[Fc. cap.18] Dumnezeu-Sfânta Treime vine în vizită acasă la Avraam și Sarra

Dragilor, continuăm serile biblice cu viața frumoasă a lui Avraam și plină de întâmplări cu tâlc, care au devenit un mare tezaur de învățătură pentru întreaga umanitate.

Vă spuneam în ultima seară că Dumnezeu după ce-i apare a 4-a oară și-i vorbește lui Avraam, pecetluiește (ștampilează / însemnează) această relație cu el cu un LEGĂMÂNT. Legământul era un fel de contract verbal în care ambele părți hotărau că își vor ține promisiunea. Acest legământ este tăierea împrejur a tuturor bărbaților din familia lui Avraam. Tăierea împrejur este practic tăierea unei părți din organul sexual bărbătesc. Dar ea are semnificații extraordinare.

Legământul credinței lui Avraam în Dumnezeu se întipărește în carnea lui și a urmașilor, ca niciodată să nu uite. Să nu uite nici un evreu că și-a închinat toată viața lui Dumnezeu… Iar dacă se-ntâmplă să uite, propriul trup să-i aducă aminte de asta, în fiecare zi. Prin tăierea împrejur Dumnezeu se „obliga” să fie Tată acestui noi popor format din Avraam și să-i poarte permanent de grijă, până când îi va da pământul făgăduinței, Canaanul și apoi în acest pământ să se întrupeze chiar El, Mesia, care va aduce la Sine milioane de oameni, mulți ca stelele cerului.

Prin tăierea împrejur Avraam și toți evreii se obligau să se-nchine numai lui Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, și niciodată stelelor, soarelui, stihiilor lumii, sau idolilor făcuți de mâini omenești. Tăierea împrejur era ca botezul pentru noi creștinii astăzi. Tăierea împrejur va fi, în anii ce vor urma, făcută la templu de către preoți în a 8-a zi de la nașterea pruncului. Era un ritual de intrare în marea familie a lui Dumnezeu. Acest ritual implică și durere și curgere de sânge.

Evreii erau la propriu OAMENI ÎN-SEMNAȚI. Aveau pe ei ștampila: „CRED ÎN YAHVE” adică în Dumnezeul nostru.

Urmează acum un episod extraordinar din viața lui Avraam, care va lăsa urme profunde în istoria creștinismului și a întregii arte a umanității.

Am ajuns la capitolul al 18-lea din cartea Facerii.

1. Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.
2. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ.

Dragilor, aceasta este a 5-a arătare directă, din câte am numărat eu, a lui Dumnezeu înaintea lui Avraam. Dar să vedem de ce zic că este o arătare a Domnului. Trei oameni au venit în vizită acasă la Avraam pe la amiază… adică în vremea odihnei, în vrea păcii. Cum i-a văzut, Avraam a alergat în întâmpinarea lor și s-a închinat până la pământ.

Cui mai spune Scriptură că i s-a închinat Avraam în afară de lui Dumnezeu? Faraonului când a intrat în Egipt? Nu. Lui Melchisedec când i-a adus zeciuală. Nu. Regilor Salemului, Sodomei și Gomorei cărora le-a recuperat averile? Nu. Scriptura menționează doar că Avraam s-a închinat lui Dumnezeu. De aceea și aici în acest caz, alergarea către acești oameni a lui Avraam, arată faptul că L-a recunoscut pe Dumnezeu, și era atât de dornic să-L primească și să-L cunoască mai bine. Și mai mult decât atât, s-a închinat lor până la pământ.

Sfinții Părinți și întreaga Biserică Ortodoxă vor recunoaște în acest episod arătarea Sfintei Treimi în simbol prin cei 3 oameni înaintea lui Avraam. Veți observa că în capitolul următor Scriptura se referă la acești „3 oameni” cu expresia „3 îngeri”. Deci a fost o arătarea dumnezeiască, clar. Asta vom vedea și din puterile pe care 2 din acești îngeri și le arată în casa lui Lot.

Și iată ce spune Avraam după ce se-nchină până la pământ Treimii Dumnezeiești:

3. Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!

Nu spune: „domnilor!” ci „Doamne” (la singular). Avraam mărturisește Unimea acestei Treimi de Oameni (Îngeri) și este pentru prima dată când umanitatea începe să înțeleagă că Dumnezeul nostru e Treime de Persoane, Unite în aceeași Fire, nu un dumnezeu monopersonal care se plictisește în singurătate. De altfel, această arătare a Sfintei Treimi va rămâne și în iconografia ortodoxă ca singura reprezentare dogmatică (dreaptă / corectă) a Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.

Aceasta e icoana în care Avraam și Sarra primesc pe Sfânta Treime.

Iar marele pictor rus. Andrei Rubliov, este primul din istoria Bisericii care are curajul să reprezinte Sfânta Treime în acest fel: la stejarul Mamvri, sub chipul a 3 îngeri, și fără Avraam și Sarra lângă ei, extrapolând practic prezența lor din evenimentul întâlnirii cu Avraam. Aceasta este faimoasa pictură:

Pe masă fiind discul în care Tatăl binecuvintează Trupul (și Sângele) Fiului care se va da ca hrană pentru omenire.

