Sfânta și Marea zi de Sâmbătă. Ziua odihnei iudeilor, ziua odihnei Domnului în mormânt

Diseară în biserici se va săvârși slujba de înmormântare a Domnului, sau Prohodul Domnului. Este una dintre cele mai frumoase slujbe din an…. cu cântări pline de paradoxuri dar și de lumină. Este și tristețe… dar tristețe pentru răutatea noastră.

Când veți ajunge la biserică veți vedea deja Sfânta Epitaf așezat pe o masă în mijloc. Sfântul Epitaf este o pânză pe care este pictată / brodată așezarea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos. Închinarea noastră la această icoană și trecerea pe sub „aer”, adică pe sub masa cu Sfântul Epitaf, simbolizează intrarea noastră în mormânt cu Domnul. Înseamnă că ne-am îngropat împreună cu Hristos în moarte, prin Botez, ca să și înviem împreună cu El.

În Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, Stăpânul a tot ce-i viu, se vede pus în mormânt… în întuneric… Făcătorul luminătorilor cerului, a Soarelui și a Lunii, n-a fost primit între ai Săi, ci a fost alungat prin moarte în mormânt… Domnul – Viața se vede mort… Dar moare doar după ființa omenească, nu după cea dumnezeiească.

În Sâmbata Mare, Dumnezeu se odihnește în mormânt. Sâmbăta Mare e ziua odihnei de care vorbea Domnul în cartea Facerii.

“Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (Facerea 2, 1-3)

Ziua odihnei din referatul Facerii Lumii, din prima carte a Sfintei Scripturi, profețea de fapt Sfânta și Marea zi de Sâmbătă. Căci Dumnezeu nu are nevoie niciodată de odihnă. Dumnezeu pururea lucrează. Odihna din ziua a 7-a este de fapt odihna pe care urma să aibă Iisus Hristos în mormânt. Așa se face că începutul lumii, Creația, este legată tainic de începutul NOII CREAȚII în Hristos. În Iisus Hristos, toate se pun în rânduială. Dumnezeu unește Creația cu Sine. Îndumnezeiește Omul și prin om tot ceea ce-i creat, văzut și nevăzut.

În Iisus Hristos se unește concret toată creația cu toată dumnezeirea. Pentru aceasta a creat Dumnezeu lumea, ca toată se guste din bucuria Domnului. Fir de iarbă, cățeluș, soare, lună, stele, planete, munți, mări, delfini, gândaci, pești, aer, foc, toate…. toate să se umple de Dumnezeire….

În Sâmbăta Mare vom cânta la Liturghie așa:

“Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci Împăratul împaraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor“.

Așa i-au răsplătit oamenii Creatorului! Așa au primit oamenii Lumina! Așa au răsplătit oamenii pentru darul Vieții! Au omorât Viața și au pus-o în mormânt….

Dar mirurile și îmbălsămările sunt potrivite morților…. Pentru că Hristos putrejunii S-a arătat străin.

În Iisus Hristos nu a existat păcat. Moartea în Hristos nu a fost o consecință firească a manifestării păcatului, așa cum este în om. Diavolul nu avea nimic în Hristos. Răutatea nu avea nimic în Dumnezeu-Omul. Domnul moare, doar pentru că vrea… Altfel nimic și nimeni nu L-ar fi omorât….

De aceea avem în mormânt un trup fără păcat… fără putrefacția morții…. Trupul lui Hristos nu intră-n putrefacție ca și trupurile oamenilor… Căci acest Trup al Domnului este sălaș deplin DUMNEZEIRII. Izvor natural al Duhului Sfânt. Casă a Sfintei Treimi. Sălășluire a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt….

Acest trup, va învia, și va fi pentru toți IZVORUL VIEȚII VEȘNICE la propriu. Sursă. Fântănă… Izvor de apă vie… Cu acest Trup care este astăzi în mormânt, ne împărtășim noi. Noi la fiecare liturghie ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos Cel Răstignit și Înviat. Acest trup, nu altul… Cel ce se împarte și nu se desparte… Cel ce pururea se împărtășește tuturor și niciodată nu se sfârșește…

Tot astăzi pomenim pogorârea la iad a Domnului. Astăzi Biserica va cânta:

„În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându‑le, Cel ce eşti necuprins”.

În același timp Fiul lui Dumnezeu din Sfânta Treime, este și în mormânt cu Trupul, și în iad cu sufletul, și în rai cu tâlharul, și pe tronul Sfintrei Treimi. Căci Dumnezeu este atot-prezent…. și toate există în Dumnezeu. În mijlocul lui Dumnezeu… în sânul lui Dumnezeu…

Domnul se pogoară la iad ca să scoată de acolo pe cei ce muriseră și nu aveau altă nădejde… Pe cei cărora Adam le închisese raiul. Și primul pe care-l ridică este chiar Adam, primul om, și pe Eva, mama noastră a tuturor. Mama (străbunică) chiar și a Domnului Iisus Hristos. Hristos dă mâna în iad și scoate de acolo chiar pe (stră)bunicii Lui. Și împreună cu El pe toți cei drepți… pe toți cei ce au trăit frumos…

De fapt cântările la Înviere spun că iadul s-a golit… Atât bucurie aduce Domnul în lume…

Să ascultați cântările în noaptea de Înviere și să vedeți că de mai multe ori spune că IADUL S–A GOLIT, ADAM S-A CHEMAT, EVA S-A IZBĂVIT ȘI NOI AM ÎNVIAT!

