Maica Domnului în paginile Noului Testament

Dragilor, am rămas dator să continui discuția despre Maica Domnului în Sfânta Scriptură.

Am trecut prin Vechiul Testament și am văzut care sunt evenimentele și profețiile care o menționează, iar acum vom trece prin Noul Testament.

Mai întâi de toate vă spun că Maica Domnului prin viața ei este la mijlocul celor 2 testamente, sfârșitul vechiului și începutul celui nou. Noul Testament începe practic cu întruparea lui Dumnezeu în pântecele Ei. Până la Buna Vestire, când are loc Întruparea, putem considera că Maica Domnului a trăit în legea veche…. Maica Domnului este prin urmare un personaj principal al Noului Testament și de aici înainte alte întregii istorii a umanității.

Dintre toate cărțile Noului Testament cel mai pe larg vorbește Evanghelia după Luca.

Aici găsim 3 evenimente ale Fecioarei Maria:

1. Buna Vestire.
2. Întâlnirea cu Elisabeta, verișoara sa.
3. Cautarea lui Iisus în Ierusalim și găsirea lui în templu la 12 ani.

Bineînțeles că putem adăuga aici și Nașterea Domnului, și vizita păstorilor, și întâmpinarea la templu a Domnului, la care Maica Domnului a participat în mod direct. Primele 3 sunt dialoguri în care aflăm mai pe larg ce spune Maica Domnului și cum se comportă.

Le voi lua pe rând și vă voi zice câte ceva despre fiecare.

Mai întâi să vorbim puțin despre Buna Vestire sau apariția arhanghelului Gavriil care vine la Fecioara Maria și o salută: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”

În primul rând ni se spună că „o fecioară era logodită cu un bărbat care se chema Iosif”. În Evanghelia după Matei ni se spune că Maria a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt mai înainte de a fi logodită. Iar îngerul îl îndeamnă pe Iosif s-o ia pe Maria de soție spunându-i că pruncul din pântecele ei s-a zămislit de la Duhul Sfânt.

Protestanții și unii creștini spun că Maica Domnului a rămas însărcinată în mod supranatural, a născut supranatural dar apoi a avut o viață normală de soț și soție cu Iosif. Ori acest lucru nu este adevărat, și atât evangheliile cât și sfinții părinți ne vorbesc de Pururea Fecioria Maicii Domului: înainte de naștere, în timpul nașterii, și după naștere.

Slujirea extraordinară la care a fost chemată Maica Domnului nu se cădea să fie întinată de o împreunare trupească păcătoasă, trupească, concupiscentă… căzută….

Sfântul Nicolae Cabasila numește slujirea la care a fost chemată Maica Domnului: hirotonie. Maica Domnului a fost cu adevărat hirotonită Preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Arhiereu….

De ce oare credeți că Maica Domnului este pictată în altar chiar pe boltă, într-o pictură atât de mare și vizibilă? Pentru că Ea ni-l oferă tuturor pe Hristos! Ori ce este preotul? Decât cel care cheamă la Hristos și-l dă pe Hristos din mâna Sa tuturor celor botezați.

Ce este preotul, decât cel care dă din iertarea lui Hristos, din mângâierea Lui, din pacea Lui, din binecuvântările Lui…? Dar cu cât mai mult Maica Domnului!

Dacă preotul dă pe Hristos din cele pe care le primește, Maica Domnului oferă din sine în mod natural pe Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul, căci Ea i-a plămădit trup din sângele Ei. Ea, mai mult decât toți apostolii, arhiereii, preoții și toți slujitorii Bisericii, oferă mângâiere tuturor, cheamă pe toți la Ea ca să ne unească cu Fiul Ei.

Cum ar fi putut Ea, care a devenit plinătatea a toată Dumnezeirea, să aibă relații trupești cu Iosif, trăind marea Taină a Universului. Numesc Sfinții Părinți Întruparea Domnului ca fiind: Taina cea mare a întregii Creații. Căci în Ea a unit Dumnezeu creația toată cu Sine Însuși.

