[Fc. cap.22, 1-13] Avraam este chemat de Domnul să-l aducă jertfă pe Isaac

Continuăm călătoria noastră în Vechiul Testament pentru a vedea întâmplările minunate din viața lui Avraam.

Am ajuns la capitolul 22 din cartea Facerii.

1. După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”

Chemarea lui Avraam de către Dumnezeu, și toate intervențiile în viața lui avea ca scop să-l pregătească pentru această mare încercare. Domnul îl strigă de 2 ori pe Avraam, arătând astfel „nerăbdarea” sau dorința mare de a-i arăta lui și lumii întregi ce lucrare minunată pregătește. Iar Avraam, credincios Domnului și ascultător în toate zice: „Iată-mă Doamne”. Nu-l chema Domnul pe Avraam la suferință, la chin, ci-l chema ca să-l ridice, să-l înalțe din starea sa, către asemănarea cu Sfânta Treime.

2. Şi Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!”

Auziți la ce-l cheamă Domnul! După ce Avraam a adus de mai multe ori jertfe de animale pe jertfelnic, acum e chemat să-și aducă propriul fiu. Și auziți cum Domnul folosește aceste cuvinte care parcă îi sporesc lui Avraam greutatea acestei încercări: „singurul tău fiu pe care-l iubești”. Cum să-l aduci jertfă pe fiul tău pe care l-ai așteptat să se nască până la vârsta de 100 de ani? Ce-i va spune Avraam soției sale care atât de mult și l-a dorit pe acest fiu mult iubit al lor?

Iar Isaac nu era orice fiu… Era fiul născut după ce Însuși Dumnezeu anunță nașterea lui. Era fiul făgăduinței, fiul promisiunilor pe care Dumnezeu le făcuse lui Avraam. Însăși Sfânta Treime după ce i se arată la stejarul din Mamvri îi făgăduiește Sarrei că i se va naște un fiu. Domnul îi promisese lui Avraam că va deveni tată a mulți fii, mai mulți decât stelele cerului și decât pulberea pământului…

Domnul i-a promis lui Avraam că Isaac îl va moșteni. Cerându-i să-l aducă jertfă pe Isaac, Dumnezeu, pare-se că Se contrazice pe Sine, pare că anulează tot din ceea ce a promis. De fapt, toată lucrarea lui Dumnezeu cu Avraam până în acest moment devine incoerentă, odată cu moartea lui Isaac. Pare că avem un Dumnezeu tiran, care se joacă cu viețile oamenilor ca un despot atotputernic.

Omenește totul părea absurd.

Ce-o fi fost în inima lui Avraam?

„De ce mai chemat Doamne din pământul meu, ca să-ți bați joc de mine? Acum zici că mă faci tată a mulți fii… și trec ani de zile și nu se întâmplă nimic. Apoi aproape de bătrânețe îmi dai un fiu… abia un fiu, nu milioane cum mi-ai promis, și acum și pe acela vrei să mi-l iei.”

Isaac era bucuria părinților lui bătrâni, era lumina ochilor lor. Ce furtună mare va fi fost în inima lui Avraam? I-o fi spus oare Sarrei? Ce era în mintea acestui om care e considerat Tatăl Credinței pe această Planetă?

Iată ce spune Scriptura:

3. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.

Avraam se ridică să-mplinească porunca. După o noapte de coșmar… se ridică în plină zi însorită cu furtună mare în suflet. Dar foarte hotărât să ducă la împlinire ceea ce Dumnezeu îi cere. Cât de mare este Avraam! Unii ar spune că Avraam pleacă cu gând criminal ca să înfăptuiască această jertfă. Sfântul Apostol Pavel spune că dimpotrivă:

„Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze (pe Isaac) şi din morţi” (Evrei 11, 19)

Aducerea lui Isaac ca jertfă prefigura cea mai mare jertfă din istoria umanității și din tot acest univers: Jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Avraam îl simbolizează pe Tatăl cel din ceruri. Drumul către muntele Moria al lui Avraam este toată lucrarea de mântuire pe care Dumnezeu-Tatăl a rânduit-o pentru umanitate. Isaac îl simbolizează pe Fiul lui Dumnezeu.

Așa cum Isaac este unicul fiu născut al lui Avraam, așa Iisus este Unicul Fiu născut din Tatăl. Cele două slugi ale lui Avraam pot simboliza pe cei 2 tâlhari care au fost răstigniți împreună cu Domnul Iisus Hristos pe cruce pe Golgota. Lemnele pentru jertfă simbolizează Crucea din lemn pe care Dumnezeul nostru va fi răstignit de răutatea noastră a oamenilor.

4. Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.

Trei zile de tumult și tulburare în sufletul lui Avraam… Trei zile de strigăt mut către Dumnezeu: „De ce Doamne?” De ce-mi cer chiar pe fiul meu cel drag ca jertfă? Doar atât mi-a mai rămas drag până mor…. Locul unde urma să fie Isaac jertfit era pe un loc mai înalt… pe „un munte”

5. Atunci a zis Avraam slugilor sale: „Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi”.

Avraam ascunde de slugile sale ceea ce vroia să facă, adică omorârea lui Isaac, și le spune: „ne vom întoarce la voi”. Sau poate fără să știe a profețit ce avea să se întâmple… Sau poate nădejdea învierii l-a făcut să spună aceasta. Cele două slugi rămân jos… căci doar jertfa lui Iisus Hristos se ridică până la jertfelnicul cel mai presus de ceruri, înaintea lui Dumnezeu Tatăl, așa cum spunem în fiecare Liturghie astăzi.

Dar auziți ce zice: că merg sus ca să se închine. Cu adevărat ceea ce Avraam va face este cel mai mare act de închinare adus lui Dumnezeu… în faptă… nu în vorbe sau gesturi. Căci cine pune pe Dumnezeu mai presus decât copilul său, decât soția sa, acela cu adevărat este ÎNCHINĂTOR Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, căci pe Acesta îl pune mai presus de sine și de toți cei dragi. Căci așa spune chiar Domnul Hristos:

„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. ” (Luca 14, 26)

Avraam împlinește această poruncă a lui Dumnezeu cu mii de ani înainte de a fi dată. Și devine UCENIC al Domnului… Dar nu orice ucenic, ci Ucenicul cu U mare…

6. Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.

Lemnele puse pe umerii lui Isaac simbolizează drumul crucii lui Hristos spre Golgota. Cuțitul simbolizează JERTFA cea mare a lui Hristos iar Focul este Duhul Sfânt care se va pogorî din cer peste oameni după ce această jertfă se va săvârși.

7. Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a Isaac: „Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?”

Aceasta e marea întrebare a umanității! Aceasta e marea tânguire a lumii: „Unde este oaia pentru jertfă?”

Simbolic: Unde este vindecarea de păcat a oamenilor după căderea lor? Cine și cum ne va scoate din această cădere neîntreruptă și din ce în ce mai abruptă spre iad? Unde este jertfa care poate răscumpăra întreaga umanitate? Isaac fără să știe, pronunță niște cuvinte care dezvăluie marea taină a umanității. Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută… Căci nu jertfele de animale ne vor izbăvi pe noi de păcate… Nici chiar de vom jertfi pe fii noștri nu putem să ne izbăvim din greșeli.

Ci numai Dumnezeu întrupat ca om și de bună voie jertfit pe Cruce pentru răutatea noastră, înviat a treia zi și apoi oferindu-ne Trupul și Sângele Său… ne poate izbăvi din păcate…

8. Avraam însă a răspuns: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.

Auziți ce zice Avraaam! Se va îngriji Dumnezeu de această oaie pe care trebuie s-o aducem jertfă! Cu adevărat așa este! Înainte de începutul lumii s-a îngrijit Dumnezeu de „oaia jertfei Sale’, căci așa cum spune Sf. Apostol Petru, Domnul a pregătit întruparea și răstignirea Sa înainte ca toate să fie create. Nu vă speriați de răul din lume!

Jertfa pregătită de Dumnezeu înainte de facerea lumii, este cea care explică toate… Iisus – Jertfa este Taina care cuprinde toate, și descoperă toată lucrarea lui Dumnezeu…

9. Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.

Avraam merge până la capăt…99,999999%. Totul era pregătit. Dumnezeu nu dă niciun semn. Lucrurile sunt clare. Jertfa trebuie adusă. Avraam ridică cuțitul și într-o fracțiune de secunde urmează să săvârșească jertfa.

Avraam a murit simbolic prima dată când la 75 de ani când a fost chemat din pământul său din Mesopotamia, și a acceptat să plece cu întreaga familie, doar pentru cuvântul lui Dumnezeu. Avraam și-a tăiat voia și și-a mortificat sinele propriu, pentru a asculta de Dumnezeu.

