Istoria poporului ales, Israel, pe scurt. (joi, 18 ian. 2018)
Dragilor tema din această seară este: Istoria poporului ales, Israel, pe scurt. Ultima temă cu caracter general pentru ca apoi să ne apucăm bucățică cu bucățică de Evanghelia după Matei.
Nu e firesc ceea ce facem noi acum. A începe cu mijlocul poveștii, în loc să începem chiar cu începutul. Ar fi trebuit să începem cu Vechiul Testament, carte cu carte… și apoi ieșind din bogăția și complexitatea extraordinară a acestei părți din Biblie să continuăm cu Evangheliile, adică cu viața Domnului nostru Iisus Hristos.
Ce vreau să facem în seara aceasta, este într-un fel să vă povestesc pe scurt ce s-a întâmplat în Vechiul Testament. Pentru ca apoi să înțelegeți ce se întâmplă odată cu venirea Domnului Hristos. Este exact ca acel proiect al domnului Neagu Djuvara: „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”. Rapid, într-o oră jumătate să aflam tot ceea ce ne trebuie. Măcar minimul. Vreau să vă stârnesc curiozitatea ca apoi să vă apucați singuri să citiți măcar primele 5 cărți ale Vechiului Testament în care se povestește pe larg o parte din istoria poporului evreu.
De ce să vorbim de istoria poporului Israel, și nu de ceea a egiptenilor?
În Ortodoxie toate duc într-un singur punct: Iisus Hristos. Dacă vreți să rezumați toate ale Bisericii Ortodoxe, toată viața duhovnicească, tot, tot, tot… toate se rezumă astfel: Ortodoxie = Hristos. Adică Dumnezeul nostru care S-a făcut om, și a venit pe pământ.
Iisus Hristos a fost, este și va fi om adevărat ca și noi, întru toate ale umanității. Dar și Dumnezeu adevărat întru toate ale Dumnezeirii. Acest om, nu a fost un om căzut din cer direct ca adult ci s-a născut dintr-o femeie ca noi toți… dar fără de bărbat, în chip minunat de la Duhul Sfânt.
Iisus Hristos este evreu. Țara lui este Israelul. Istoria poporului Israel este într-un fel „genealogia” Domnului nostru Iisus Hristos. O voi lua de la început, de la Adam și Eva și într-o oră sper să trecem prin toate cele importante.
La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul și toate ale creației. A făcut pe om, bărbat și femeie. Și l-a pus stăpânitor al acestei planetei Pământ. Omul a căzut în păcat. Și Dumnezeu l-a pedepsit pentru această neascultare. În discursul dintre Dumnezeu, Adam, Eva și șarpe aflăm care sunt pedepsele primite de fiecare. Când se adresează Evei, Domnul îi spune:
„Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Acela îţi va ţinti ţie capul, iar tu îi vei ţinti Lui călcâiul” (Facere 3, 15)
Aceasta este considerată de Biserica prima veste bună, prima evanghelie. Aici Dumnezeu îi dă de știre Evei că la un moment dat o sămânță din ea, un om care se va naște din ea va zdrobi puterea diavolului. Aici e prima vestire a faptului că din umanitatea aceasta cazută va veni un Izbăvitor, care v-a reface toate așa cum au fost.
Istoria umanității merge mai departe. Se naște Cain, Abel, Set și ceilalți copii ai lui Adam și ai Evei. Oamenii se depărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Se adâncesc în răutate… Cain își omoară fratele… și astfel are loc prima crimă pe Pământ. Și această răute se tot rostogolește și se amplifică…
Iată ce zice Domnul:
Facerea 6, 5: „Dar Domnul Dumnezeu a văzut că răutatea oamenilor s’a mărit pe pământ şi că toată închipuirea din gândul inimii lor era fără’ncetare numai spre rău.”
Și atunci hotărăște să piardă tot pământul printr-un potop. Anunță acest potop și le spune oamenilor că de nu-și vor schimba obiceiurile vor muri înecați. Alege Domnul pe Noe și familia lui și îl învață să construiască o arcă. Oamenii nu se pocăiesc, vine potopul. Noe și familia lui se salvează. Dumnezeu pune rânduială nouă pe pământ după uscarea apelor. Face legământ cu Noe.
