Tot ceea ce îți lipsește în viața ta se află în Iisus Hristos

Am o icoană frumoasă cu Maica Domnului și pruncul desenată de o prietenă de la Onești, pe care o cheamă Diana. Atâta curăție emană chipul Preacuratei dar și chipul Mântuitorului încât e o sursă de bucurie pentru mine. Pruncul Iisus așa curat și frumos își ține mânuța pe obrazul mamei Lui și se uită cu ochișorii la chipul ei, ca și cum ar zice: Mama mea dragă, te iubesc atât de mult încât nu vreau niciodată să plec de lângă tine.

Este atât inocență și curăție în această icoană încât nu mai un suflet feciorelnic plin de Duhul Sfânt putea s-o deseneze. Tot uitându-mă la această icoană și gândidu-mă ce intimitate extraordinară trebuie să fi fost (și încă este) între Iisus-Dumnezeu-Omul și Mama Lui, mi-a venit gândul din Evanghelia lui Luca pe care îngerul i-l spune: “Bucură-te cea plină de Har, Marie, Domnul este cu tine!”

Scriptura ne identifică clar un om care este plin de Duhul Sfânt: Preacurata Fecioară Maria.

Atât de dragă i-a fost Domnului Fecioara Maria, văzând sufletul ei și știind dinainte felul în care va reacționa în toate situațiile vieții încât a zis prin Duhul Sfânt prin profetul David:

“Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.” (Psalmul 44, 12-13)

Împăratul a poftit frumusețea ei. Dar nu cu o poftă păcătoasă ci cu o dorință mare de a se sălășlui în Ea ca în cel mai sfânt locaș de pe pământ. Fecioara Maria s-a arătat în comportamentul ei până la Buna Vestire, așa cum ar fi trebuit să fie Eva la începutul lumii și până astăzi. Fecioara Maria recuperează căderea Evei și arată motivul pentru care Dumnezeu a creat FEMEIA: ca El să se întrupeze din Ea.

„Toată atenţia Raiului era pe Eva. Cu ea trebuia să se întâmple „Ceva” prin care să se Descopere TAINA mult AŞTEPTATĂ.”

“Eva este Creată de DUMNEZEU să Întrupeze „deodată şi DIVINUL şi Chipul Creat”, sau mai bine zis să Întrupeze în „UNIRE Creatul cu DIVINUL”. În Adam nu este UNIREA ci „Distincţia-deosebirea” dintre DIVIN şi Creaţie. Adam este „PURTĂTOR de DIVIN”, pe când Eva face şi UNIREA cu DIVINUL. Aceasta înseamnă „Taina Chipului de MAMĂ”. MAMA va Naşte „Sămânţa Creaţiei în UNIRE deodată cu DIVINUL”. Şi astfel DIVINUL are „Trecere liberă în Creaţie şi Creaţia are posibilitatea şă se „ÎNRUDEASCĂ” direct cu DIVINUL.” (Pr. Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei)

În cea plină de Har vine și cu o lucrare și mai mare și mai îmbelșugată Duhul Sfânt. În Fecioara Maria vine Fiul lui Dumnezeu și se întrupează, și se face om. Dar ce fel de om? Și ajungând adult, acest Om Iisus Hristos se arată iubitor față de toți oamenii, se arată trăind doar în Adevăr și strălucește în El lucrarea Tatălui față de lume. Acest Om se lasă răstignit de lume, iertând toate și apoi înviază și înviind e copleșit de Duhul Sfânt, încât sufletul Lui se vade mai evident decât trupul Lui

Cele sufletești covârșesc în ființa lui pe cele trupești, dar fără să le anihileze, fără să le șteargă. Acest om plin de Duhul Sfânt vrea să împartă cu noi ceea ce a agonisit o viață întreagă.

Orice persoană de pe aceast pământ dacă ar putea vorbi înaintea noastră acum, ar confirma că în viață îi lipsește ceva, sau neputințele îl covârșesc, sau păcatele, sau patimile, sau necazurile…

Oricine are nevoie de ajutor…

Dacă oricine de pe acest pământ s-ar întâlni față în față cu acest Om-Dumnezeu: Iisus Hristos, ar putea primi de la El, pe loc, ceea ce-i lipsește.

Gândiți-vă, ce frumos! Tot ceea ce îți lipsește în viața ta și cauți cu sufletul și trupul tău se află în Iisus Hristos. Doar în El ca Persoană, Trup și Suflet. Iisus nu a strâns comori, nu a zidit case, nu a construit castele, nu a ridicat imperii, nu a cucerit lumea cu arme… Iisus nu are pe pământ nicio bogăție strânsă. Toată bogăția vieții Lui S-a adunat în El.

