SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI. Smerenia Domnului

Ne apropiem din ce în ce mai mult de Răstignirea Domnului.

E foarte important de știut că sărbătorile legii noi, legate de evenimentele rânduite de Iisus Hristos Domnul nostru, au fost special așezate în aceleași zile cu sărbătorile legii vechi. De ce oare? Pentru a le înlocui…

De exemplu la iudei Sărbătoarea Paștilor de care se vorbește în evanghelie avea ca scop aducerea aminte a ieșirii poporului evreu din Egipt, și toate minunile care au urmat cu aceasta. Practic, Paștile la evrei era VINEREA. În seara de joi noapte spre vineri, Dumnezeu a trimis pe îngerul Său din ceruri ca să omoare pe fiecare întâi-născut din fiecare familie a egiptenilor, și din fiecare animal. Evreilor, le spusese Moise ca în acea seară să junghie un miel și cu sângele lui să ungă stâlpii ușii de la intrare.

Pentru ca atunci când îngerul va veni să știe care e casă de egiptean și care este de evrei. Mielul jertfit trebuiau să-l frigă și să-l mănânce cu pâine dospită  (nu crescută, nu pufoasă) și cu ierburi aromate, chiar în acea seară.

În acea noapte a urmat acea mare pedeapsă a lui Dumnezeu față de egipteni… și plângere mare a fost în Egipt, chiar și -n casa lui Faraon, căci și fiul lui fusese omorât. Acesta a fost momentul când Faraon îi eliberează pe evrei și îi lasă să plece în pământul făgăduit de Domnul, în Canaan. În drumul lor din Egipt, din Insula Sinai către actualul teritoriu al Israelului de astăzi ei au trebuit să treacă prin Marea Roșie. Și Domnul a făcut minune mare și le-a despărțit marea și au trecut ca pe uscat.

De atunci, ei în fiecare an, oriunde erau, sărbătoreau această mare minune: Ieșirea din Egipt și trecerea prin Marea Roșie. Paște în evreiește (PASCHA) înseamnă TRECERE. De aceea, deși trecuseră sute de ani de la acel eveniment, evreii sărbătoreau Paștile, ca să-și aducă aminte că minuni mari a făcut Domnul cu ei, că Domnul este DUMNEZEUL lor. Acum, Domnul Iisus Hristos rânduiește toate în așa fel încât răstignirea și moartea Lui să fie exact în ziua de Vineri. Exact de Paștile evreilor.

Și El era evreu…. și respecta toate ale legii… Dar toate cele din Vechiul Testament erau doar un simbol, a ceea ce se va întâmpla în Noul Testament. Toate în Vechiul Testament s-au întâmplat ca să pună în valoare lucrarea lui Iisus Hristos din Noul Testament cu toate neamurile pământului.

Astfel, de atunci înainte o parte din evrei, deveniți creștini nu au mai serbat Paștile ca ieșire din Egipt ci pe HRISTOS – Paștile nostru. Hristos este Mielul Cel Adevărat jertfit simbolic în Vechiul Testament. Ierburile amare cu care se mâncare mielul fript simbolizau Patimile Amare ale Domnului, simbolizau amăreala păcatului lui Adam. Ieșirea din Egipt pregătea ieșirea OMULUI din țara păcatului. Trecerea prin Marea Roșie pregătea Botezul fiecărui om și curățirea de păcate.  Pământul Făgăduinței către care mergeau evreii (era simbolic) pregătea Împărăția Cerurilor în care ne va duce pe toți Iisus Hristos.

La 50 de zile de la Paști evreii aveau altă sărbătoare mare, Sărbătoarea Săptămânilor (a Recoltei), și Domnul rânduiește chiar atunci Pogorârea Duhului Sfânt.

De ce? Pentru ca pe toate a venit să le PLINEASCĂ! Să le ridice la adevăratul lor scop.

Scopul era ca evreii să nu le mai sărbătorească pe cele vechi, pentru că nu mai avea sens, ele își împliniseră scopul: Să arate pe Hristos și toată rânduiala Sa pentru lume!

Hristos a venit! S-a preaslăvit prin Patimă, a înviat! A șezut de-a dreapta Tatălui și a trimis apostolii la propovăduire, și acum toți suntem în așteptarea celei de a 2-a veniri.

La denia din această seară, din Sfânta și Marea zi de Joi dumnezeieştii Părinţi, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au pre­dat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugă­ciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului.

De astăzi se oprește citirea Psaltirii…

Cântările la strana devin din ce în ce mai bogate, și toate strigă:

‘SLAVĂ ÎNDELUNG RĂBDĂRII TALE DOAMNE, SLAVĂ ȚIE DOAMNE!”

În această seară vedem cum Domnul se smerește pe Sine și spală picioarele ucenicilor lui.

De ce? Ca să-l rușineze pe Iuda și să-l facă să se răzgândească. Ca să-i învețe pe apostoli să nu caute locurile cele înainte între oameni, ci să fie ca și El – slujitor al tuturor.

„Smerindu-Te pentru milostivirea Ta, picioarele ucenicilor Täi ai spălat, şi spre calea cea dumnezeiască i-ai îndreptat; iar Petru neîngăduind a fi spălat, îndată s-a plecat dumnezeieştii porunci şi fiind spălat cu osârdie se roagă Tie, să ne dăruieşti nouă mare milă.”

“Cel ce a făcut lacurile, izvoarele și mările, înväțându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ştergar şi a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisosința milostivirii şi înältându-ne pe noi din adâncurile răutății, Unul, Iubitorul de oameni.”

După spălarea picioarelor, care poate fi numită curățire de păcate, Creatorul spală nu numai picioarele ucenicilor ci și sufletele lor, Domnul îi pregătește astfel pentru a le dăruit MAREA TAINĂ! Sfânta Împărtășanie. Trupul și Sângele Său.

În joia mare, la cină, Domnul îi învață pe ucenici ce să facă pentru a fi mereu împreună cu EL. Și le spune să facă aceasta (frângerea pâinii și a vinului și transformarea lor în Sfintele Sale Taine) mereu pentru a-și aduce aminte doar moartea Lui. Și să mănânce Trupul și Sângele Lui… Și El va fi în ei, va rămâne în ei…

Ar fi atât de multe de zis de această Taină. Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului este TOTUL. ESENȚA întregii vieți bisericești. Esența ORTODOXIEI. Totul în Biserică, absolut totul, se rezuma la un singur act: Eu mănânc Trupul și Sângele Domnului. Și rămân în El și El în mine. Și El în voi… Și noi toți în El… Și toți suntem UNA pentru că Hristos ne unește pe toți din fiecare, căci El este în fiecare.

După curățirea de păcate ei se împărtășesc… cu cuget curat, cu gând bun… cu inimă deschisă către Dumnezeu. Urmează apoi repetate încercări ale Domnului de a-l face pe Iuda să se răzgândească. Dar el nu renunță… Și până la urmă împărtășindu-se cu nevrednicie, intră Satana în el  și-l face să-și ducă planul până la sfârșit.

Urmează apoi rugăciunea și prinderea din grădina Ghetsimani.

Vă îndemn să fiți ochi și urechi la tot ce se va întâmpla în această seară în Biserică și să contemplați permanent la tot ceea ce auziți în Biserică.

Să nu fiți pietre peste care trece apa… ci vase care se umplu de apa Duhului Sfânt…

(Claudiu Balan)