Din cei 3 fii ai lui Noe se formează toate popoarele de pe pământ. Oamenii continuă să facă răul… Iar Dumnezeu hotărâște să le amestece limbile.
La început era o singură limbă pe pământ.
Facere 11, 1: „Pământu’ntreg avea pe-atunci o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.”
Domnul văzându-i pe oameni că în neștiința și nebunia lor vor să construiască un turn până la cer, le amestecă limbile. Adică ce? Creează dintr-o limbă, multe limbi. Care a fost scopul? Să-i facă pe oameni să nu mai stea toți împreună. Pentru că toți împreună se învoiau mai ușor spre păcat. Așa apar primele forme ale națiunilor.
De aici înainte începe povestea lui Avraam. Un cioban din Mesopotamia, cu care Dumnezeu își începe extraordinara sa lucrare de zidire a unui popor. Veți vedea că Israelul nu este numai poporul ales de Dumnezeu, ci este poporul zidit de Dumnezeu de la zero… din Avraam și femeia lui, Sara.
Dumnezeu cheamă pe Avraam în Țara Canaanului, și îi spune să lase tot ce are acolo unde e. Face Domnul legământ cu Avraam și-i promite că-l va face tată a mulți fii… atât de mulți căt stelele cerului… Avraam crede pe Dumnezeu și pleacă spre Canaan deși nu avea nicio siguranță în legătură cu ce va găsi acolo. Ce va face… Ce va mânca… Avraam o ia pe Sara de soție. Și ei nu pot naște fii.
Dar Domnul i se arată lui Avraam și Sarrei sub forma a 3 îngeri și îi spune că la anul pe vremea aceasta Sara va naște un fiu. Sara nu crede în cuvântul Domnului… pentru că erau înaintați în vârstă. Dar toate se împlinesc așa cum a rânduit Dumnezeu. Sara naște pe Isaac. Isaac se naște și ajunge adult.
Domnul îi cere lui Avraam să i-l aducă pe Isaac jertfă. Adică să-l taie și să-l pună pe altar și să-l ardă, așa cum aducea el jertfe de oi sau viței. Avraam ascultă pe Domnul, așa cum poate niciun om niciodată nu a făcut-o. Și crede în Dumnezeu. Și face întocmai ce i-a zis Domnul. Leagă pe Isaac și îl pune pe jertfelnic dar chiar când să-l junghie, îngerul Domnului îi apare și-i spune să se oprească. Căci a cunoscut Domnul iubirea și credința sa.
Domnul răsplătește infinit acest gest al lui Avraam:
„Juratu-M’am pe Mine Însumi – zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta, şi de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit, cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmaşii tăi îi voi face numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi urmaşii tăi vor stăpâni cetăţile duşmanilor lor; şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu” (Facerea 22, 15-18)
Mihail Bostan: Isaac e pus sa duca lemnele de jertfă, așa cum Hristos va fi pus să-și ducă crucea, doar că acela era doar o prefigurare.
Observați în citatul de mai sus iarăși o profeție. O profeție care îl vizează pe Mesia… pe Domnul Hristos. şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului.
Isaac se căsătorește cu Rebecca și li se nasc 2 fii: Esau și Iacob. La fel ca și Sara, Rebecca nu poate naște copii până nu se roagă Isaac lui Dumnezeu. De observat cum acești copii sunt născuți prin legământ dumnezeiesc și prin rugăciune. Ei sunt considerați patriarhii Israelului. Adică tăticii din care se va naște tot neamul.
O să sar peste multe detalii pentru că sunt multe de zis…
Iacob îl lipseşte pe Esau de binecuvântarea părintească, agonisind-o pentru sine, apoi pleacă la unchiul său Laban. Iacob era fiul mai mic și Esau cel mai mare. Esau ar fi trebuie să primească binecuvântarea de la tatăl lui. Esau o vinde pe o mâncare de linte fratelui său mai mic, iar în fața tatălui său, Iacob fură această binecuvântare înșelându-și tatăl.
