„Ziua aceasta e mai mare decât orice zi; căci în ea a venit Cel Milostiv la cei păcătoşi” (joi, 13 dec. 2018)

Dragilor, suntem în a doua seară dedicată Nașterii Domnului Iisus Hristos. Pentru că prima seară a fost destul de densă, cu multe citate din imne, o să-ncerc în seara acesta să am o prezentare mai ușoară…

Aceste imne sunt de fapt cântări. Cântări aduse de Sf. Efrem Sirianul Domnului nostru Iisus Hristos cu multă bucurie. Aceste întâlniri ale noastre se cuvinea să le avem în biserică, în spațiul liturgic. Și mai întâi să participăm la o slujbă de seară, și să lăudăm pe Dumnezeu. Și apoi, plini de Duhul Sfânt să începem a grăi unul către altul, și a ne desfăta de tainele cele dumnezeiești.

Țineți minte acest aspect: Adevărul se descoperă deplin nouă în 3 circumstanțe care formează tabloul întâlnirii omului cu Dumnezeu: Adevărul din Sfânta Scriptură, Adevărul din Potir, și Adevărul descoperit în familie, în biserică, în Trupul lui Hristos.

Dacă una din aceste 3 circumstanțe lipsește, atunci nu vom cunoaște Adevărul așa cum este… ci doar mici frânturi….

Serile noastre biblice sunt o mică încercare de a vă provoca spre a merge în spațiul bisericii. Și acolo de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin citirile din Evanghelii, prin citirile din epistole, psalmi, profeți, și alte scrieri din Vechiul Testament, prin cântările create de Sfinții Părinți la strană și prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, prin dragostea față de aproapele.

Se cuvine nouă să ne pregătim pentru a cunoaște tainele dumnezeiești. Prin înfrânare, mâncare puțină, inimă blândă, vorbire mai puțină, prin rugăciune mai multă, prin milostenie, pentru ca prin toate să chemăm pe Duhul Sfânt în noi, și el să laude pe Dumnezeu din noi.

Duhul Sfânt să-L laude prin gura și mintea noastră pe Hristos!

Cum asta? Că doar nu suntem roboți? Așa cum un o orgă electrică nu-și dă sunetele ei decât atunci când este conectată la curent electric, așa și omul, abia când se conectează la Izvorul Harului, începe să înflorească…. Începe să dea ce este mai bun din el.

De aceea, aceste imne ale Sfântului Efrem Sirul eu le citesc dimineața la rugăciune, și mă bucur de el, dar cu o bucurie mică, cât poate da Domnului unui om mândru și neînfrânat ca mine. Dacă le citim fără pregătire, atunci nu ne vor spune mare lucru.

Rețineți acest aspect atât de important: Înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu se face în spațiul liturgic, în Biserica lui Dumnezeu.

Voi începe prin a vă pune în față imne ale Sfântului Efrem care pe mine m-au mirat și m-au fascinat:

„Vrednică de pomenire e Mama, care L-a născut; vrednic de binecuvântare e pântecul care L-a purtat, precum şi Iosif care s-a numit prin har tată al Fiului adevărat, al cărui Tată e Cel Lăudat, al Păstorului tuturor făpturilor, Care a fost trimis după oaia ce se rătăcise şi se pierduse [Mt 14, 61], a purtat-o pe umeri şi a adus-o iarăşi în turmă.” (pag. 27)

Vedeți ce spune Sf. Efrem: Că Iosif a fost numit tată prin har a Fiului lui Dumnezeu. Iosif este tatăl adoptiv al Domnului Iisus. Și mult l-a iubit pe Domnul, și l-a slujit cu drag, și s-a arătat ascultător întru toate Lui.

Sf. Efrem vorbește acum în numele Maicii Domnului:

„Mai mult decât pe toţi cei pe care i-a tămăduit, m-a bucurat pe mine; căci eu L-am zămislit. Mai mult decât pe toţi decât cei pe care i-a înălţat, m-a înălţat pe mine; căci eu L-am născut. În raiul vieţii Sale voi intra şi-L voi lăuda acolo unde Eva a căzut; căci dintre toate femeile zidite a binevoit întru mine [Lc 1, 28], ca eu să-I fiu maică, fiindcă aşa a voit, şi El să-mi fie copil, fiindcă aşa I-a plăcut.”

Dintre toate femeile lumii, născute și nenăscute, Dumnezeu știind dinainte viața și curăția fiecărei femei, a ales-o pe Maria, fiica lui Ioachim și a Anei.

