din ceruri îi dă FIULUI SĂU ca OM (căci ca Dumnezeu, Fiul era Una cu Tatăl) toată SLAVA LUI DUMNEZEU. Dar Fiul ce spune? „Slava pe care mi-a dat-o Mie Tatăl, o dau vouă”.
Auziți !? Iisus vrea să ne dea și El tot nouă, așa cum lui i-a dat Tatăl tot. Deci Iisus vrea să dea TOATĂ DUMNEZEIREA SA, omului! Fiecărui om! Adică ce? Adică vrea ca omul să fie fericit așa cum Dumnezeu este! Dar nu oricum ci în comuniune directă cu El! În El! În Dumnezeu. Iisus Hristos pe Cruce lucrează această taină negrăită, de a chema pe om să se așeze în ceruri lângă Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Fraților, Dumnezeu răstignit pe cruce e cea mai mare parabolă a lumii! E cel mai mare paradox! Dar din acest motiv e și cea mai mare taină! Taină lucrătoare! Taină cu efecte ieri, azi și în veșnicie ! Nu are putere omul să facă atât de mult rău, cât are puterea Dumnezeu să iubească! Nu poate convinge niciodată diavolul și omul, cu răutatea lor, pe Dumnezeu, că lumea aceasta trebuie să fie altfel decât Domnul a creat-o și gândit-o.
Hristos pe Cruce spune: „Această lume se va întemeia de azi înainte pe IUBIRE, și nimic niciodată nu va clătina această temelie! ”
Hristos pe Cruce spune negrăit: „M-am răstignit ca să transform tot răul lumii în bine, tot păcatul să-L curățesc, toată nedreptatea s-o îndrept, toată pata de pe suflete s-o albesc!”
Iisus pe Cruce zice tăcut: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi, căci nimic nu mă mai supără!”
Toate le iert!
Dacă Domnul a iertat pe ucigașii Săi, care au făcut CEL MAI MARE PĂCAT DIN ISTORIA UNIVERSULUI, atunci va ierta pe oricine care vine la El și-și cere iertare. Și vrea sincer să se îndrepte.
Pe Cruce Domnul a judecat această lume! Pe cruce Domnul a dezgolit toată răutatea noastră și a arătat-o în văzul tuturor! Nu El e gol pe cruce, ci răutatea noastră mizerabilă e dezgolită pe Cruce!
Dacă am RĂSTIGNIT LUMINA ce părere să mai avem despre noi?
Dacă AM RĂSTIGNIT ADEVĂRUL ce tărie mai au argumentele gurilor noastre?
Dacă AM RĂSTIGNIT VIAȚA ca s-o omorâm, atunci ce soluții poate da omul la toată lucrarea morții din noi?
Dacă AM RĂSTIGNIT IUBIREA ce va oferi omul mai mult celuilalt?
Dacă omul n-a vrut să se mântuiască prin înțelepciunea lui Dumnezeu, a bine voit Domnul să mântuiască lumea prin nebunia crucii.
Pentru noi oamenii argumentele nu sunt de ajuns! Vorbele nu sunt destule! Indiferent cine și ce ne vorbește! De aceea a bine voit Iisus Hristos Dumnezeu-Omul să se lase răstignit ca să fie FAPTA LUI MAI MARE DECÂT VORBELE LUI! Ca să ne cheme mai mult în Împărăția Cerurilor prin iubirea crucii decât prin cuvintele propovădurii! Ca să ne arate CÂT ESTE DE DETERMINAT ȘI SERIOS ÎN A NE ADUCE DIN CER noua VIAȚA DUMNEZEIASCĂ!
Taina lui Hristos pe Cruce tăcut ca un miel, strigă în gura mare TOATE MARILE TAINE ALE LUMII !!! Și toate tainele lucrării de mântuire a lui Dumnezeu!
Dacă Hristos pe Cruce nu ne convinge să credem și să-L urmăm, nimic nu ne va convinge.
Pe Cruce Domnul Dumnezeu a arătat cel mai delicat și tandru gest de iubire față de om, întru toată smerenia! Nici cea mai dulce mângâiere a unei mame față de copilul ei nu se compară cu gestul crucii lui Hristos față de noi! Hristos Domnul a rămas în memoria oamenilor în ultimii 2000 de ani cu brațele deschise pe cruce. Sute de mii de biserici creștine din această lume îl arată pe Iisus cu brațele deschise răstignit pe Cruce. De ce? Ca să nu uităm cel mai tandru gest de iubire a Lui față de noi!
Cu brațele deschise pe Cruce Iisus Hristos așteaptă să îmbrățișeze pe orice om este sau vine în lume. Cu brațele deschise pe cruce Iisus adună la El pe toți cei care-L iubesc. Și-i duce la Tatăl și-i face una cu Sfânta Treime.
Acesta este Dumnezeul nostru!
Slavă Lui pentru toate!
Meditați la taina crucii, căci este nesfârșită în adâncimea ei, căci CRUCEA E DOAR IUBIRE.
Atât pentru astăzi.
Autor: Claudiu Balan