Interesant este că din Iacob se vor naște cei 12 fii ai lui… care vor fi cele 12 seminiții ale lui Israel.
Iacob soseşte la unchiul său Laban şi se căsătoreşte cu cele două fetele ale lui, Lia şi Rahela.
Vom vorbi într-o altă dată de ce li se permiteau să se căsătorească cu 2 femei sau cu mai multe…
Pentru că omul era căzut în multe păcate… asta ar fi ideea generală.
Acum începe lucrarea lui Dumnezeu cu Iacob.
Iacob are o vedenie extraordinară.
„Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Şi iată că Domnul stătea drept în vârful ei şi a zis: „Nu-ţi fie teamă! Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, părintele tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi’ntru urmaşii tăi. Iată, Eu cu tine sunt şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi întoarce în ţara aceasta şi nu te voi părăsi până nu voi plini toate câte ţi-am spus”. (Facere 28, 12-17)
Observați iarăși în cuvintele Domnului o profeție despre Mesia: „şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi’ntru urmaşii tăi.”
Iacob este stră-stră-stră…. bunic al lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul; Mesia cel mult așteptat.
Iacob va avea 13 copii. 12 băieți și o fată. El naște acești copii din 4 femei. Iată-le mai jos fiecare, cu copii născuți.
Rahela: Iosif, Veniamin
Bilha (roaba Rahelei): Dan, Neftali
Lia: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zebulon, Dina (fată)
Zilpa (roaba Liei): Gad, Așer
Din neamul lui Iuda, cel născut din Lia, se va naște Domnul Iisus Hristos.
Nu vă împiedicați de acest nume: Iuda. Este un nume foarte comun în Israel. Așa cum e la noi Maria sau Ion.
Mihail Bostan: Foarte interesant este ca Isaac iubea mai mult pe Rahela.
Silviu Bardașu: De aceea se numesc și Iudei.
De aceea nu asociați numele Iuda mereu cu Iuda-cel care l-a vândut pe Domnul.
Mergem mai departe.
Iosif are un vis în care Domnul îi arată că deși el era cel mai mic, ceilalți frați ai lui vor ajunge să i se închine lui. Frații lui se supără tare pe el… Erau oricum geloși pe el că tatăl lor îl iubea mai mult. Și hotărăsc să-l omoare. Îl aruncă într-un puț, o fântână secată… Dar el nu moare…
Cui credeți că i se face milă de el…? Și le propune tuturor să vină să-l ia de acolo… Lui Iuda. Frații sunt deacord și vin și-l scot de acolo și hotărăsc să-l vândă egiptenilor. În loc să-l omoare… Li se părea că ar fi un păcat prea mare ca să-l omoare. Așa fac, îl vând ca sclav egiptenilor, și lui Iacob îi spun că pe Iosif la mâncat o fiară, un animal sălbatic.
Povestea lui Iosif este poate cea mai frumoasă poveste din Scriptura veche. Iosif cel frumos este prăznuit în Sfânta și Marea Zi de Luni din Săptămâna Patimilor. De ce credeți? Pentru că zic Sfinții Părinți că Iosif în tot ceea ce a făcut a întruchipat pe Hristos. Atât de mult a lucrat Dumnezeu prin Iosif și atât de mult l-a binecuvântat în tot ceea ce a făcut, încât Iosif ajunge conducătorul Egiptului, mâna dreaptă a lui Faraon. Ca Faraon însuși.
Din sclav – tânăr adolescent…
Facerea 41, 41: „I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!””
Cum ajunge astfel? Iosif fiind sclav în casa boierului egiptean, lucra foarte bine. Era foarte harnic. Și tot ceea ce făcea el… sporea… Boierul e foarte mulțumit de el. Și îi de pe mâini gospodăria. Pentru frumusețea lui, femeia boierului vrea să-l ademenească ca să se culce cu ea, și îl prinde în casă și sare în gâtul lui propunându-i păcatul. Iosif refuză și încearcă să scape din mâinile ei, dar ea îi agață haina și o păstrează. Femeia, de ciudă, cu gând răzbunător, îl pârăște către soțul ei că de fapt Iosif s-a luat de ea… și îi arată haina lui ca dovadă. Boierul îl aruncă în închisoare pe Iosif. Iosif ajunge în celulă cu marele paharnic și marele pitar ai Faraonului. Proaspăt pedepsiți.