Dintre toate femeile pământului, a știut Dumnezeu dinainte de facerea lumii, că Maria este femeia cea mai smerită, cea mai curată, care-L va iubi, ocroti și asculta cel mai mult. Și de aceea a ales-o.

Dragilor, v-am spus-o în serile dedicate Maicii Domnului, și o zic iarăși acum, mai ales pentru cei noi: Maica Domnului este după Hristos, persoana cea mai sfântă din toată Creația, mai sfântă decât toții îngerii și decât toți oamenii, model de sfințenie pentru toată făptură.

Persoana care s-a îndumnezeit cel mai mult, și care atât de aproape este de Dumnezeu, încât Sfântul Teofan al Niceii o numește Y Theos, adică un Dumnezeu la Feminin.

Atât de mult iubește Maica Domnului pe Fiul Ei Iisus încât e nedespărțită de El. Maica Domnului este sălaș deplin al Sfintei Treimi. În Maica Domnului s-a unit în maximul lor Dumnezeu cu Creația. Ce bucurie să fi avut Maria, când a venit în pântecele ei Dumnezeu Însuși!

Auziți fetelor! Să purtați în pântece pe Dumnezeu!

Cum e asta?

Cel ce a Creat cerul și pământul, galaxiile și stelele, universul cel necunoscut în mărginirea sa, încape în pântecul smerit al Fecioarei. Oh! Oare câte descoperiri dumnezeiești a primit Preacurata!

Oare câtă bucurie și tresăltare permanentă de har e în inima Ei!

Dragilor, Domnul ne cheamă și pe noi să fim într-un fel ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu vrea să vină și în tine, în trupul tău, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui, și să rămână mereu acolo. Și să devii și tu dumnezeu după har…. Și tresalți de bucurie permanent!

Continuăm cu imnele Sf. Efrem.

„Învaţă-mă, Doamne, cum şi de ce Ţi-a plăcut să răsari nouă dintr-un pântece fecioresc? Fost-a oare prefigurarea curatului Adam, care a fost plăsmuit din pământul feciorelnic şi nelucrat încă [Fe 2, 5]? De ce a fost nevoie ca fiica lui David să fie [mai înainte] logodită cu Iosif [Mt 1, 18] pentru ca apoi naşterea Ta din ea să fie fără bărbat?” (pag. 28)

„Ca să nu-i tulbure prin măreţia Sa pe cei ce-L vedeau, El S-a strâns pe Sine Însuşi din tot universul în pământul evreilor, din tot acest pământ [S-a strâns] în Iudeea, şi de aici [S-a strâns] în Betleem, până ce a umplut [doar] un mic pântec [al Mariei]. Şi ca un grăunte din grădina noastră şi ca o rază mică pentru ochiul nostru, a răsărit, s-a întins şi a umplut lumea.” (pag. 30)

Domnul vine în lume atât de delicat… atât de frumos. Comparați această venire în lume ca un prunc blând și curat, smerit născut într-un grajd, cu a doua venire descoperită Sfântului Ioan în Apocalipsă.

A doua venire va fi una măreață, puternică, înfricoșătoare… Cu îngeri care vor umple pământul și-i vor lua pe oameni și-i vor așeza pe unii de-a dreapta și pe alții de-a stânga.

Ce Domn delicat avem!

„Binecuvântat fie Copilul Care a bucurat astăzi Betleemul! Binecuvântat fie Pruncul Care i-a întinerit astăzi pe oameni! Binecuvântat fie Rodul Care S-a pogorât la noi, flămânzii! Binecuvântat fie Cel Milostiv Care a îmbogăţit dintr-odată toată sărăcia noastră şi a umplut toate nevoile noastre. Binecuvântat fie Cel pe Care îndurarea Sa L-a plecat ca să tămăduiască bolile noastre.” (pag. 31)

Dumnezeul care a tăcut atât timp înaintea oamenilor, vorbește acum lumii prin Iisus Hristos.

Dragilor, pentru toți acei oameni care vroiau să-l vadă pe Dumnezeu, Iisus Hristos este descoperirea totală Sfintei Treimi în lume.

Prin Iisus Hristos, Sfânta Treime (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) se descoperă lumii în toată puterea Sa.

Cine vrea să vadă cum arată Dumnezeu, să se uite la Hristos! Așa arată Dumnezeu!

Cine vrea să audă cum vorbește Dumnezeu, să vorbească cu Iisus Hristos!

Cine vrea să vadă cum trăiește Dumnezeu, să se uite la faptele lui Iisus Hristos!

Cine vrea să vadă puterea lui Dumnezeu, să se uite la minunile și puterea lui Iisus Hristos!