Gândiți-vă!

Să mergi pe stradă abătut și îngândurat și să te întâlnești cu un om simplu și smerit, și în acela să fie tot ceea ce tu căutai! Și tot ceea ce toți căutăm!

Iisus Hristos, plin de Duhul Sfânt este C O M O A R A întregii umanități! Iisus Hristos este fântâna nesecată a APEI VIEȚII din care El așteaptă să ne adape! El a zis femeii samarinence: Dacă ai fi știut cine îți cere apă, tu i-ai fi cerut Lui și El ți-ar fi dat apa cea vie. Din toate comoara Duhului Sfânt adunată în viața Sa pe pământ, Iisus Hristos vrea să vină și să ne dea tuturor.

Și acum ca să vedeți că nu vă mint, vă voi da câteva citate din Vechiul Testament, care se citesc chiar mâine seară la vecernie.

16. Atunci Domnul a zis către Moise: „Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, pe care-i ştii tu că sunt căpetenii poporului şi supraveghetorii lui, şi du-i la cortul adunării, ca să stea cu tine acolo.
17. Că Mă voi pogorî acolo şi voi vorbi cu tine şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei ca să ducă ei cu tine sarcina poporului şi să nu o duci numai tu singur. (Numeri 11, 16-17)

Domnul îi spune lui Moise când era în pustie cu un popor de 2,5 milioane de oameni că va lua din duhul lui Moise și le va da celor 70 de bătrâni din Israel. Deci fiți atenți!

Moise era tare bineplăcut Domnului, și mult s-a umplut El de har cât a stat înaintea LUI pe Muntele Sinai. Fața lui Moise strălucea ca soarele înaintea evreilor, de nu se puteau uita la el. Evreii cât Moise a lipsit, au lepădat pe Domnul, deși abia văzuseră cele mai mari minuni, și și-au făcut un vițel de aur și s-au închinat lui. Domnul îl găsește drept doar pe Moise din tot poporul. Doar Moise era plin de Har, plin de credință și dreptate. Poporul tare mult căzuse, tare se lepădase… și asta după ce Domnul și-a arătat imensa putere înaintea lor. Din acest motiv Domnul hotărăște să ia din harul lui Moise și să le dea și lor.

Ce frumos! și iată ce zice în continuare textul:

24. Atunci a ieşit Moise şi a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului.
25. Şi S-a pogorât Domnul în nor şi a vorbit cu el; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi căpetenii. Îndată însă cum a odihnit duhul peste ei, au început a prooroci, dar apoi au încetat.
26. Doi dintre bărbaţi însă au rămas în tabără: pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi a odihnit şi peste ei duhul, căci erau din cei înscrişi, dar nu veniseră la cort, şi au proorocit şi ei acolo în tabără.
27. Atunci a alergat un tânăr şi a spus lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără”.
28. Şi răspunzând, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din aleşii lui, a zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!”
29. Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de ar fi toţi prooroci în poporul Domnului şi de ar trimite Domnul duhul Său peste ei!”

Auziți, ce profeție face Moise! Oh! De-ar fi toți prooroci în poporul Domnului și de-ar trimite Domnul Duhul Sfânt peste ei!

Asta se întâmpla acum la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt. Dumnezeu împlinește ceea ce Moise, fără să știe, poate, a proorocit. Domnul nu dă Duhul Sfânt doar apostolilor ci vrea să-L dea lumii întregi. Duhul pe care-L primim la Botez, și în Euharistie, este DUHUL LUI HRISTOS.

Ce înseamnă asta? E viața lui Hristos. E ceea ce El trăiește și simte!

Duhul Sfânt din Iisus Hristos este tot ceea ce  El ca Om-Dumnezeu ESTE ACUM. Este arderea vieții Lui. Este intimitatea inimii Lui. Primim pe Duhul Sfânt ca și cum ne-am transfera în viața inimii lui Iisus Hristos. Tot ceea ce Duhul Sfânt ne dă în dar ca virtuți și daruri, Iisus Hristos a trăit, a gândit, a acceptat, a suferit, a transformat, a îndumnezeit… Primim viața lui Dumnezeu în noi.