Cei 2 au un vis în acea noapte, iar a doua zi dimineață Iosif le tâlcuiește visul Și îi spune unuia că va fi decapitat și altuia că va fi repus în funcție. Așa se și întâmplă… Dumnezeu descoperindu-i adevăratul înțeles al celor visate lui Iosif. Paharnicul, cel scăpat din închisoare uită de Iosif, deși acesta îi ceruse să nu-l uite și să-i pună o vorbă bună la Faraon. Dar vine un timp când și Faraon are un vis foarte ciudat. Cheamă toți magii lui dar nu reușesc să-i tâlcuiască.
Paharnicul și-a aduce aminte că în temniță un evreu i-a tâlcuit foarte bine visul. Așa ajunge Iosif să tâlcuiască visul lui Faraon. Și să-i spună că vor urma 7 ani de belșug în tot pământul Egipitului și apoi 7 ani de mare foamete. Faraon înțelege că este adevărul și-l pune pe Iosif peste toate ale sale ca să le rânduiască în așa fel încât să facă provizii destule pentru cei 7 ani de foamete.
“Apoi a zis Faraon către Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit ţie toate acestea, om mai înţelept şi mai priceput decât tine nu se află. Tu să fii dar în fruntea casei melef. Tot poporul meu se va supune poruncii tale, iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!” I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!”, şi şi-a scos Faraon inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat în haină de vison, i-a pus la gât colan de aur, şi a făcut să fie purtat în cea de a doua sa trăsură, şi crainicul striga înainte-i: „Abrek!” Şi’n felul acesta l-a pus peste toată ţara Egiptului.” (Facerea 41, 39-40)
Și Dumnezeu binecuvânta pe Iosif în tot ceea ce făcea. Și ajunge Iosif ca Faraon.
Aflând Iacob că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi să meargă în această țară și să cumpere. Ei se întâlnesc cu Iosif dar nu-l recunosc. După câteva peripeții Iosif se dezvăluie fraților lui cu multă emoție. Și ei sunt peste măsură de uimiți… Că Iosif trăiește… Că Iosif a ajuns atât de mare. Dar se și tem ca nu cumva el să se răzbune pentru răul făcut. Iosif îi iartă și le spune să aducă aici toată familia lor. Inclusiv pe tatăl lor și Veniamin, fiul cel mic…
Iacob se teme să se ducă, dar Dumnezeu îl încurajează și-i spune:
„Iacobe, Iacobe!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo voi face Eu din tine popor mare. Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt şi tot Eu te voi înălţaa, iar Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi”. (Facerea 46, 2)
Așa se face că la momentul mutării familiei lui Iacob în Egipt, erau de toți 75 de suflete. Din această „mână” de oameni, poporul lui Iacob se înmulțește foarte mult.
Am uitat să vă spun încă un eveniment important. Iosif într-una din drumețiile lui ajunge să doarmă sub cerul liber. Și acolo ajunge să se lupte o noapte întreagă cu un înger… Spre dimineață Iacob iese oarecum învingător…
“Şi dac’a rămas Iacob singur, Cineva S’a luptat cu el până’n revărsatul zorilor. Văzând însă Acela că nu-l poate răpune, i-a atins încheietura şoldului, iar încheietura şoldului lui Iacob a amorţit în timp ce acesta se lupta cu El. Şi El i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că s’au ivit zorile!” [Iacob] I-a răspuns: „Nu-Ţi dau drumul până nu mă vei binecuvânta!” Acela i-a zis: „Care-ţi este numele?” Şi el a zis: „Iacob”. Zisu-i-a Acela:. „De-acum nu-ţi va mai fi numele Iacob, ci Israel te vei numi, pentru că ai fost tare cu Dumnezeu; şi cu oamenii puternic vei fi” A întrebat şi Iacob, zicând: „Spune-mi numele Tău! Iar Acela a zis: „De ce’ntrebi tu de numele Meu? El e minunat”. Şi chiar acolo l-a binecuvântat.” (Facerea 32, 24-30)
Îngerul era întruchiparea lui Dumnezeu.
