Seminarul 23, anul 2: „Țara făgăduinței, ținutul Canaan, țara unde curge lapte și miere”

E un subiect foarte interesant. Veți vedea că Țara promisă de Domnul Dumnezeu lui Avraam nu e doar Israelul de astăzi, ca teritoriu, ci MULT MAI MULT. E chiar cerul și veșnicia. Cum adică țara unde curge lapte și miere? A curs vreodată în ținutul Israel doar lapte și miere? Nu, nicidecum.

Dar de ce e numit acest pământ astfel? Pentru că din acest pământ a luat naștere Hristos, dulceața lumii !!! Hristos – bucuria inimilor! Hristos – care adapă cu LAPTELE HARULUI SĂU întreaga lume. Suntem chiar în perioada Învierii, în perioada răsplătirilor și a bucuriei! În perioada în care Domnul ne dă în sfârșit ceea ce ne-a promis!

Nu ratați întâlnirea de diseară de la ora 20.00 pe Zoom.

Știați că, după ce 40 de ani evreii au mâncat mănă din cer ZI DE ZI. Pâine din cer au mâncat…. În momentul în care au intrat în Țara Făgăduinței, mana s-a oprit. De ce?

Dacă veți citi Acatistul Bunei Vestiri veți descoperi cine este Pământul Făgăduinței și cine este Laptele și Mierea din acest pământ.

Astazi care este pamantul fagaduintei?

Unde este pamantul fagaduintei dupa venirea lui Hristos in lume?

Câteva data despre pământul făgăduinței

Teritoriul dintre Marea Mediterană şi râul Iordan, şi de la râul Egiptului până aproape de Ugarit (Siria) sau chiar până la Eufrat, se numea, în antichitatea preisraelită, pământul Canaan. A fost făgăduit poporului israelit şi pentru a locui în acest ţinut al făgăduinţei, evreii au părăsit Egiptul, unde locuiseră 400 de ani, şi au peregrinat patruzeci de ani în deşert.

Locuirea pământului făgăduinţei, identificat cu ţara Canaanului, este atestată chiar din Paleolitic prin materialul arheologic descoperit de-a lungul timpului. Există, apoi, numeroase dovezi istorice, începând cu anul 3000 î.Hr., privind locuirea unor cetăţi ale Canaanului, cum ar fi Ierihonul, Meghido, Biblos sau Ugarit. Religia locuitorilor era evident una politeistă, zeul suprem fiind considerat creator şi fertilizator al pământului. De altfel, religia canaaneilor reflectă preocupările unei populaţii eminamente rurale, trăind din agricultură.

Moise nu a apucat să intre în pământul făgăduinţei, căci a murit pe muntele Nebo, în ţinutul Moabului. Mai înainte însă de a se adăuga la strămoşi, Moise a învestit cu putere de conducere pe Iosua, fiul lui Navi.

Istoria biblică din Cartea Iosua începe cu descrierea cuceririi Ierihonului. Oraşul este spionat de cercetaşi, iar pe baza „raportului“ lor, Iosua îndrăzneşte să traverseze Iordanul. Preoţii cu chivotul legii merg înainte, astfel liniştindu-se valurile. Albia râului rămâne uscată, atâta vreme cât preoţii stau în mijlocul Iordanului. Reprezentanţii celor 12 neamuri iau câte o piatră din albia uscată a fluviului şi, pe mal, în memoria acestei minuni a lui Dumnezeu, ridică o piramidă din pietre. De îndată ce preoţii urcă pe malul celălalt cu chivotul legii, masa de apă revine la cursul său iniţial.

După trecerea Iordanului şi ocuparea Canaanului, israeliţii împart ţara între cele 12 seminţii, prin tragere la sorţi. Aceasta, care se întindea de o parte şi de alta a Iordanului, a revenit celor 9 seminţii şi o parte din tribul lui Manase, deoarece triburile lui Gad, Ruben şi cealaltă parte a tribului lui Manase s-au întors şi s-au stabilit în Transiordania cucerită de israeliţi înainte de moartea lui Moise

La puţin timp după împărţirea ţării, poporul Israel a intrat într-o stare de semianarhie, mai ales din punct de vedere politic. Deşi unite prin credinţa într-un singur Dumnezeu şi prin aceleaşi interese legate de luarea în posesie a pământului, după primirea unei părţi din moştenire, cele 12 triburi au început să trăiască într-o semiautonomie, ceea ce a deterrminat căderea lor, rând pe rând, sub loviturile populaţiilor cananeene pe care le înfrânseseră iniţial, doar parţial.

Citiți articolul complet aici: La hotarele pământului făgăduinţei