Cum ar fi lăsat Dumnezeu ca Biserica Lui Sfânta (Trupul Fecioarei în care S-a sălășluit pe deplin) să fie apoi pângârit? Nicidecum.

De aceea Maica Domnului este pictată în toate icoanele având 3 steluțe: 2 pe umăr și una pe frunte, arătând Pururea Fecioria Ei.

Maica Domnului a fost pregătită ani de zile pentru acest moment al întrupării. De la 3 ani a fost adusă la templu și a trăit în Sfânta Sfintelor, în locul cel mai sfânt al templului, în care arhiereul intra doar odată pe an. Mărturisesc Sfinții Părinți că aici Maica Domnului a fost hrănită de îngeri și a început să se acomodeze cu tainele dumnezeiești.

Căci Prunca Maria a fost așezată în sfânta sfintelor ca o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu…. căci ce a dat mai bun umanitatea lui Dumnezeu, dacă nu pe Fecioara Maria? La lucrarea mântuirii noastre am contribuit și noi oamenii cu ceva, am dat-o pe Fecioara Maria, care a trăit fără de păcat. A ajuns să trăiască asemenea lui Adam înainte de cădere…. fără întinăciune, folosindu-și toate puterile primite de la Dumnezeu.

Maica Domnului a fost născută de sfinții ei părinți Ioachim și Ana în mod natural, dar la bătrânețe, fără poftă carnală, dar totuși natural… Maica Domnului s-a născut ca noi ceilalți având păcatul strămoșesc (imboldul spre păcat în ființa ei), dar a reușit cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu păcătuiască. Venirea lui Gavriil și anunțul pe care-l face este totuși unul ne mai auzit pentru ea și pentru vremurile în care trăia: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”

Când s-a mai auzit în Israel să se spună despre o femeie că este plină de har? Niciodată. Cărei femei i s-a mai spus până acum că este binecuvântată între femei… între toate femeile acestei lumi? Nimănui.

Fecioara Maria a fost pregătită pentru o misiune mare, dar nu știu dacă i-a spus Dumnezeu cât de extraordinară va fi această lucrare la care ea este chemată. Din dialog se vede că Fecioara Maria nu se aștepta ca ea să rămână însărcinată și Dumnezeu să-i devină atât de intim.

Poate știa că Dumnezeu va lucra cu Ea și prin Ea o misiune mare și sfântă, dar să meargă Dumnezeu atât de departe încât să-i devină Fiu…. nu cred că și-a închipuit Fecioara Curată. E doar o părere…

Îngerul Gavriil arată în cuvintele spuse Maicii Domnului împlinirea unor profeții date de Dumnezeu cu mulți în urmă în Israel. Prima e cea de la Isaia în care se spune că Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu. Ea este acea Fecioară!

Cel ce se va naște din Ea va fi Fiul Celui Prea Înalt care va lua tronul lui David și va împărăți în veci, nu temporar așa cum au făcut-o alți oameni în Israel.

Maica Domnului întreabă totuși cum va fi posibil acest lucru având în vedere că ea nu știe de bărbat. Atât de departe era Fecioara de acest gând al iubirii trupești, încât nici măcar nu și-l închipuia.

Maica Domnului nu a știut niciodată de bărbat, căci inima Ei și întreaga Ei ființă a fost copleșită de Duhul Sfânt înainte de întrupare, și apoi de Fiul care nu se va mai despărți de Ea în veci.

Iar Sfântul Grigorie Palama o numește Mireasa Tatălui.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost, este și va fi în comuniune MAXIMĂ cu Sfânta Treime. Dar Ea nu păstrează această comuniune doar pentru Ea ci vrea s-o răspândească în tot pământul și să ne facă pe toți fii ai Ei și frați ai Fiul lui Dumnezeu. Vrea să ne aducă pe toți la Tatăl și să ne facă fii ai lui Dumnezeu.