Acum Domnul îi schimbă numele lui Iacob în Israel. Care se tâlcuiește: Cel ce se luptă cu Dumnezeu și iese biruitor. Deci numele poporului Israel, vine de la Iacob.
Bun, acest mic popor de evrei din Egipt se înmultesc foarte mult. Se schimbă faraonul. Evreii nu mai au „trecere” în fața acestui nou stăpân. Încep să fie invidiați că se înmulțesc așa de mult… Încep să fie asupriți. Împovărați cu multă muncă. Din această suferință, iese din popor Moise, Cel care avea să scoată poporul lui Israel din robia egiptenilor, în mâna cărora ajunseseră sclavi.
Cum îl scoate… ? Cu multe minuni.
Îi cere voie lui Faraon să-i lase să plece și să meargă în pământul pe care Domnul l-a promis. Domnul face legământ cu Moise și îi spune că îi va da un pământ special pentru acest popor. Unde pot trăi liberi. Acest pământ era Țara Canaanului… actualul teritoriu de astăzi la Israelului, Palestinei și Iordanului.
Faraon refuză să-i lase să plece. Domnul învortășează inima lui Faraon. Și încep cele 10 plăgi aduse de Domnul prin Moise către tot Egiptul. Cele 10 mari necazuri… Iată-le:
- prefacerea apei Nilului în sânge,
- invazia de broaşte,
- invazia de ţânţari
- invazia de tăuni,
- molimă în vite,
- bube pe Egipteni,
- grindină,
- invazia de lăcuste,
- întunericul,
- uciderea celor întâi născuți din fiecare familie și din fiecare animal.
E o poveste foarte interesantă… Faraon cedează abia la plaga a 10-a… când Domnul trimite îngeri din cer să omoare pe întâi născuții din fiecare familie din Egipt. Și la fel și pe întâi născuții dintre animale. Moare și fiul lui Faraon… și e jale mare în Egipt. Faraon îngăduie lui Moise să plece.
Prin aceste 10 plăgi Dumnezeu își arată marea Sa putere înaintea poporului Său și înainte lui păgânului Faraon. Și începe marea ieșire…
Marele exil. Moise cu mii de oameni, cu femei și copii, cu bagaje, cu animale… pleacă din Egipt pe jos până în Canaan. Ajung la Marea Roșie. Aici Moise face o mare minune și desparte marea cu toiagul și trec toți ca pe uscat. Egiptenii se răzbună și vin din spate tare după ei ca să-i prindă pe drum. Se minunează de trecerea lor prin Marea Roșie… și văzând marea despărțită, trec și ei… Doar că atunci când toți se aflau în interiorul mării, Domnul dă drumul apelor să revină așa cum erau… Și armata egiptenilor este înecată.
De aici înainte începe o călătorie întortocheată prin deșertul Egiptului (prin pustia Sinaiului) timp de 40 de ani. Toate aceste minuni pe care le-a făcut Dumnezeu cu Moise în fața poporului Israel au fost acte de NAȘTERE a unei relații extraordinare a lui Dumnezeu cu poporul său.
Îi păzește cu nor în timpul zilei, ferindu-i de arșiță. Îi călăuzește noaptea cu stâlp de foc pentru a le arăta drumul. Îndulcește apele amare. Scoate apă din piatră. Le plouă mană din cer. Pâine din cer… Le trimite prepelițe ca să le frigă și să le mânânce ca să-și sature pofta…
Ca să le arate că Domnul pe toate le poate… chiar și în deșert.
