Sfânta Euharistie în Vechiul Testament (partea 1)

În această seară vreau să vorbim despre Sfânta Împărtășanie în Vechiul Testament, sau mai corect spus despre prefigurarea Sfintei Împărtășanii în Vechiul Testament.

Înainte de toate aș vrea să vă reamintesc că atunci când vorbim despre Sfânta Împărtășanie (numită și Sfânta Euharistie, sau Trupul și Sângele Domnului) vorbim despre Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfânta Euharistie = Domnul nostru Iisus Hristos. IDENTITATE ABSOLUTĂ.

În Sfânta Euharistie nu este doar Trupul și Sângele Domnului… ψi este Dumnezeu-Omul Iisus Hristos întreg, Trup și suflet omenesc și Persoana Dumnezeiască a Fiului din Sfânta Treime. Când ne împărtășim, noi nu mâncăm doar o bucată din Domnul Hristos, αdică o bucată de ureche… (de exemplu) sau o bucată din mâna Lui… Nu. Ci ne împărtășim cu Iisus Hristos – ÎNTREG.

Ce să vă mai spun de faptul că în aceast firmitură de pâine și vin, este nu numai Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, ci este și Tatăl și Fiul…. Căci Tatăl este în Fiul… și Fiul în Tatăl și Duhul Sfânt de la Tatăl purcede… Noi ne împărtășim cu Domnul nostru Iisus Hristos, dar în noi vine de fapt toată Sfânta Treime. În acea mică firmitură.

Ce taină! Dumnezeu Cel neîncăput, fără margini, de neconceput nici măcar cu mintea, încape într-o firmitură. Toată Dumnezeirea este prezentă în acea firmitură. Toată. Fără știrbire, adică fără lipsă.

Când vorbim de Sfânta Euharistie, nu vorbim doar de una din cele 7 Sfinte Taine. Ci vorbim de Taina Tainelor. De Iisus Hristos Însuși întreg. Din Iisus Hristos izvorăște viața și tot Harul lui Dumnezeu. Prin Iisus Hristos vine Duhul Sfânt în noi.

Toate Sfintele Taine ale Bisericii: Botezul, Mirungerea, Cununia, Spovedania, Hirotonia și Preoția sunt lucrări ale Duhului Sfânt prin Iisus Hristos. Izvorul acestor Sfinte Taine vindecătoare este chiar Iisus Hristos, adică Sfânta Euharistie. Euharistia nu este o taină între celelalte taine… Liturghia nu este o slujbă între celelalte slujbe… Ci este telosul, adică scopul, împlinirea, desăvârșirea, maximul unirii între Dumnezeu și Om.

Toate ale Bisericii trimit într-un singur loc: Sfânta Liturghie și Liturghia trimite către Sfânta Împărtășanie.

Toate (post, rugăciune, milostenie, fapte bune, asceză, lepădare de patimi, Sfintele Taine) trimit către Liturghie și Euharistie. Iertați-mă că insist, dar aș vrea să înțelegeți foarte bine importanța acestui subiect. Nu este pur și simplu un aspect al vieții duhovnicești. Nici o discuție teologică. Ci este cel mai important aspect al vieții umane. Practic, de aceea am fost creați de Dumnezeu: Ca Dumnezeu să fie totul în toate. Ca omul să primescă pe Dumnezeu în El și să se îndumnezeiască.

Acum, când vorbim despre prefigurarea Sfintei Euharistii în Vechiul Testament, vorbim defapt de cel mai important aspect pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru oameni încă de la Facerea Lumii. Vorbim defapt despe prefigurarea lui Iisus Hristos în întâmplările Vechiul Testament.

Pentru cei care ați participat la primele seri biblice, poate vă aduceți aminte că în Vechiul Testament prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Israel a crescut treptat și intim astfel: Slavă – Nor – Cortul Sfânt – Templu – Iisus Hristos. Nu mai insist acum, puteți revedea prezentarea aici: https://serilebiblice.wordpress.com/2018/01/26/matei-cap-1-vers-5-16/

Prima prefigurare a Sfintei Euharistii în Vechiul Testament este chiar Pomul Vieții din rai. În raiul făcut de Dumnezeu pe pământ pentru Adam și Eva erau în mijloc 2 pomi mai speciali, pe aceștia îi menționează Sfânta Scriptură:

Facere 2,9: „Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”

Lui Adam și Evei li s-a poruncit să nu mănânce din Pomul cunoștinței binelui și a răului. Atât. Totuși în Biblie se face o mențiune importantă:

Facere 3, 22-24: “Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!… De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”

Imediat după cădere Domnul scoate pe părinții noștri Adam și Eva din rai, ca nu cumva să mănânce din pomul vieții. Sfinții părinți au vorbit despre acest pom al vieții ca fiind chiar Iisus Hristos. Dacă Adam și Eva ar fi mâncat din acest pom al vieții, imediat după cădere, s-ar fi întâmplat un lucru foarte grav: ar fi înveșnicit în ei această cădere, această depărtare de Dumnezeu, acest întuneric în care intraseră neascultând de Dumnezeu. S-ar fi făcut ca îngerii căzuți….