Iisus Hristos este icoana lui Dumnezeu. Adică IMAGINEA lui Dumnezeu în lume.

Dar nu o imagine temporară, virtuală, strâmbă, sau ca prin ghicitură, sau umbrită, ci o „imagine” Personală, veșnică…

În rai noi vom vedea și discuta cu Dumnezeu față către față! Adică cu cine?

Cu Iisus Hristos!

„Căci cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl, zice Domnul”

În Iisus Hristos este Dumnezeul Cel Adevărat, ÎNTREG, NEÎMPĂRȚIT, TOTAL.

Evreii știau că Domnul este duh (energie), așa cum spune Scriptura, dar iată că acum se face Trup, se face om ca și noi.

Cine vroia să-l pipăie pe Dumnezeu, acum poate acest lucru, atingându-L pe pruncul Iisus Hristos și pe adultul Iisus Hristos.

„Laudă Celui Nevăzut [Ascuns] Care nu poate fi pipăit nici măcar cu gândul de cei ce vor să-L iscodească, dar S-a lăsat pipăit prin har de mâna omenească. Firea nicicând cuprinsă a fost legată de mâini şi încătuşată, i s-au străpuns picioarele şi a fost răstignită. Prin voia Lui S-a îmbrăcat în trup pentru cei care au ieşit să-L prindă.” (pag. 32)

Iar acum, pentru că seara trecută cineva m-a întrebat despre predestinare, dacă Dumnezeu știind totul predestinează, sau forțează omul spre anumite alegeri, iată ce zice Sf. Efrem:

„Binecuvântat fie Cel pe Care libertatea [noastră] L-a răstignit atunci când El a îngăduit aceasta. Binecuvântat fie Cel pe Care şi crucea L-a putut purta atunci când El i-a îngăduit aceasta. Binecuvântat fie Cel pe Care şi mormântul L-a putut cuprinde numai atunci când El S-a mărginit pe Sine! Binecuvântat fie Cel pe Care voia Sa L-a adus spre pântec şi spre naştere, spre sâni şi spre creştere! Binecuvântat fie Cel ale Cărui schimbări au dat iarăşi oamenilor viaţa!” (pag. 32)

Auziți ce zice! Libertatea noastră L-a răstignit pe Dumnezeu!

„Binecuvântat Cel ce a însemnat şi împodobit [pecetluit] sufletele noastre şi le-a făcut mireasă Sieşi! Binecuvântat Cel ce a făcut trupurile noastre cort al ascunzimii Sale! Binecuvântat Cel ce ne-a tâlcuit cu limba Sa tainele Lui! Să mulţumim Glasului, a Cărui laudă a răsunat pe harfele noastre şi a Cărui putere a răsunat pe lirele noastre! Popoarele s-au adunat să audă cânturile Lui.” (pag. 33)

„Laudă Celui ce n-are nicicând nevoie de mulţumirea noastră! Dar S-a făcut lipsit, fiindcă ne iubeşte, a însetat, fiindcă ne îndrăgeşte, şi S-a rugat să-I dăm, ca să ne dea încă şi mai mult. Roada Lui s-a amestecat cu firea noastră ca prin ea să fim traşi spre Cel ce· S-a pogorât la noi. Prin Roada Rădăcinii El [Tatăl] ne va altoi pe Pomul Său.” (pag. 34)

„Binecuvântat fie Doctorul Care S-a pogorât, a tăiat fără durere şi a vindecat rănile cu blând leac!” (pag.35)

„Cel Născut al Său S-a făcut Leacul ce s-a milostivit de cei păcătoşi. Binecuvântat fie Cel ce S-a pogorât în pântece şi aici şi-a făcut palat ca să locuiască în el, templu ca să rămână în el, veşmânt ca să strălucească cu el şi armă ca să biruie cu ea.” (pag. 35)

Câtă nevoie aveam de venirea lui Dumnezeu în lume! Cât de mult am fi căzut dacă Dumnezeu nu venea!

În ce iad am fi trăit pe acest pământ!

„Făptura are nevoie de izvorul ei; toate însetează, Doamne, după el ca şi după Tine.” (pag. 37)

„Crăciunul e ziua al cărei jug domneşte peste toate timpurile; întinderea [timpului] biruie toate, dar nu o poate face să piară.”

„Căci chiar şi împăraţii au pierit cu icoanele lor, şi prăznuirile pomenirii lor au dispărut.”

„Puterea zilei Tale e ca puterea Ta, se întinde peste generaţiile ce au venit şi vor veni.”