Așa cum vă spuneam, toate aceste minuni erau întâmplări care impresionau foarte mult pe oameni. Și îi legau într-un fel. Suferința și minunile pe care le trăiau alături de Dumnezeu, îi uneau. În acest exil în pustiu, Dumnezeu își modelează poporul Său.
Mihail Bostan: dar ei tot tari la cerbicie, si cu inima dupa caldarile de carne de la egipteni erau
Așa este…
Istoria poporului Israel este o lungă istorie de cădere și ridicare din păcat. Ei vor fi numiți de Dumnezeu ca fiind un popor îndărătnic.
Mihail Bostan: dar Dumnezeu, pentru rugaciunile lui Moise nu nimiceste poporul
Exact…
Dumnezeu i se arată lui Moise pe Muntele Sinai. Cu semne multe…
Ieșirea 19, 3-6: „Şi s’a suit Moise în muntele lui Dumnezeu; iar Domnul l-a strigat din munte şi i-a zis: „Iată ce vei grăi tu către casa lui Iacob şi ce le vei da de veste fiilor lui Israel: – Voi cu ochii voştri aţi văzut ce le-am făcut Eu Egiptenilor, cum v’am purtat Eu pe aripi de vultur şi v’am adus la Mine. Acum: dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, voi Îmi veţi fi Mie popor ales dintre toate neamurile, că al Meu este tot pământul; Îmi veţi fi preoţie împărătească şi neam sfânt!… Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”.”
Aici Dumnezeu își înfiază poporul. Vedeți că zice: „voi Îmi veţi fi Mie popor ales dintre toate neamurile,” Domnul se arată lui Moise și îi dă tablele legii, cu cele 10 porunci. Poruncile pe care urma să le înstăpânească în popor, ca să fie rânduială.
Pentru că Moise lipsește prea mult, fiind în vârf de munte, între timp poporul său cere lui Aaron, fratele lui Moise, ca să le facă lor un dumnezeu. Își topesc aurul și își fac un vițel de aur. Și se închină lui. La întoarcerea lui Moise ei dănțuiau și erau beți… Moise de supărare aruncă tablele legi și le sfarmă…
Domnul i se arată iarăși și îi dă multe porunci despre cortul mărturiei (prima biserică) pe care trebuie să-l facă, locul undei ei urmau să se întâlnească cu Dumnezeu, locul sfânt din tabăra lui Israel.
Domnul îi dă lui Moise rânduielile despre preoție, veșminte, jertfe, slujbe, legi despre relațiile dintre oameni… și multe alte detalii…
Țara Cananului făgăduită de Dumnezeu era locuită de popoare, nu era un pământ gol. Și de aceea evreii au trebuit să se lupte pentru a cuceri toate acele popoare. Dumnezeu le-a fost alături pentru a câștiga fiecare bătălie. Până la urmă reușesc și ajung în pământul făgăduinței. Își împart toți teritoriile între cele 12 seminții… Moise nu ajunge să treacă în pământul făgăduinței. Moare înainte. Ci Iosua e cel care conduce poporul…
Mihail Bostan: ideea este ca dupa ce au plecat din Egipt, au ajuns pana la Canaan, dar 2 persoane din tot poporul s-au increzut in cuvantul Lui Dumnezeu ca vor intra acolo: Iosua si Caleb. Acestia sunt cei doi din tot poporul care iesise din Egipt care ajung sa vada tara fagaduintei.
Iar ceilalți sunt fii lor care s-au născut în cei 40 de ani sau cei care erau copilași.
De aici încolo începe o altă perioadă… Perioada Judecătorilor…
Apoi urmează Perioada Regilor…
Evreii având ca venici țări păgâne începe să-și dorească să aibă și ei rege ca și ceilalți. Dar Samuel le spune că Regele lor e Domnul. Ei insistă și vor neaparat rege și așa ajunge să aibă ca prim rege pe Saul și apoi pe marele David. David e pentru Israel laolaltă cu Avraam, Isaac, Iacob și Moise, oamenii simbol ai acestui neam.