Mergem mai departe să vedem ce se întâmplă:

4. Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac.
5. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă, precum ai zis!”

Avraam primește cu ospitalitate și credință pe Dumnezeu în casa sa. Acest episod arată extraordinar că Dumnezeu nu poate fi văzut și primit în intimitatea omului decât prin credință. Dacă Lot ar fi fost acolo, el n-ar fi văzut în acești oameni / îngeri ca o prezență reală a Sfintei Treimi. Și veți vedea asta mai târziu puțin.

6. După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: „Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!”
7. Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă.
8. Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi le-a pus înaintea Lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac.

Auziți ce frumos! Avraam îi spune Sarrei să pregătească  3 măsuri de făină. Nu vă sună cunoscut acest pasaj? Fiul lui Dumnezeu când va veni pe pământ va zice către oameni:

„Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. ” (Luca 13, 20-21)

Prezența celor 3 îngeri în casa lui Avraam este începutul Împărăției Cerurilor. Este începutul dezvăluirii lucrării de mântuire a lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Când oamenii încep să creadă în Dumnezeu și Dumnezeu începe să se manifeste și să se arate nouă.

Ar vrea Dumnezeu să se arate fiecărui om față-n față ACUM. Dar nu prea are cui. Cine-L caută și-L dorește și crede în El precum ne cere? Ar vrea Dumnezeu să se dăruiască prin multe și multe daruri acum tuturor, dar cine caută aceste daruri ale Lui? Ar vrea Domnul să vorbească cu noi multe și să ne învețe multe, dar cine are urechi să audă ce zice El? Cine vrea să-i asculte învățătura?

Ce este acest vițel tânăr și gras pe care-l junghie Avraam înaintea celor 3? Simbolizează jertfele pe care oamenii i le vor aduce de acum înainte lui Dumnezeu, apropiindu-Se de El. Dar acest vițel gras simbolizează masă bogată pentru toți oamenii, hrană din belșug pregătită tuturor care vin la marele ospăț al Împărăției Cerurilor. Acest vițel gras este de fapt Iisus Hristos care își va frânge pentru noi Trupul și Sângele Său pe cruce. Și toți ne vom împărtăși din El de la Înviere și până la a doua venire.

Și ca să vedeți că nu e gândul meu… iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur în cuvântul său de la Paști:

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi.

Și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie. Și aceluia plătește, și acestuia dăruiește. Și faptele le primește. Și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru. Și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți.

Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței. Împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea.

Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad, umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit. S-a amărât, că a fost omorât. S-a amărât, că s-a surpat. S-a amărât, că a fost legat.

A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?.

Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”

Asta e minunata predică a Sfântului Ioan Gură de Aur la Paști.

Auziți ce zice:  „Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței. Împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății.” Hristos este vițelul cel gras, El este ospățul credinței, El – bogăția bunătății….

A pus Avraam masă înaintea celor 3 și a stat lângă ei când mâncau. Avraam era martorul unei TEOFANII așa cum Petru, Iacob și Ioan vor fi martori pe Tabor la strălucirea slavei lui Hristos. Avraam și Sarra priveau fără să se mai sature la acești 3 îngeri dumnezeiești, la această prezență reală a Tatălui, Fiului și Sfântului Duh în mijlocul lor. Este un tablou extraordinar în care este simbolizată Împărăția Cerurilor în care Dumnezeu va sta la masă cu toți oamenii vom fi toți o mare familie.

Să mergem mai departe cu textul:

9. Şi l-au întrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, răspunzând, a zis: „Iată, în cort!”
10. Zis-a Unul: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din uşa cortului, de la spatele lui.
11. Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarra nu mai era în stare să zămislească.
12. Şi a râs Sarra în sine şi şi-a zis: „Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?”

Dumnezeu întreabă unde este Sarra, tocmai pentru a aduce lor vestea cea bună pe care o așteptau de 25 de ani. Auzind că le vestește lor apariția unui prunc în pântece, Sarra „a râs în sine”…. Fiind bătrână… și ne mai crezând că e posibil că la vârsta de 100 de ani să mai rămâî însărcinată.

13. Atunci a zis Domnul către Avraam: „Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: „Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?”
14. Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine şi Sarra va avea un fiu!”
15. Iar Sarra a tăgăduit, zicând: „N-am râs”, căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: „Ba, ai râs!”

Domnul mustră pe Avraam și Sarra pentru necredința această (îndreptățită omenește într-un fel). Și auziți ce spune Creatorul: „Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu?” La fel va spune iarăși când va veni întrupat în discuția cu Petru: „La Dumnezeu, toate sunt cu putință”

Și pentru că a râs Sarra, pe fiul lor îl va chema chiar așa: Isaac (trad: „el va râde”)

16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă.

Cei 3 îngeri pleacă într-o altă misiune, anume către cetățile Sodoma și Gomora. Dar mai întâi de asta, îi descoperă și lui Avraam ce urmează să facă, fiindu-i prieten… Iată ce face credința în noi: ne face casnici ai lui Dumnezeu, intimi cu El și tainele Lui.