„Ziua Ta a împăcat cerul şi pământul; căci în ea Cel Ceresc S-a pogorât la cei pământeşti.”

„Mii de păcate ne iartă ziua Ta; căci în ea a răsărit milostivire peste cei păcătoşi.”

„Maree ziua Ta, Doamne; să nu fie făcută mică de noi! Să se milostivească faţă de datoria noastră după obicei!”

Mare e ziua Crăciunului pe întreaga Planetă, fraților!

Să n-o facem mică!

Să nu pierdem esențialul, mergând doar spre cele ale trupului.

„Mila Ta, Doamne, să se reverse peste noi în ziua aceasta; ca să putem cunoaşte ziua Ta între toate zilele!” (pag.38)

„Ziua aceasta e mai mare decât orice zi; căci în ea a venit Cel Milostiv la cei păcătoşi.”

Auziți ce zice?!!!

Crăciunul e cea mai mare zi de pe acest pământ! Și de aceea această zi a venirii Domnului în lume e cântată de toate neamurile… E sărbătoare în casele a miliarde de oameni. Căci cu adevărat e cea mai frumoasă zi din istoria lumii. Iar noi o retrăim permanent, an de an, ca și cum s-ar fi întâmplat acum.

Pentru că lucrarea lui Dumnezeu de atunci în lume, e vie și azi în lumea noastră.

Harul și puterea Lui sunt lucrătoare azi printre noi.

Astăzi păcătoșii se pocăiesc!

Astăzi Dumnezeu îi iartă, îi primește, îi primenește, îi îmbracă în haină frumoasă, și îi întinde masă (Trupul și Sângele Său), primindu-l ca un fiu și frate în împărăția cerurilor.

Astăzi oamenii mor și ajung în iad, și acolo Hristos le dă mâna ca să-i scoată.

Astăzi Hristos naște firav credința în inima unui om sau a mai multora…

Astăzi înviază Hristos în inimile adâncite în răutate!

Astăzi toate Tainele lui Hristos în Biserică sfințesc și vindecă pe oameni!

Auziți ce spune Sf. Efrem:

„Comoară de leacuri e ziua Ta cea mare; căci în ea a răsărit leac de viaţă pentru cei răniţi de moarte.”

„Hambar de binefaceri e ziua Ta; căci în ea a strălucit lumina peste noi orbii.”

„Ea [ziua Ta] ne aduce snopul din care s-a revărsat săturare peste noi flămânzii.”

„Strugure copt e ziua aceasta, în care e ascuns paharul mântuirii.”

„Praznic întâi-născut e ziua aceasta care biruie ca în ea tâia toate praznicele.”

„Pământul răscolit de sfadă să vină la pace prin Tine, Cel prin Care marea s-a domolit de furtună [Mt 8, 23-27 ].”

„Mare e, Doamne, ziua Ta. Nimeni să nu o dispreţuiasca! Căci fiecare cinsteşte ziua naşterii sale.”

„Tu, Cel Drept, ţine şi cinsteşte ziua naşterii Tale; căci şi Irod şi-a cinstit ziua naşterii sale [Mt 14, 3-12].”

„Dănţuirea [Salomeei] celei necurate a plăcut tiranului [Irod]. Ţie însă, Doamne, să-Ţi fie plăcute glasurile [fecioarelor] celor curate.”

„Glasurile celor curate să Te înduplece să păzeşti în feciorie [sfinţenie] trupurile lor!”

„Ziua lui Irod se aseamănă lui; iar ziua Ta se aseamănă Ţie!”

„Ziua celui tulburat e tulburată de păcat; dar senină ca şi Tine e ziua Ta senină.”

„Prăznuirea tiranului [Irod] l-a omorât pe vestitorul [loan Botezătorul]; iar de prăznuirea Ta fiecare vesteşte lauda Ta.”

„De ziua ucigaşului a amuţit glasul [Ioan Botezătorul]; iar de ziua Ta se înalţă glasuri de prăznuire!”

„De ziua sa cel necurat [Irod] a omorât lumina [Ioan Botezătorul], ca întunericul să-i ascundă pe adulteri.”

„Vremea Celui Sfânt aprinde în şir luminile, ca întunericul să fugă cu ascunzimile sale.”

Vedeți dragilor de ce e plină sărbătoarea Domnului de lumini!

Brazi împodobiți, beculețe peste tot: în casă, în magazine, pe stradă, la geamuri…

Luminile multe și colorate de Crăciun arată că Lumina a venit în lume!

Că atât cât Dumnezeu este în lume, Lumină este!

Cam atât petru această seară.

(Claudiu Balan)