[Fc. cap.15, 16 și 17] Legământul lui Dumnezeu cu Avraam și promisiunea că-l va mări foarte

Dragilor, continuăm în această seară cu viața frumoasă și plină de învățăminte pentru noi a lui Avraam. Am ajuns la capitolul 15 din cartea Facerii.

Dumnezeu îi apare a 3-a oară lui Avraam și-i vorbește.

1. După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: „Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!”

Lucrarea pe care urma s-o facă Domnul cu Avraam era un de mare amploare și greu de crezut pentru mintea omenească, de aceea îi vorbește așa de des, și-l încurajează.

Ce frumos îi spune: „Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău”. Cine-ți poate sta împotrivă dacă Domnul e în fața ta în lupta aceasta a vieții? Ce cuvânt de nădejde! Domnul este scutul tuturor celor ce cred în El și-L cheamă.

2. Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc”.
3. Apoi Avram a adăugat: „De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!”

Anii treceau și promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam că vă avea urmași mulți ca pulberea pământului, întârzia. Avraam, nu se împotrivea Domnului, dar credința lui scădea. Era deja bătrân…. Omenește era imposibil de crezut și priceput o promisiune de acest fel.

Dar Domnul iarăși îl încurajează. „Îndată” vine Domnul să întâmpine deznădejdea lui Avraam.

4. Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!”
5. Apoi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!”

Dumnezeu plusează și-i zice lui Avraam că urmașii lui nu vor fi numai ca pulberea pământului și mulți ca stelele cerului. Astăzi știm că pe cer sunt miliarde de miliarde de stele, planete, luni, sori, etc….

Și iată ce zice Avraam, care mai devreme era în pragul deznădejdii:

6. Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.

Acest verset a dat naștere la multe discursuri ale Sfântului Apostol Pavel în epistolele sale din Noul Testament. Avraam, om cu inima curată, deschis mereu către Dumnezeu, iubitor de Dumnezeu, crede ceea ce Domnul îi spune. Se face ca un copil mic, căruia tatăl lui îi spune că dacă va fi cuminte îl va face să zboare spre stele, și el îl crede.

Acum poate veți gândi: Da, sigur, Avraam a zis așa ca să nu-L supere pe Dumnezeu, dar în inima lui era în continuare îndoit. Cu siguranță nu e așa, căci Dumnezeu știe gândurile oamenilor. Dumnezeu știe inima omului. Și nu l-ar fi lăudat așa zicând: „i s-a socotit aceasta ca dreptate”.

Practic, Dumnezeu aici spune: Avraame, pentru că am văzut cât de sincer și deschis ești față de planul Meu cu tine, atunci aceasta e cea mai mare FAPTĂ a ta înaintea Mea.

Credința sa i se socotește ca dreptate, adică i se socotește ca ÎMPLINIRE DESĂVÂRȘITĂ a PORUNCILOR lui Dumnezeu. Să vedem ce zice Sfântul Apostol Pavel despre acest verset:

1. Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam?
2. Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3. Căci, ce spune Scriptura? Şi „Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate”.
4. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie;
5. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate. (Romani cap. 4)

Să vedem continuare dialogului lui Avraam cu Dumnezeu în cartea Facerii:

7. Şi i-a zis iarăşi: „Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta de moştenire”.
8. Şi a zis Avram: „Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?”
9. Iar Domnul i-a zis: „Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!”
10. Şi a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat.
11. Şi năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga.
12. La asfinţitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu şi iată l-a cuprins întuneric şi frică mare.

Dumnezeu îi cere lui Avraam să-i pregătească jertfe, și să le pună pe piatră/altar. Înaintea acestor jertfe Dumnezeu îi descoperă lui Avraam viitorul urmașilor lui:

13. Atunci a zis Domnul către Avram: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani;
14. Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.
15. Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite.

Aceste animale pregătite pentru jertfire vor fi în viitor animalele pe care evreii (urmașii lui Avraam) le vor aduce lui Dumnezeu ca jertfe în cadrul legii pe care o vor primi.

…pe muntele Sinai. Acești urmași vor ajungi popor mare, care va fi robit în Egipt și de acolo Domnul îi va scoate cu minuni mari.

16. Ei însă se vor întoarce aici, în al patrulea veac de oameni, căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor Amoreilor”.

Urmașii lui Avraam se vor întoarce în Canaan (pământul promis) și aici vor rămâne. Dar observați că se face o precizare că abia peste 400 de ani „căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor Amoreilor”.