Acum Avraam e chemat iarăși la o moarte…La moartea rațiunii… La moartea propriilor explicații…. Avraam e chemat să lepede orice gând sau plan pentru viitor… căci odată ce va omorî pe Isaac, ce nădejde să mai aibă? Sacrificiul fiului făgăduinței înseamnă moarte pentru viitor. Suntem invitați prin Avraam să nu ne facem idoli nici din trecut, nici din prezent nici din viitor. Practic, sacrificiul lui Isaac e moartea totală a eului lui Avraam, predarea totală în mâna lui Dumnezeu. Asta înseamnă un om nou, de fapt adevăratul Avraam.

Dar Avraam crede în Dumnezeu… Credința în Dumnezeu este un paradox. Credința este un salt calitativ fără nicio garanție sau siguranță. Credința este o aruncare totală în brațele lui Dumnezeu. De aceea Muntele Moria este muntele vederii. Dumnezeu vede credința lui Avraam. Pe acest munte se va ridica noul templu a lui Solomon, și aici va intra Hristos. Când Avraam a ridicat cuțitul atunci era totala moarte a omului vechi.

10. Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

Și în clipa în care nu mai exista nicio speranță… Dumnezeu intervine!

11. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame, Avraame!” Răspuns-a acesta: „Iată-mă!”
12. Iar îngerul a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău”.

Chiar dacă Avraam nu și-a omorât fiul, jertfa a fost adusă, spune Sf. Ioan Gură de Aur.

Jertfa a fost desăvârșit împlinită:

„Avraam nu şi-a umplut de sânge cuţitul, n-a înroşit altarul, n-a jertfit pe Isaac – şi totuşi jertfa lui a fost deplină. Cine o spune? Chiar cel care a primit jertfa: „Pentru mine, nu ţi-ai cruţat fiul”. Şi, cu toate acestea, Avraam şi-a avut fiul viu şi 1-a întors acasă sănătos şi neatins – şi cum am putea, oare, spune că n-a fost cruţat?

Este că – zice Domnul – eu nu judec jertfele de acest soi după cum se înşiră întâmplările, ci după duhul hotărârii luate. Mâna n-a jertfit, dar a jertfit voia, cuţitul n-a intrat în vâna copilului, gâtul n-a fost retezat, dar poate fi jertfă chiar fără să curgă o picătură de sânge.”

Dumnezeu îl împiedică pe Avraam să-și aducă ca jertfă pe unicul său fiu, căci El Însuși va face aceste gest trimițând în lume pe Fiul și dându-l jertfă pentru întreaga lume. „El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El? ” (Romani 8, 32)

Ce taină! Într-un fel prin Avraam și umanitatea aduce jertfă pe „unicul ei fiu omenesc”, dar asta pentru a putea primi, vedea și înțelege momentul când Dumnezeu-Sfânta Treime va face același gest. Căci nu înțelegi pe cel sărac când îți spune că-i este foame, până tu însuți nu flămânzești. Nu înțelegi pe oamenii străzii până tu însuți nu suferi puternic frigul. Umanitatea n-ar fi putut înțelege jertfa pe care Tatăl o aduce prin Fiul lumii, dacă nu ar fi existat Avraam care să jertfească pe fiul lui, Isaac.

Avraam simte, trăiește, experiază ceea ce Tatăl va „simți” când îl va da pe Fiul pentru noi.

13. Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.

Berbecul din tufiș este jertfa învierii pe care Avraam și Isaac o aduc lui Dumnezeu. Era cea mai frumoasă jertfă pe care ei o aduceau Domnului! Cea mai luminoasă! Căci berbecul se jertfea în locul lui Isaac! Berbecul „înlocuia” viața lui Isaac, și de aceea era mare bucurie pentru cei doi. Dar așa cum berbecul se jertfește în locui lui Isaac, așa Iisus Hristos va muri pentru păcatele mele pe cruce.

Căci plata pentru fiecare păcat al meu este MOARTEA. Acum. Dar în loc să mor acum, vine Hristos și spune: Mor Eu pentru tine, și-ți dau sângele Meu ca să-l vei bei și să fii viu! Și să înviezi!

Cam atât pentru această seară…

Mâine continuăm acest minunat episod din Scriptură….

Poate unul dintre cele mai frumoase…. din Scriptură și din istoria întregii literaturi universale.

Jertfa lui Isaac a inspirat mii de artiști în această lume.

(Claudiu Balan)