Arhanghelul Gavriil îi răspunde că Duhul Sfânt se va pogorî peste Ea și puterea Celui Preaînalt o va umbri. Văzând-o mirată, îngerul îi mai dă un argument de data aceasta mai omenesc: îi spune că și Elisabeta, verișoara ei a rămas însărcinată la bătrânețe deși era numită stearpă, arătând prin aceasta că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.

Maica Domnului crede și acceptă toată această mare chemare și zice: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.”

Da-ul Maicii Domnului avea să transforme întreaga umanitate și întreaga Creație, căci Fiul ei avea să îndumnezeiască și să transfigureze începând din acel moment fiecare particică a Creației…. Proces încă în derulare…. până la a doua Lui venire.

Alt episod din Evanghelia după Luca este întâlnirea cu Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul. Maica Domnului de bucurie mare că are în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, vine la Elisabeta să-i spună. Numai ce o vede Elisabeta și o salută pe Maica Domnului, că Ioan Botezătorul și saltă în pântecele ei.

Acest moment o umple de Duhul Sfânt și pe Elisabeta care insipirată de Dumnezeu recunoaște / descoperă că Maria era însărcinată și o numește: “Maica Domnului meu”.

„Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 43)

Maria văzând că i se recunoaște această mare slujire la care a fost chemată, și că Dumnezeu prin oamenii de lângă ea îi confirmă taina pe care o trăiește, începe să cânte și să strige de bucurie:

46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.

(Luca 1, 46-55)

Cântarea Maicii Domnului este iarăși plină de teologie, de învățăminte, de fapte mari… Această cântare o intonăm la fiecare slujbă a utreniei, înainte de a începe sfânta liturghie. Cântarea a fost așezată de sfinții părinți la acest moment ca să ne bucurăm și noi ca Maica Domnului…. căci și la noi urmează să vină Fiul lui Dumnezeu în inima noastră, prin Trupul și Sângele Lui.

Maica Domnului confirmă în această cântare că are mare bucurie în suflet, și nu se poate abține să laude pe Dumnezeu. Maica Domnului îl recunoaște pe Fiul ei ca fiind Mântuitorul Ei dar și al întregii lumi.

Maica Domnului arată că pentru smerenia Sa a căutat-o Dumnezeu. Pentru frumusețea ei extraordinară trupească și sufletească a dorit-o Domnul:

„Împăratul universului a dorit frumuseţea tainică a acestei Pururea Fecioare, precum a prezis David” (Sf. Grigorie Palama).

Maica Domnului recunoaște că Domnul a preamărit-o între toate neamurile de pe pământ… și de acum începe slujirea Ei.

Un alt episod în Evanghelia după Luca este pierderea copilului Iisus la 12 ani în Ierusalim, după o sărbătoare mare care avusese loc. După 3 zile îl găsesc în templu întrebând și discutând cu fariseii și cărturarii. Mirată, Maica Domnului îl mustră matern spunându-i că „tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi” (Luca 2, 48). Iar Domnul Hristos îi dă o replică extraordinară zicând: „De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”

De data aceasta TATĂ e scris cu T mare, fiind pus în oglindă cu Iosif, tatăl cu t mic, tatăl său adoptiv.

Maica Domnului e prezentă alături de Domnul Hristos și la nunta din Gana Galileii. Maica Domnului este alături de Fiul Ei în tot timpul vieții Lui! Căci cum se putea altfel? Maica Domnului e lângă Domnul Hristos la răstignire, lângă cruce. La moartea și coborârea Lui de pe Cruce. La îngropare…. La Înviere… La înălțarea la cer…

Și apoi rămâne cu apostolii stăruind în frângerea pâinii, în rugăciune și în comuniune cu ceilalți creștini.

Nu am avut timp să trec detaliat prin toate aceste evenimente, dar a fost o bucurie pentru mine să vă las măcar câteva cuvinte despre Preacurata noastră Maică în Noul Testament.

Următoarea întâlnire, o voi face cu ajutorul Domnului lunea viitoare despre preacinstita ei Adormire și mutare la cer.

Apoi voi fi plecat într-o excursie la Mănăstirea Nicula la hramul Preacuratei și apoi câteva zile în Munții Apuseni.

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)