Amoreii erau oamenii care atunci locuiau în Canaan. Când evreii vor veni în Canaan vor trebuie să se lupte cu ei și să-i învingă. Observați cum Dumnezeu atenționează că abia după 400 de ani pot evreii să vină în Canaan, căci abia atunci se împlinește termenul de pedeapsă. Căci altfel, cum ar fi Dumnezeu drept, când evreii vin peste alți oameni și-i omoară și le iau și pământul?

17. Iar după ce a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric, iată un fum ca dintr-un cuptor şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea.

Jertfele pregătite de Avraam i-au singure foc….

18. În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: „Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului;
19. Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei,
20. Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi,
21. Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei”.

După această apariție a lui Dumnezeu către Avraam, în care-L încurajează și-l întărește, Sarai – soția lui nu mai rezistă și văzând că nu naște fiu, vrea să facă ceva.

Trecem la capitolul 16

1. Sarai însă, femeia lui Avram, nu-i năştea. Dar avea ea o slujnică egipteancă, al cărei nume era Agar.
2. Atunci a zis Sarai către Avram: „Iată m-a închis Domnul, ca să nu nasc. Intră dar la slujnica mea; poate vei dobândi copii de la ea!” Şi a ascultat Avram vorba Saraii.

Era obiceiul pe atunci ca o femeie care nu năștea s-o dea pe slujnica sa bărbatului ei ca să-i facă un copil. Copilul născut de slujnică pe genunchii femeii, era considerat copilul ei adoptiv.

3. A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după venirea lui Avram în pământul Canaan, şi a dat-o de femeie lui Avram, bărbatul său.
4. Şi a intrat acesta la Agar şi ea a zămislit; şi văzând că a zămislit, ea a început a dispreţui pe stăpâna sa.

După 10 ani de la chemarea lui Avraam și 3 apariții a lui Dumnezeu pentru a confirma planul, Sarai nu mai crede și încearcă prin forțe proprii să-și ridici urmaș.

Dar lucrurile nu ies cum vrea ea.

5. Atunci a zis Sarai către Avram: „Nedreptate mi se face de către tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la sân, iar ea, văzând că a zămislit, a început să mă dispreţuiască. Dumnezeu să judece între mine şi între tine!”
6. Iar Avram a zis către Sarai: „Iată, slujnica ta e în mâinile tale, fă cu ea ce-ti place!” şi Sarai a necăjit-o şi ea a fugit de la faţa ei.
7. Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de lângă calea ce duce spre Sur.
8. şi i-a zis îngerul Domnului: „Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?” Iar ea a răspuns: „Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea”.
9. Şi îngerul Domnului i-a zis iarăşi: „Întoarce-te la stăpâna ta şi te supune sub mâna ei!”

Îngerul Domnului face o proorocie față de acest copilaș:

10. Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: „Voi înmulţi pe urmaşii tăi foarte tare, încât nu se vor putea număra din pricina mulţimii.
11. Iată, tu ai rămas grea – îi zise îngerul Domnului – şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferinţa ta.
12. Acela va fi ca un asin sălbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor şi mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în faţa tuturor fraţilor lui”.

Ismael este tatăl tuturor neamurile arabe de astăzi. De altfel dacă mergeți astăzi la Ierusalim veți vedea că pe locul marelui templu al lui Solomon ridicat înainte Domnului, astăzi este moscheea Domul Pietrei. Această moschee a arabilor este loc sfânt pentru ei, căci spun că de fapt Avraam l-a omorât până la urmă pe Isaac, fiul lui legitim, și a rămas doar Ismael viu. De aceea arabii zic că ei sunt adevărații urmași ai lui Avraam. Bine înțeles că nu e adevărat…

13. Şi a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i grăise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se tâlcuieşte: Tu eşti Dumnezeu atotvăzător), căci zicea ea: „N-am văzut eu, oare, în faţă pe Cel ce m-a văzut?”
14. De aceea se numeşte fântâna aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se tâlcuieşte: Izvorul Celui viu, Care m-a văzut), şi se află între Cadeş şi Bared.
15. După aceea a născut Agar lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului său, pe care i-l născuse Agar, numele Ismael.
16. Avram însă era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

Am ajuns la capitolul 17.

Urmează a 4-a apariție a Domnului înaintea lui Avraam:

1. Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană;
2. Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare”.
3. Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:
4. „Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare,

Avraam era deja de 99 de ani, era foarte bătrân…. și Domnul îi spune că va fi tată a mulțime de popoare… Și îi schimbă numele din Avram în Avraam.