Israelul ajunge la un moment dat să se dividă în 2 regate: Regatul de Nord – Israel și Regatul de Sud – Iuda. Ajung sub stăpânirea Imperiului Babilonian, apoi sub Imperiul Persan, apoi sub Imperiul Elenistic, apoi urmează dinastia hașmodiană, dinastia independentă a Israelului și apoi vine epoca nașterii Domnului Iisus Hristos.
Am sărit peste multe întâmplări dar sper că în mare v-ați făcut o imagine.
Dumnezeu își creează un popor din Avraam care naște pe Isaac, care naște pe Iacob, care naște 12 băieți care vor forma viitorul neam al lui Israel. Face cu acest popor minuni multe și le arată puterea Sa extraordinară, așa cum nimeni pe pământ nu văzuse și nici nu va vedea, și astfel începe o poveste de dragoste cu multe năbădii între El și Israel. Din acest popor Dumnezeu urma să se nască El însuși ca om, ca să se arate Israelului și lumii întregi.
Aveți aici și o schemă a evenimentelor așa cum sunt redate de cărțile bibliei
Cam asta ar fi în mare istoria poporului Israel… vreo 1500 de pagini de Biblie relatate așa în esență în ] sunt multe de zis… dar ce vreau să înțelegeți este următorul lucru: Iisus Hristos se va naște dintr-un popor pe care l-a născut și crescut pas cu pas. Îi știe toate… Și a pus inimă în toate ale lui… Știe toate căderile lor… De multe ori au lepădat pe Dumnezeu și s-au închinat idolilor. Au pângărit templul sfânt. Au ajuns până să și aducă jertfe idolilor, zeilor creați de mâna lor, pe proprii lor copii. Dar Domnul a promis că v-a trimite pe Mesia, Cel care va pune toate în rânduială.
Când citiți viața Domnului nostru Iisus Hristos trebuie să știți că în spate se află o relația de iubirea a Lui cu Poporul Său. Relație începută de la Avraaam…
Veți vedea cum Evanghelia după Matei încearcă să confirme poporului Israel că Iisus Hristos este Mesia cel profețit de la Eva, la Noe, Avraam, Iacob și apoi prin profeți…. Și închei cu o idee foarte importantă.
De ce a vrut Dumnezeu un singur popor ales? Cu noi ceilalți cum rămâne. Dacă în Vechiul Testament, un singur popor își cinstea CREATORUL și toate celelalte se închinau la idoli, la materie, în Noul Testament se inversează lucrurile. Prin poporul Israel, toate celelalte națiuni Îl recunosc pe Iisus Hristos ca fiind Mesia. Recunosc toată istoria Israelului și toate lucrarea lui Dumnezeu cu ei. Și recunosc pe Iisus Hristos profețit de sute de ani ca fiind Dumnezeul Mântuitor cel mult așteptat.
Acum suntem în situația în care mare parte din neamurile pământului cred în Hristos, sunt creștini, iar evreii sunt în întuneric. Nu recunosc pe Iisus Hristos ca fiind Mesia. Ci ei încă îl așteaptă.
Dar zice Sf. Apostol Pavel, dacă prin îndărătnicia lui Israel, toate neamurile L-au cunoscut pe Hrstos, ce va fi când Israelul se va întoarce la Dumnezeu și va crede în Mesia? Tot Sf. Apostol Pavel spune că Dumnezeu a vrut să nască gelozia în inimile evreilor. Ei care au avut toată revelația lui Dumnezeu, au ratat să-L recunoască pe MESIA când a venit. Și neamurile care au trăit în întuneric și păgânătate mii de ani au recunoscut pe Dumnezeu în Omul Iisus Hristos.
Dumnezeu are 2 fii: Israelul și neamurile. Pe ambii vrea să-i câștige. Să-i vindece. Totul e un plan atât de înțelept, atât de mare, încât Dumnezeu să câștige pe toți oamenii de pe pământ și să-i mântuiască.
Atât.
Vă mulțumesc pentru răbdare.
(Claudiu Balan)
15th octombrie 2024 @ 10:23 pm
Tocmai de asta nu cred in adancul sufletului,ca chiar Asa A Fost,ce-ai scris tu si vechiul testament.,e prea uman Creatorul