17. Domnul însă a zis: „Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac?

Adică: voi ține Eu oare secret ceea ce vrea să fac acum.

18. Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare şi tare şi printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului,
19. Că l-am ales, ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit”.

Spre deosebire de Sodoma și Gomora unde oamenii au căzut în păcate peste fire, și s-au depărtat mult de Dumnezeu, Avraam este credincios și Domnul cu bucurie va ridica din el un popor mare și tare, prin care va veni Hristos – care va fi binecuvântare pentru toate neamurile pământului.

De ce l-a ales Domnul pe Avraam? Ca să învețe pe fiii lui și pe toți urmașii să umble în calea Domnului!

Auziți ce frumos! Asta vrea Dumnezeu de la noi! Să împlinim poruncile Lui și să-i învățăm pe copiii noștri și pe toți ai casei noastre să umble în căile Domnului (adică să împlinească și ei aceleași porunci). Și dacă vom face așa vom primi de la Dumnezeu toate câte ne-a făgăduit.

20. Zis-a deci Domnul: „Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu.
21. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu”.
22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.

Și uitați ce interesant! Doar 2 îngeri pleacă către Sodoma și Gomora ca să vadă ce se întâmplă acolo și să pedepsească. Iar Avraam stătea încă înaintea Domnului! Unul din îngeri a rămas cu Avraam. Dar era toată Dumnezeirea în această Persoană așa cum este toată și în fiecare din celelalte două persoane ale Sfintei Treimi. Cred că Avraam rămâne înaintea lui Hristos, căci Lui i s-a dat toată judecata în cer și pe pământ. Și acum începe o negociere unică în istoria umanității între Dumnezeu și om. 🙂😃

23. Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
24. Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?
25. Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”

Zice Avraam: Doamne, dacă sunt 50 de drepți în acea cetate, nu e drept să-i omori împreună cu ceilalți. Domnul accept provocarea și zice:

26. Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”.

Este de acord. E corectă gândirea lui Avraam.

27. Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
28. Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”.

Avraam se smerește înaintea Lui și zice că poate vor fi doar 45, pentru doar 5 oameni care lipsesc din negocierea inițială, oare să-i pierzi? Domnul este de acord și cu 45.

29. Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: „Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?” Şi Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”

Avraam: 40. Domnul: Da.

30. Şi a zis iarăşi Avraam: „Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.

Avraam: 30. Domnul: Da.

31. Şi a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi”. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.

Avraam:20. Domnul:Da.

32. Şi a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”.

Avraam: 10. Domnul: Da.

Avraam negociază pe Dumnezeu de la 50 la 45, 40, 30, 20 și ajunge la 10, după 6 runde de negocieri. Dar Dumnezeu pune stop.

33. Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.

Observați cum zice: „Și TERMINÂND”. Adică Domnul a pus capăt acestei negocieri. El este Judecătorul. El are ultimul cuvânt.

Dar mult i-a plăcut lui Dumnezeu această iubire a lui Avraam de a-i salva pe păcătoși. De aceea i-a și spus acest secret prin care urma să prăpădească aceste două cetăți. Ca să scoată la iveală, și să se consemneze în Scriptură, marea iubire de oameni al lui Avraam. Dragilor Dumnezeu e la masa judecății și negociază pe iubirea oamenilor.

Dacă ne va vedea că avem iubire între noi și ne agățăm unii pe alții… Ne cerem unii pe alții mântuiți… atunci cu drag ne va salva pe toți.

Ce tablou extraordinar!

De aici au învățat oamenii să se roage pentru păcătoși, pentru aproapele lor. Să se tânguie chiar pentru ei.

Închei prezentarea cu această întrebare: Pentru ce oarecând Avraam a văzut trei îngeri, iar Lot doi?

Și iată ce ne răspunde Sf. Maxim Mărturisitorul:

„Avraam fiind desăvârşit şi depăşind cele arătate în chip văzut, fiind luminat în cunoaşterea Sfintei Treimi şi Unimi – pentru care pricină a mai primit un „a” ca adăugire la nume, ca unul care s-a apropiat de Unul prin cunoaştere –, în chip cuvenit a văzut trei îngeri.

Dar Lot, care nu a depăşit nicidecum cele văzute prin cunoaştere, ci Îl cinstea pe Dumnezeu din cele văzute şi necugetând cu mintea nimic mai mult decât acestea, nici nu a văzut mai mult de cele două, materia şi forma, din care sunt cele văzute, nici nu a cuprins cu mintea raţiunea cu privire la Unime şi Treime. Pentru aceasta a văzut doar doi îngeri.”

Fraților, credința în Dumnezeu ne luminează mințile noastre întunecate. Credința ne oferă dimensiuni spirituale nebănuite… ne deschide uși ale înțelegerii și ale vederii pe care nu le-am avut niciodată. De aceea Avraam, un simplu om, prin credința Sa extraordinară trăiește evenimente atât de importante și de mari. Și veți vedea că multe vor mai urma cu viața lui.

Toată viața lui Avraam vorbește despre Iisus Hristos. Și în simbol pregătește întreaga Lui lucrare.

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)