„Acesta e adevăratul paradis pregătit sfinților prin sfatul prehotărât / predestinat al lui Dumnezeu mai înainte de întemeirea lumii, și acesta e adevăratul Pom al Vieții: Cuvântul Dumnezeu-Om dat din Maica Domnului spre desfătare și viață veșnică și numit ‘pom” din pricina trupului și „al vieții” din pricina Dumnezeirii unite cu el potrivit persoanei, și Care face vii toate.” Sfântul Teofan al Niceei

Scoaterea lui Adam și a Evei din rai are ca scop pedagogic, parcurgerea drumului înapoi către Dumnezeu prin pocăință. Ieșirea din rai îi face să conștientizeze ce au pierdut, să le pară rău, să-și dorească să se întoarcă…. să-și ceară iertare de la Dumnezeu… Și să-L lase pe Domnul să-i vindece.

Practic, Domnul Dumnezeu dă voie omului să guste din Pomul Vieții, adică din Hristos abia după 5000 de ani de istoria  umanității….După 5000 de ani de peregrinare a omului pe pământ…. prin bune și rele, prin căderi și ridicări, prin pocăință și mândrie… Dar în acești 5000 de ani Dumnezeu a pregătit umanitatea să înțeleagă ce urma să se întâmple.

De reținut practic, de la începutul Scripturii, chiar din primele capitole ale Facerii, că Dumnezeul l-a creat pe om ca să i se dăruiască TOTAL. Practic Sfinții Părinți vorbesc de caracterul Euharistic al întregii Creații.

Noi prin toate ale Creației ne împărtășim de Dumnezeu. Puteți asculta aici ceea ce spune domnul profesor Gheorghe Butuc despre acest subiect.: https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-biserica/euharistia-continua/20357-creatia-ca-euharistie

Sau puteți citi această carte a printelui Ioannis Zizoulas.

https://www.okazii.ro/creatia-ca-euharistie-de-ioannis-zizioulas-1999-a190834618

Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește de întreaga Creație ca fiind Biserică a lui Dumnezeu, din care Dumnezeu Se împărtășește omului prin rațiunile puse în toate ale lumii.

Acum să mergem mai departe să vedem ce alte prefigurări ale Sfintei Euharistii avem în Vechiul Testament.

Poate unora dintre voi o să vi se pară puțin forțate acest explicații, sau poate vi se par născociri ale oamenilor. De aceea aș vrea să vă aduc câteva argumente de la Sfântul Apostol Pavel despre aceste prefigurări. Vă voi așeza aici primele 11 versete din Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:

1. Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare.
2. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.
3. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească;
4. Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.
5. Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
6. Şi acestea s-au făcut pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
7. Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: „A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc”;
8. Nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de mii;
9. Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi;
10. Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul.
11. Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. (1 Co. 10, 1-11)

Observați cum Sf. Pavel vorbește despre poporul evreu și drumul lui în deșertul Egiptului, dar în același timp compară acele evenimente cu lucrări ale Domnului Iisus Hristos.

Practic trecerea prin Marea Roșie a poporului evreu prefigura Botezul Creștin. Mana pe care au mâncat evreii în deșert, adică pâinea care le-o ploua Domnul din cer în fiecare zi,  prefigura de fapt pe Iisus Hristos – Pâinea vieții. Piatra pe care a lovit-o Moise cu toiagul pentru a le da iudeilor apă în deșert, prefigura piatra duhovnicească, adică pe Hristos. IIsus Hristos urma să fie adevăratul izvor al APEI CELEI VII. Vedeți discursul cu femeia samarineancă lângă fântână.

Prefigurarea Sfintei Euharistii în Vechiul Testament, nu este doar o interpretare teologică, sau metaforică, ci este adevărul. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne arată în Evanghelie acest lucru.

Ia uitați:

“Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.” (Ioan 6, 48-51)

Observați cât de clar pune Domnul Hristos față-n față mana din pustie și Trupul Său. Mană – Euharistie. Pâinea cerească – Pâinea cea vie. Moarte – Viață.

Următoarea prefigurare a Sfintei Euharistii din Vechiul Testament este sângele lui Abel vărsat de Cain.

Ia uitați ce spune Sf. Apostol Pavel la Evrei 12, 24:

„Şi de Iisus, Mijlocitorul noului testament, şi de sângele stropirii care grăieşte mai bine decât al lui Abel.” (Evrei 12, 24)

Când Cain a omorât pe fratele lui Abel, Dumnezeu a venit și a vorbit cu el.

“Domnul a zis lui Cain:„Unde este fratele tãu Abel?” El a rãspuns:„Nu știu. Sunt eu pãzitorul fratelui meu? Și Dumnezeu a zis:„Ce ai fãcut? Glasul sângelui fratelui tãu strigã din pãmânt la Mine. (Facere. 4:9-10)

Dacă moartea dreptului Abel, a cărui jertfă a fost considerată bineplăcută de Dumnezeu strigă din pământ, în sensul că cere judecată…. cu cât mai mult sângele Lui Iisus Hristos, Unul Sfânt, Unul Domn, omorât de răutatea oamenilor, cere o judecată în lume…. Cere o reașezare a lucrurilor… Impune clar o delimitare a răului de bine…. Prin Sângele vărsat de criminalii lui Iisus Hristos, izvorăște paradoxal VIAȚĂ la toată lumea, nu PEDEAPSĂ ca pentru Cain.

O să mă opresc aici pentru această seară.

Suntem abia la începutul prefigurărilor din Vechiul Testament… mai sunt multe… și frumoase…

Continuăm, cu voia voastră duminică seara la ora 21.00, dacă vreți…

(Claudiu Balan)