Sau, mai ușor spus, când primim pe Duhul Sfânt (în toate situațiile posibile: botez, Euharistie, rugăciune, slujbe, împlinirea poruncilor, smerenie, etc.) atunci e ca și cum ni s-ar face un transplant de inimă la PROPRIU. E ca și cum Iisus își ia inima Lui și ne-o dă nouă. Ca să trăim, să respirăm, secundă de secundă așa cum El trăiește.

Nu mă credeți?

Haideți să vedeți ce zice al doilea text de la vecernia Pogorârii Duhului Sfânt.

24. De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru.
25. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi.
26. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne.
27. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele.
28. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 36, 24-28)

Auziți ce mare taină! Domnul ne dă DUHUL LUI și-L pune în inima noastră. De fapt zice că va lua inima noastră de piatră, adică inima noastră care nu mai simte, nu mai vede, nu mai e sensibilă la SIMȚIREA DUHULUI în lume, și ne va pune inima nouă de carne…. Adică INIMA LUI….

Ce Dumnezeu avem! Nu știu dacă ați înțeles sau dacă vi se pare exagerat, dar acesta e adevărul. Dumnezeul nostru vrea să trăim și noi ceea ce El trăiește ACUM. Dacă v-a părut rău vreodată că nu sunteți Dumnezeu, acum aveți șansa să vedeți cum e. Și asta pe veșnicie!

Vom deveni dumnezei prin Har, după Har (adică prin Duhul Sfânt), participând la Dumnezeirea Sfintei Treimi. Și acum să vedeți cum Sf. Isaac Sirul confirmă ceea ce v-am zis mai sus:

“O, iubire nemăsurată a lui Dumnezeu pentru creaţia Sa! Să privim această taină într-o înţelegere negrăită! Ca să se facă cunoscut faptul că El a unit creaţia cu Ființa Sa nu pentru că ar fi avut nevoie, ci pentru a o apropia de El, pentru a o face să se împărtăşească de bogăţia Sa, pentru a-i da ceea ce este al Său şi pentru a o face să cunoască bunătatea veşnică a Firii Sale,

El i-a dăruit măreţia şi slava dumnezeirii Sale, ca în locul Dumnezeului nevăzut să se numească dumnezeu creaţia văzută şi în locul a ceea ce este necreat şi dincolo de timp să fie încu­nunată cu numele Treimii făptura şi ceea ce e mărginit de un început. Celor pe care le-a creat le-a dat, aşadar, acel nume vrednic de măreţie pentru sfinţirea căruia gu­rile veghetorilor [îngerilor] nu sunt [ destul de] curate.

Aceasta e „golirea” de care vorbeşte dumnezeiasca Scriptură; e acel „S-a golit pe Sine Însuşi” [Flp 2, 7] de care vorbeşte fericitul Pavel cu minunare negrăită, şi a cărui tâlcuire e înţelegerea adâncă a iubirii dumnezeieşti. Fiindcă El a iubit-o în întregime, până acolo încât creaţia a fost numită dumnezeu şi numele măreţiei Lui a ajuns cel al creaţiei Lui.

”Taina aceasta mare este” [.Ef 5, 32]! Nu ştiu cum de m-am gândit să înot în acest imens ocean şi cine mi-a dat aceste braţe puternice în stare să înoate dulce în adâncul de nepătruns fără să ostenească. Dar pe cât văd mai mult că oceanul e întins şi ţărmurile sale nu pot fi văzute, pe atât mai pline de dulceaţă sunt ele; şi în loc de osteneală, în inimă ţâşneşte bucuria.

Nu ştiu însă cum m-am învrednicit de un asemenea har: de a povesti iubirea lui Dumnezeu? Lucru de nespus pentru o limbă creată! Căci până şi minţile îngereşti sunt mult prea slabe pentru a urca spre înălţimea contemplării Lui şi sunt mult prea mici pentru a ţine în gândurile lor întreaga bogăţie a iubirii Sale.”

Cam atât pentru această după-amiază.

Vă doresc să vă gândiți mai des la Duhul Sfânt și să vă rugați Lui.

Și să înțelegeți că această sărbătoare e o readucere aminte de ce vrea Dumnezeu să facă cu tine, acum.

Vrea să te umple de Duhul Sfânt din inima Lui, și să te facă dumnezeu!

Și să fii și tu fiu al Tatălui din ceruri, așa cum Iisus Hristos este Fiul al Tatălui.

Și așa să devenim toți o familie mare și frumoasă, veșnică și nedespărțită!

Vine Doamne Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Amin.

(Claudiu Balan)