[Fc. cap.19] Dumnezeu pedepsește cetățile Sodoma și Gomora și salvează pe Lot și familia lui

Dragilor, continuăm cu viața lui Avraam, căci avem atât de multe de învățat.

Am ajuns la capitolul 19 din cartea Facerii.

Vă reamintesc că suntem imediat la momentul după ce cei 3 îngeri au venit la Avraam și Sarra acasă și le-au spus că la anul pe vremea aceasta vor avea un fiu. Iar după aceea 2 dintre îngeri au plecat spre Sodoma și Gomora pentru a vedea răutățile ce sunt acolo. Iar unul dintre îngeri a rămas cu Avraam.

Cei 3 îngeri sunt întruchiparea Sfintei Treimi. Avraam se roagă de Dumnezeu să nu piardă cetățile Sodomei și Gomorei, dacă se vor găsi în ele măcar 10 drepți.

1. Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ

Și Lot recunoaște în cei 2 îngeri o arătare dumnezeiască și se-nchină până la pământ.

2. Şi a zis: „Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în drumul Vostru”. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliţă”.
3. Iar el I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat.

Ca oarecând Iisus când era cu Luca și Cleopa în drum spre Emaus, și se făcea că merge mai departe, doar doar cei 2 apostoli vor stărui în dorința lor de a-L avea pe Domnul alături de ei, așa și aici Domnul (prin cei 2 îngeri) se face că refuză, pentru ca Lot să nu-L invite doar așa de complezență, ci cu drag.

Și abia după ce i-a rugat stăruitor, ei au hotărât să meargă în casa lui.

4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
5. Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: „Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!”

Acest eveniment ne arată cât era de decăzută umanitatea în această cetate. Locuitorii Sodomei, tot poporul, de la tânăr la bătrân au venit la Lot auzind că au venit 2 străini, vrând să-i batjocorească. „A cunoaște” în limbaj biblic înseamnă a avea relații sexuale. Homosexualitatea acompaniată de multe perversiuni sexuale erau păcatele cele mai grele ale Sodomei.

Vă dați seama că duh demonic era în ei, dacă fără rușine toți au venit să-i batjocorească pe cei 2 străini. Și bineînțeles că aceste acte ajunseseră să aibă loc și public, înaintea tuturor, fără a mai avea rușine. De aici a și rămas și numele de „sodomie” pentru păcatul homosexualității.

6. Şi a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,
7. A zis către ei: „Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.

După cum veți vedea singurii drepți rămași în Sodoma și Gomora erau Lot, soția și cele 2 fiice ale lor, adică 4 oameni. Observați cum Lot încearcă să-i apere pe îngeri de batjocura oamenilor.

8. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!”

Foarte interesant ce face Lot aici. Își oferă cele 2 fete ale sale spre batjocura sexuală a sodomiților, pentru a-i proteja pe acești oaspeți. Într-un fel gestul pare de condamnat pentru că își dă propriile fiice la desfrânare. Altfel văzând lucrurile, Lot vrea să nu se întâmple o blasfemie… Căci recunoaște că cei 2 îngeri sunt veniți din ceruri, și cum oare să le facem una ca asta? Căci dacă așa se va întâmpla, mare pedeapsă va fi peste tot poporul. Din 2 rele, Lot alege varianta cea mai puțin rea.

De notat că fetele nemăritate erau proprietatea tatălui lui, în acele vremuri.

9. Iar ei au zis către el: „Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iţi vom face!” Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă uşa.

Sodomiții, înnebuniți în pofta lor îl atacă pe Lot, vrând nu doar pe cei 2 invitați să-i batjocorească ci și pe el, și dacă s-ar putea și pe fetele lui.

10. Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa;

Îngerii intervin și-l salvează pe Lot ca să nu fie prins de ceata desfrânată.

11. Iar pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa.

Dar cum să se lase Dumnezeu batjocorit….? Când au fost vreodată îngerii lui Dumnezeu înfrânți de oameni în misiunea lor pe pământ? Niciodată. Nu poate omul face nimic nici îngerilor, nici lui Dumnezeu. Îngerii sunt duhuri, nu au trup, deși iau forma unui trup aparent când apar înaintea oamenilor. Îngerii sunt nemuritori. Îngerii sunt atât de puternici, încât unul singur ar putea distruge întreaga umanitate. Și totuși, în toată istoria mântuirii, numai Dumnezeu se lasă înfrânt. Numai Iisus se lasă învins de cei ce-L urau.

De aceea zice psalmistul:

„Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.” (Ps. 8,5)

Dumnezeu S-a făcut mai prejos și decât îngerii Săi slujitori, iar apoi s-a făcut și mai mici lăsându-se în mâna oamenilor.

12. Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: „Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
13. Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.

Păcatele sodomiților erau atât de mari și aveau atâta putere să infecteze oamenii încât răutatea lor s-a suit înaintea Domnului la cer. Este o expresie prin care se arată măreția grozăviilor pe care le făceau. Îngerii îi propun lui Lot să-i ia pe cei ai lui din mulțimea oarbă. Interesant cum orbirea acestor oameni, prin pedeapsă, este expresia văzută a orbirii sufletelor lor, a nevederii lui Dumnezeu, a ne-ascultării de conștiință.

14. Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea”. Ginerilor însă li s-a părut că el glumeşte.