Ar fi atâtea de zis despre acest plan extraordinar al lui Dumnezeu cu noi…  De atunci Iisus Hristos este permanent în iad și dă mână să ridice pe toți cei ce ajung acolo…

Vă spuneam zilele trecute că răstignirea Domnului, Învierea, Pogorârea la iad, Sfânta Euharistie (Cina cea de taină) sunt nu doar evenimente istorice, ci se întâmplă permanent până la sfârșitul lumii… Până la sfârșitul lumii Hristos va scoate din iad pe cei buni… pe cei ce cred în El… Până la sfârșitul veacurilor Hristos se va jertfi pe Sfânta Masa, iar jertfa Lui de azi de la liturghie e aceeași cu cea de la cina cea de taină, cu cea de pe cruce… de fapt e o singură jertfă… O singură Liturghie…. Pe care o actualizăm mereu…. Pentru ca pe toți să ne câștige Domnul… Până la sfârșitul veacurilor  Hristos va Învia împreună cu el pe cei botezați.

Poate e greu de înțeles… nici eu nu vă pot explica bine… dar așa zic Sfinții Părinți că este… Cercetați și veți vedea.

Închei…

Pentru evrei ziua odihnei este Sâmbăta. Și eu o țin cu sfințenie… exagerează enorm cu ea… Au ajuns nici măcar să aprindă lumina în zi de odihnă… Cât de mult au pierdut sensul zilei!

Adevăratul sens al odihnei de care vorbește Domnul în cartea Facerii este că într-o zi, Dumnezeu se va odihni în mormânt. Mesia al vostru, Mesia pe care voi îl așteptați și astăzi cu atâta sârg, L-ați omorât deja… era chiar Iisus Hristos….

Dar, pentru creștini, ziua cea mare a săptămânii nu mai este sâmbăta, adică ziua a 7-a ci Duminica, ziua Învierii. Odată cu venirea lui Hristos, ZIUA BUCURIEI, ziua aducerii aminte de Creatorul nostru, ziua jertfei nesângeroase pentru păcate, ziua închinată Domnului de oameni este ZIUA ÎNVIERII, adică Duminica.

Duminica este ziua a 8-a…. Nu în sensul că săptămână are 8 zile, ci în sensul că după multiple cicluri de 7 zile, de mii și mii de săptămâni de câte 7 zile, va veni o zi când va fi sfârșitul… Ziua a 8-a….

Cifra opt care în matematică simbolizează infinitul. Ziua Învierii este ziua Împărăției Cerurilor….

De aceea, creștinii de ziua a 7-a, sâmbetiștii, greșesc mult neînțelegând lucrarea lui Dumnezeu. Să rețineți pentru cei care vă mai întreabă. Ziua a 7-a era ziua odihnei la evrei, și a fost pusă ca profeție pentru Sâmbata mare, pentru ODIHNA Domnului în mormânt. La noi creștinii ziua 1 a săptămânii, Duminica (sau ziua a 8-a) este ziua ODIHNEI. Odihnă în sens de IZBĂVIRE. în sens de scăpare de suferințe, griji și toate cele lumești….

Cam atât….

Să vă bucurați și să fiți atenți cu mintea la tot ce se cântă diseară… Să mergeți pregătiți cu textul ca să înțelegeți tot ce cântați.

Mai am un gând, foarte important pe care vreau să vi-l zic.

Ceea ce mintea nu înțelege, voința nu urmează! zic sfinții.

Dacă mintea voastră nu va înțelege ceea ce se întâmplă în Biserică, în viața duhovnicească, în relația cu Dumnezeu, atunci nici voința voastră nu vă va trage în acea direcție. Când mintea va înțelege ce se întâmplă, voința se va duce DIRECT după ea… și veți prinde putere deodată… Și veți vedea deodată cum VREȚI și PUTEȚI, deși înainte abia vă mișcați.

Toată viața noastră în Biserică trebuie să fie o CATEHEZĂ, o permanentă înțelegere a înțelesurilor lucrării lui Dumnezeu. Permanentă contemplare, adâncire și cuprindere a rațiunilor dumnezeiești…

Ultimul gând:

Mintea e vizitiul, iar dragostea și voința sunt caii.

Dacă mintea înțelege, atunci și caii vor merge unde trebuie. Dacă mintea nu înțelege, nu vede bine, îi va duce și pe cai în râpă.

Bucurie!

(Claudiu Balan)