[Drumul spre Golgota (11)] De astăzi începe învierea lui Hristos în întreaga lume!

Ziua bună, fraților. O să vă las aici câteva gânduri despre Sfânta și Marea zi de Sâmbătă.

Odată cu căderea lui Adam în păcat, orice om vine pe lume e pedepsit să moară. Dacă Adam nu ar fi păcătuit atunci ar fi trăit veșnic, fără să moară. Toți cei care au murit până la Învierea lui Hristos mergeau în iad, în adâncul pământului (localizare a iadului tot de la sfinți aflată), indiferent dacă erau buni sau răi.

Orice om vine pe lume e dator cu o moarte.  De ce? De ce a pus Dumnezeu ca pedeapsă pentru Adam, dacă va mânca din pomul binelui și a răului, moartea?

Moartea e ridicare a vălului de pe ochii noștri. Dumnezeu nu a pus moartea ca DISPARIȚIE ÎN NIMIC a omului, sau ca DISPARIȚIE TOTALĂ. Nu.

Omul are suflet veșnic primit de la Dumnezeu, și niciodată nu moare. La fel au și îngerii și diavolii (foști îngeri buni, căzuți în păcat). Moartea este pentru om o moarte a trupului, cu care de altfel a și păcătuit. Moartea a fost pentru Adam și toți urmașii lui până la Hristos TRECERE din lumea aceasta în altă lume, în lumea spirituală veșnică, în iad. De aceea această trecere l-a trezit pe ADAM, i-a arătat ADEVĂRUL LUCRURILOR. Moartea e gândită de Dumnezeu ca să PUNĂ STOP PĂCATULUI.

Dacă omul n-ar muri ar păcătui sute și mii de ani, o veșnicie… Și ce lume ar fi? Un iad continuu…. Moartea e paradoxal salvarea noastră. La început, chiar și după cădere, oamenii trăiau pe vremea lui Adam, câteva sute de ani. Adam a trăit 930 de ani. Set a trăit 912 ani. Matusalem a trăit 969 de ani, cel mai longeviv om de pe pământ. Pentru că păcatuiau Domnul a adus potopul global din vremea lui Noe, ca pedeapsă pentru toți. După potop oamenii au început să trăiască din ce în ce mai puțin ani.

Așa am ajunns astăzi să trăim în jur de 70 de ani, iar de vor fi în putere 80 de ani, iar ce este mai mult decât atât este osteneală și durere, cum zice psalmistul David. De ce a limitat Dumnezeu treptat numărul anilor trăiți pe pământ de către oameni? Pentru că păcătuiau mult și prin asta Dumnezeu limitează vremea păcătuirii noastre.

MOARTEA = STOP PĂCATULUI

În iad nu mai poate nimeni păcătui, chiar dacă vrea. Acolo bețivul își vrea băutura, desfrânatul plăcerea, lacomul mâncare și banii, hoțul averile, mândrul slava… dar nu le mai pot obține. Dar dorința din ei rămâne și-i muncește… îi chinuie… În iad obiectul patimilor dispare, dar rămâne efectul patimilor din ființa noastră, care ne va chinui adânc. Totuși moartea nu ne poate mântui, ci doar oprește păcatul. Moartea e trecere, dar e și naștere într-o nouă lume.

Astăzi în mormânt a fost așezat Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, care nu a păcătuit cu nimic. Care a făcut întru toate voia Tatălui, și diavolul nu avea cu ce să-L agațe. Diavolul nu avea nimic în Iisus. În mine diavolul are multe cârlige de care se poate agăța oricând, dacă Domnul îi permite: mândria, lăcomia pântecelui, slava deșartă, etc. Toate patimile mele… Nu vreau să le spovedesc aici…

Diavolul, dacă Domnul îi îngăduie, îmi poate aduce acum ispite cu care să mă agațe de cârligele lui din mine. Eu cu voia mea am fost de acord să monteze aceste cârlige în mine, de aceea diavolul are de ce se agață. În Iisus Hristos diavolul nu are niciun cârlig. Nimic. Nicio ispită nu-L atinge. Nicio stare exterioară nu-L poate face să se schimbe, forțat de împrejurări.

