Sfânta și Marea zi de Marți. Nimeni nu va putea vedea pe Mire fără să aibă ca virtute milostenia

Dragilor, dacă suntem atenți la ceea ce se întâmplă în biserici în această perioadă, mai ales la cântările de la strană, la cele din Triod, vom observa ceva foarte interesant: Totul pare să se precipite… să se întâmple cât mai repede…

Suntem abia la începutul săptămânii și se vorbește deja de vânzarea lui Iuda, de răstignire… Suntem în zi de luni și deja vorbim de ceea ce se va prăznui marți… Suntem abia în primii pași ai drumului nostru spre Patima Domnului, și deja se vorbește de nedreptatea mare pe care iudeii au făcut-o omorând pe Dumnezeu.

Pare că Biserica se grăbește! Pare că Biserica freamătă! Parcă ne mai având răbdare să ni le înșire pe toate cum s-au întâmplat… doar doar o să ajungem mai repede la Răstignire și Înviere.

E interesant că Însuși Domnul după ce a încercat de 3 ori să-l facă pe Iuda să se răzgândească de a-L vinde la Cina cea de Taină, văzând că în mintea lui nu vrea și nu vrea, îi spune:

“Ceea ce faci, fă mai curând.”

Adică, răul pe care l-ai hotărât în inima ta, și pe care și Eu ca Dumnezeu îl încuviințez să se întâmple doar pentru binele vostru, SĂ SE ÎNTÂMPLE MAI REPEDE! Că multă bucurie va scoate Domnul din El!

În Sfânta și Marea zi de Marți, Dumnezeieștii Părinți au rânduit să se facă pomenire de cele zece fecioare din Evanghelie.

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim şi Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, şi în acelaşi timp, spre a ne învăţa să fim pregătiţi oricând înainte de sfârşitul vieţii.

Cei care ați fost aseară la denie ați ascultat cântarea „Cămara Ta, Mântuitorule”. E una din cântările specifice acestei perioade a Patimilor, care ne introduce în atmosfera intimă a TAINEI care se va săvârși de Dumnezeu în această săptămână. Cântarea este cam așa:

“Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-ânsa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, și mă mântuiește!”

Care este această cămară? Unde este această cameră tainică? Unde strălucește Mirele Hristos? De unde înviază Iisus Hristos? Ce ne spune icoana Învierii?

Învierea Domnului, spre deosebire de răstignirea Lui – care a fost un spectacol public, nu este gălăgioasă… Nu este proclamată public… Ci se desfășoară pe alt plan… Domnul se coboară în iad și înviază morții. Sufletele drepților eliberate din iad se vor arăta oamenilor în cetate… mai ales rudelor lor… ca mărturie pentru Învierea Domnului și a întregii lumi.

Dar cămara unde îl întâlnim pe Domnul nostru, e sufletul nostru. Aici e locul unde Dumnezeu binevoiește să se întâlnească cu mine. Eu, și voi, și fiecare creștin, a simțit cel puțin odată pe Domnul în inima lui… A simțit bucurie dumnezeiască… A simțit pace… A simțit împlinire… A simțit iubire… S-a simțit ocrotit și bucuros.

Jertfa Domnului pe Cruce și Învierea Lui au 2 dimensiuni complementare:

1. Obiectivă. Dumnezeu S-a răstignit ca să mântuiască întreagă lume.

Dar nu este de ajuns… ca eu să mă vindec. E ca și cum eu sunt bolnav de SIDA și mâine un medic de la mii de kilometri, descoperă medicamentul care vindecă această boală… Dar asta nu înseamnă că eu m-am vindecat. Trebuie ca eu să iau acest medicament, și să urmez tratamentul rânduit de acest medic.

2. Subiectivă. Lucrarea Domnului va avea efect în viața mea, doar dacă eu o accept.

Doar dacă eu cred în Dumnezeu și-L las să lucreze în mine.

Răstignirea și Învierea Domnului sunt evenimente istorice… DAR se întâmplă de atunci în fiecare secundă până la sfârșitul lumii…..

Sf. Maxim Mărturisitorul spune că Domnul nostru Iisus Hristos stă răstignit pe Cruce până când ultimul păcătos se va pocăi. Asta înseamnă că Răstignirea și Învierea Domnului lucrează și pe o dimensiune spirituală a lumii, nu doar istoric.