Auziți ce întunecați erau acei oameni! Și orbi nu credeau că Dumnezeu îi va pedepsi cu pedeapsă groaznică. Li s-a părut că Lot glumește! Sodomiții au ajuns ca aceia care strigă: Nu este Dumnezeu! Căci și orbi fiind, nu vedeau cele nevăzute. Și orbi fiind, nu și-a mărit sensibilitatea sufletului gândidu-se la păcatele lor sau la Dumnezeu.

15. Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!”
16. Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui
17. Şi, scoţându-l afară, unul din Ei a zis: „Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!
18. Iar Lot a zis către Dânşii: „Nu, Stăpâne!
19. Iată sluga Ta a aflat bunăvoinţă înaintea Ta şi Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia şi să nu mor.
20. Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo şi să mă izbăvesc. Ea e mică şi-mi voi scăpa acolo viaţa prin Tine!”
21. Şi i-a zis îngerul: „Iată, îţi cinstesc faţa şi-ţi împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăieşti.

Lot negociază și el pe ultima sută de metri cu Dumnezeu și salvează o cetate apropiată pe care Dumnezeu avea de gând s-o piardă. Dumnezeu îl cinstește căci a ascultat cuvântul Său și a plecat din Mesopotamia cu Avram și a venit în țara Canaanului, lăsând toate ale patriei lui.

22. Grăbeşte dar şi fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!” De aceea s-a şi numit cetatea aceea Ţoar.
23. Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar.

Auziți ce fel își ține Domnul cuvântul Său: nu poate face nimic, până ce Lot nu ajunge în acea cetate mică. La Dumnezeu, promisiunea e ca și împlinită. Nu există îndoială, sau ispită ca lucrul pe care și l-a pus în gând să nu-l ducă la bun sfârșit.

24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul

Dumnezeu a poruncit cerului să plouă cu foc și sulf ca să-i omoare pe nelegiuiți. Cerul care ploua cu apă curată și dătătoare de rod mult pe pământ, acum plouă cu foc și sulf, adică cu osândă și pedeapsă. Cerul plouă distrugere…

Când se umple paharul păcatelor noastre atunci vine și pedeapsă lui Dumnezeu asupra noastră, ca ultimă șansă de a ne înțelepți și de a înțelege ceva.

De aceea, noi cei ce stăm în păcate, cei ce stăruim în patimi, să nu disprețuim răbdarea lui Dumnezeu (cum zice Sf. Apostol Pavel) și să zicem: „Eh! Domnul e bun, mă acceptă și așa.” Căci va veni o zi când ne va ajunge mânia lui Dumnezeu. Și pedeapsa noastră va fi mare.

25. Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.
26. Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare.

Nu pentru spectacol a plouat Dumnezeu foc din cer, ci ca pedeapsă și lecție pentru toate neamurile de pe pământ, până astăzi și până la sfârșitul veacurilor.

27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului
28. Şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
29. Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, şi-a adus aminte Dumnezeu de Avraam şi a scos pe Lot afară din prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetăţile, unde trăia Lot.

Această pedeapsă asupra sodomiților este una dintre cele mai grele pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor pe pământ… în toată istoria de până acum

Este o PEDEAPSĂ-MĂRTURIE pentru toate neamurile. Mai ales pentru cei ce astăzi încearcă să răstoarne ordinea firească a lumii create de Dumnezeu, susținând homosexualitatea și toate perversiunile lumii. Cât ne va mai îngădui Dumnezeu așa? Cât vor mai dăinui țările care susțin „democratic” această boală pentru umanitate? Să ne ferim… Să nu vină peste noi aceeaşi mare pedeapsă.

Fiul lui Dumnezeu când a venit pe pământ a vorbit despre acest eveniment-pedeapsă al Sodomei:

„Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. (Lc. 17:29-30)

Cum a fost la Sodoma și Gomora așa va fi la venirea a 2-a oară pe pământ a lui Iisus Hristos.

La judecata universală, vor fi judecați nu numai oamenii ci și comunitățile de oameni (orașe, țări, etc.). Iată ce zice Domnul Hristos:

20. Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.
21. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.
22. Dar zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă.
23. Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.
24. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie. (Mt. 11:20-24)

Cine crede că sodomiții sunt cei mai păcătoși oameni de pe pământ, să se mai gândească! Domnul Hristos spune că cei din Capernaum sunt mai păcătoși decât Sodomiții, căci au rămas împietriți înaintea atâtor minuni ale Lui. La fel și astăzi, sunt oameni, orașe, țări care poate vor fi considerate mai păcătoase decât sodomiții.

Atâtea păcate mari se fac în această lume fără de Dumnezeu…

Sfântul Apostol Iuda (nu Iscarioteanul, ci celălalt) zice în epistola sa:

„Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.” (Iuda 1:7)

Capitolul 19 din cartea Facerii se termină cu o poveste iarăși care surprinde mult…

30. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: „Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”

De teamă să nu rămână fără urmaș, cele 2 fiice ale lui Lot săvârșesc mare nelegiure.

35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37. Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu”. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.
38. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.

Din cele 2 fete și din Lot ies 2 neamuri: amoniții și moabiții, popoare cu care Israel va avea conflicte îndelungate.

Dumnezeu nu binecuvintează această faptă. Dar totuşi Lot pare a fi înşelat aici de fiicele sale. Sf. Ap. Petru vorbeşte despre Lot ca fiind un om drept.

6. Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
8. Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
9. Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii, (2 Ptr. 2:6-9)

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)