Iisus, imediat ce și-a închis ochii pe cruce, și a murit, a coborât la iad, așa cum toți oamenii coborau până atunci. Dar diavolul și iadul nu-L poate ține pe Iisus cu nimic, căci nu are nimic în El. Atenție! Iisus coboară la iad nu doar cu sufletul său omenesc ci și cu Dumnezeirea Sa.

De aceea, coborârea lui Iisus în iad e coborâre întru slavă, plină de lumină. Iisus astăzi coboară la iad și luminează tot iadul… Coboară și ridică de acolo pe toți oamenii care au murit până la El, dar care au avut viața curată și au ascultat de poruncile lui Dumnezeu. Astăzi Iisus scoate din iad pe sfinții din perioada Vechiul Testament, pe evrei și pe cei dintre neamuri. De aceea după ce Iisus a murit, evanghelia zice că mormintele s-au deschis.

50 Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.†

51 Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;†

52 Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.†

53 Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.†

(Matei cap. 27)

Vedeți că spune trupurile sfinților, deci nu orice om a fost scos din iad, ci doar cei buni. De atunci și până astăzi Hristos este încă prezent în iad și scoate pe cei pe care El îi consideră vrednici de iertare. La fiecare Liturghie preotul spune această rugăciune la proscomidie:

„În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându‑le, Cel ce eşti necuprins”.

Astăzi, Iisus a murit ca să dea viață lumii. De astăzi din sâmbăta așezării în mormânt a Domnului, orice om care moare nu se mai duce direct în iad ci se duce mai întâi înaintea judecătorului Hristos. Și El îl judecă, și dacă a făcut cele bune va merge în împărăția cerurilor. Dacă a făcut cele rele va merge în iad.

Raiul a fost închis când Adam și Eva au fost scoși afară. Dar de astăzi raiul e deschis pentru tot omul ce crede în Iisus Hristos și îi împlinește poruncile. Până la Hristos, și cei buni și cei răi mergeau în iad. Dar, și pentru cei adormiți, Biserica a rânduit rugăciuni și slujbe, și milostenie, și fapte bune, doar doar Domnul se va milostivi la a 2-a Sa venire să scoată din iad pe cei ce astăzi sunt acolo.

De astăzi începe învierea lui Hristos!

Primii care văd Învierea lui Hristos și pe Hristos plin de lumină sunt cei din iad. Ei îl văd pe Hristos cum L-a văzut Petru pe Tabor, strălucind de slavă ca un soare. De astăzi toate s-au umplu de bucurie, și cerul și pământul, și cele de desubt! Deci să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută Învierea lui Hristos! Urmează Săptămâna Luminată. Bucurați-vă de ea cu Hristos și cu aproapele vostru!

Odată ce vine Paștile și Învierea, ne relaxăm instant, și trecem din post aspru și înfrânare, la plăceri și desfătări. E ca și cum am primi STARTUL LA DISTRACȚIE. Fraților, așa fac și eu. Primul porc sunt eu. Dar am învățat ceva de la an la an: Vreau să mă bucur duhovnicește de Învierea lui Hristos ! Căci știu că nu e bucurie mai mare decât Bucuria Harului pe care Hristos îl aduce în inimile noastre prin Înviere!

De aceea, dacă ați gustat vreodată din pacea lui Dumnezeu, dacă v-ați bucurat vreodată de Duhul Domnului în inimile voastre, atunci să știți că Săptămâna Luminată e praznic DUHOVNICESC, e desfătare cu Trupul și Sângele Domnului, desfătare cu Harul Lui.

Vreți să vă bucurați duhovnicești? Veniți în biserici!

„În biserici binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!”
Așa va zice preotul la Liturghie din mijlocul bisericii în noaptea de înviere.