„Avram“ și „Avraam“ par a fi două forme dialectale ale unuia și aceluiași nume. Totuși, prin numele cel nou, Dumnezeu îi conferă lui Avraam, prin legământ, o misiune cu totul specială, indicată prin trimiterea explicativă la asonanța ‘av-hamôn = tatăl mulțimii (ne explică Mitropolitul Bartolomeu Anania).

Deci Dumnezeu nu doar că-i promite lui Avram dar îi schimbă și numele în „Tată a mulțime de popoare”.

6. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine.
7. Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.
8. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu”.

De data aceasta Dumnezeu face legământ cu Avraam. Face un „contract” clar, cu „clauze” vizibile.

9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu.
10. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.
11. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi.
12. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.
13. Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic.
14. Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu”.

Spune Sf. Ap. Pavel că „semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui”  (Rom. 4:11)

Tăierea împrejur era tăierea prepuțului la bărbați și copii de parte bărbătească. Dumnezeu își însemnează aleșii. Acum Dumnezeu începe să-și creeze propriul Său popor. Cine nu era tăiat împrejur nu credea în Dumnezeu. Era ca un păgân, ca unul de alt neam.

Toți cei care cred în Dumnezeul lui Avraam trebuie să fie tăiați împrejur, căci altfel nu vor avea parte de acest legământ al lui Dumnezeu. Și vor fi stârpiți, alungați din popor.

Domnul îi schimbă numele și lui Sarai:

15. După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele.
16. Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa”.

Schimbarea numelui soţiei patriarhului, din Sarai, în Sarra, reprezintă, conform unei note a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, „Paralela schimbării de nume a lui Avram, iar înţelesul numelui Sarrei rămâne acelaşi: Principesă“. Există şi alte sensuri ale traducerii numelui soţiei patriarhului. După unii comentatori, Sarai, care înseamnă „prinţesa mea“, a devenit simplu Sara, „o prinţesă“. Mai înainte ea fusese prinţesa lui Avraam, însă de aici înainte ea trebuia să fie recunoscută ca prinţesa şi strămoaşa unei naţiuni întregi.

Ce frumos! Sarra va fi mamă de popoare întregi! Toți cei care vor crede în Dumnezeu, vor fi fii lui Avraam și ai Sarrei, zice Sfântul Apostol Pavel. Toți cei care vor crede în Iisus Hristos, URMAȘUL lui Avraam, vor fi fii prin HAR ai părinților noștri: Avraam și Sarra. Pe drept cuvânt îi putem considera pe Avraam și pe Sarra, ca pe o nouă familie prin care Dumnezeu reîncepe zidirea sufletească a omului.

Avraam – un nou Adam, și Sarra – o nouă Evă: ei împreună sunt părinții noștri care ne-au învățat credința.

17. Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând în sine: „E cu putinţă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Şi Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putinţă oare să mai nască?”
18. Apoi a mai zis Avraam către Domnul: „O, Doamne, măcar Ismael să trăiască înaintea Ta!”

Avraam strigă către Domnul ca și cel din Evanghelia la Iisus: „Cred Doamne, ajută necredinței mele!”

Avraam zice parcă: „Atâtea laude îmi aduci Doamne, atâtea planuri mari ai cu mine, așa de multe vrei să faci din noi, dar eu încă nu văd nimic…. măcar pe Ismael să-l păzești”

19. Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: „Adevărat, însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veşnic: să-i fiu Dumnezeu lui şi urmaşilor lui.
20. Iată, te-am ascultat şi pentru Ismael, şi iată îl voi binecuvânta, îl voi creşte şi-l voi înmulţi foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naşte din el şi voi face din el popor mare.
21. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va naşte Sarra la anul pe vremea aceasta!”
22. Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înălţat de la el.

Dumnezeu se pogora înaintea lui Avraam… Nu știm în ce fel/chip… și-i vorbea direct ca unui prieten și apropiat.

Avraam ascultă de Domnul și-i taie împrejur pe toți ai familiei și casei lui:

23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul său, pe toii cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său şi pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam şi i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu.
24. Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de ani, când s-a tăiat împrejur.
25. Iar Ismael, fiul său, era de treisprezece ani, când s-a tăiat împrejur.
26. Avraam şi Ismael, fiul său, au fost tăiaţi împrejur în aceeaşi zi.
27. Şi cu ei au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească din casa lui Avraam, născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu argint de la cei de alt neam.

Cam atât pentru această seară.

Joi vă aștept pentru o nouă prezentare cu viața lui Avraam în care vorbim despre arătarea Sfintei Treimi lui Avraam și Sarrei și despre pedepsirea cetăților Sodoma și Gomora.

(Claudiu Balan)