În dimnesiunea aceasta spirituală, noi oamenii ne putem împropria lucrarea Domnului în viața noastră, și să gustăm roadele lucrării…

Și dau un exemplu:

Cel ce are mulțime de păcate, și este blamat de o lume întreagă, află din Biserică, de la un preot, sau de la un sfânt, sau un creștin, că Domnul îl primește așa cum e, că-l iartă… că nu vrea moartea lui, că după ce-l iartă nu-l va pedepesi, că Domnul vrea vindecarea și curățirea lui. Pentru un astfel de om împovărat de păcate, răstignirea Domnului îi devine odihnă….

“Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi odihni pe voi!” zice Domnul.

Pogogârarea la iad a Domnului are și o dimensiune spirituală… Omul se întâlnește în iadul sufletului său, în inima sa pe care n-o mai suportă, cu chipul blând al Domnului. Și Domnul îi dă nădejde și-i spune: Curaj! Nu te judec! Mergi de acum și nu mai păcătui! Și deodată un suflet mort și depărtat de Dumnezeu înviază! Deodată Crucea Domnului, în loc să fie pedeapsă pentru păcătos, se dovedește dimpotrivă: maxim de iubire.

Despre aceasta ne vorbesc sfinții când spun de Cămara Ta, Mântuitorule. Cămara Domnului este Împărăția Cerului! Dar Împărăția cerurilor este înlăuntrul nostru, zice Domnul. Deci Cămara pe care o văd împodobită ar trebui să fie sufletul meu. Sufletul meu să devină lumină a Învierii!

Denia din această seară ne îndeamnă să ne cercetăm sufletele și să lepădăm răul. Orice mai este rău în inimă, pârâți-l Domnului și spuneți-i: Eu, Doamne, cu acest obicei urât din mine nu mai vreau să trăiesc.

Tu vindecă-mi răul Doamne, din mine.

„Pe Mirele, fraților, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuți strălucind și în credință dreaptă; ca sa intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor in dar, cununa nestricăcioasă.”

În pilda celor 10 fecioare Domnul ne spune că 5 din ele nu au avut ulei în candelă când a venit Mirele, iar 5 au avut. Uleiul din candele este milostenia. Nimeni nu va putea vedea pe Mire fără să aibă ca virtute milostenia, așa zice sinaxarul de astăzi.

Dragilor, mai citiți odată ce zice: NIMENI NU VA PUTEA VEDEA PE MIRE DACĂ NU VA AVEA CA ZESTRE MILOSTENIA.

Luptați să dobândiți această virtute simplă și frumoasă. Căci e plin pământul de mila Domnului. Cum să intrăm în Împărăția ÎMPĂRATULUI Milei, fără să avem milă?

De la milă pleacă totul. Exersați-vă această faptă a milosteniei. Fiți darnici… Dați orice… O pâine, un covrig, o haină, un dar, un cuvânt bun… Împrumutați-vă mașina, telefonul, laptopul… hainele… toate ale voastre…. Faceți-L pe Domnul dator față de voi…

Fecioarele cele neînțelepte au avut fecioria ca mare virtute, dar au fost biruite de bani…. de zgârcenie… Femeile care nu sunt fecioare, sunt biruite de trup, dar acestea au fost biruite de bani..

A fi biruit de trup e firesc până la un punct… dar a fi biruit de bani e nebunie.

Milostenia fraților este MAREA VIRTUTE care așa de ușor ne așează sufletește lângă Domnul Milei. Să nu vă înșelați că veți dobândi vreun colțișor de rai fără ea. Prin milostenie vă desprindeți de cele materiale. Prin milostenie vă faceți prieteni. Vă exersați iubirea. Vă aduceți aminte că toate sunt ale DOMNULUI și noi suntem doar administratori… și nimic al nostru.

Închei… Domnul ne cheamă la ospățul nunții Sale…

„Mire, Cel ce eşti mai frumos cu podoaba decât toți oamenii, Care ne-ai chemat pe noi la ospățul cel duhovnicesc al nunții Tale, dezbracă-mă de chipul cel ticălos al greşelilor mele, prin împărtăşirea Patimirilor Tale, şi împodobindu-mă cu haina slavei frumuseții Tale, fã-mã împreună-șezător luminat.”

Gătiți-vă sufletele pentru Înviere, cu post, spovedanie, împărtășanie, cu rugăciune multă, cu milă și îndurare…. Acesta e mesajul deniilor…

Atât.

🙂

Mai multe veți afla diseară.

(Claudiu Balan)