Urmează 8 zile cu Liturghie zilnică, cu împărtășire zilnică.

Iată ce zice Canonul 66 Trulan

RÂNDUIALA PRĂZNUIRII SĂPTĂMÂNII LUMINATE

Se cuvine ca, de Ia sfânta zi a învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, până la noua duminică (duminica următoare), întreaga săptămână să o pe­treacă credincioşii fără întrerupere în sfânta Biserică, în psalmi şi cântece (imne), petrecând şi în cântări duhovniceşti, bucurându-se întru Hristos, şi sărbătorind şi îndeletnicindu-se cu citirea dumnezeieştilor Scripturi şi îndestulându-se cu Sfintele Taine. Căci astfel vom fi şi înviaţi împreună cu Hristos şi împreuină înălţaţi. De aceea, în nici un chip să nu se facă în zilele arătate alergări de cai sau alte jocuri obşteşti (populare).

Acesta este canonul 66 al Sinodului V-VI Ecumenic de la Constantinopol (691-692), numit și Trulan. E hotărâre a Sfinților Părinți, nu sfaturi goale, sau a unui singur om… Auziți ce zice!? Să petrecem zilnic în Biserică cântându-i Domnului cu bucurie că a înviat și ne-a înviat!

Să sărbătorim citind dumnezeieștile Scripturi! Să sărbătorim ÎNDESTULÂNDU-NE CU SFINTELE TAINE ALE LUI HRISTOS, adică Sfânta Împărtășanie.

Dacă avem binecuvântare să ne împărtășim în ziua de Înviere, să avem binecuvântare să ne împărtășim toată săptămâna, zi de zi. Dar asta e lucrarea duhovnicilor. Canonul spune clar ce au de făcut. Chiar dacă nu postim în această săptămână. Nu mai e post! Gata! Toate se dezleagă, căci toate sunt bucurie!

Nimeni nu mai postește de mâine până în miercurea după Duminica Tomii. Iar de atunci miercurile și vinerile până la Pogorârea Duhului Sfânt au toate DEZLEGARE LA PEȘTE, căci e BUCURIA ÎNVIERII!

Fraților, de la Duminica Învierii și până la Duminica Tomii se cântă Canonul Învierii la utrenie, la fel ca și cum ar fi în fiecare zi ÎNVIEREA. 8 zile ca una și una ca 8. 8 zile ca ziua de Înviere și ziua de Înviere e ca 8 zile, ca veșnicia. Adică e zi veșnică, zi care nu se mai ternină.

Domnul ne cheamă 8 zile să trăim ca-n rai în Săptămâna Luminată! Cine vrea, să vină și să guste! Vă spun din experiența mea, că această perioadă a Învierii are în ea pusă de Dumnezeu: BUCURIE MARE !!! Bucurie care se simte în inimă, oriunde ai fi și orice ai face, dacă stai cu Domnul. E ca și cum Domnul ar da mărturie în sufletele noastre că VREA SĂ FIE CU NOI ÎN ACESTE ZILE mai mult decât în alte perioade ale anului.

E ca și cum Domnul Iisus umple aceste zile cu BUCURIE! Toarnă în zilele noastre BUCURIA INIMII SALE pline de DRAGOSTEA TATĂLUI! Nu lăsăți cele ale lumii să vă fure această bucurie! Veniți și adăpați-vă de bucurie în biserici și apoi mergeți în lume și fiți lumină și bucurie pentru toți oamenii!

Creștinul este un HRISTOS în lume! Așa ne numim: creștini, de la Christos. Pentru noi românii ar trebui să ne numim „hristoși”. Vă dați seama ce mare răspundere avem!? Suntem FII AI ÎNVIERII fraților ! Fii Învierii revarsă lumina Învierii lui Hristos în lume! Cam atât pentru astăzi. Poate zilele viitoare vă mai las câteva cuvinte. Oricum… mai rar… și mai puțin…. Vedem cum dă Domnul!

Hristos a înviat!

Autor: Claudiu Balan