Sfânta Euharistie în Noul Testament (partea 1)

În această seară vă voi prezenta câteva pasaje din Noul Testament în care se vorbeşte drect sau indirect de Sfânta Euharistie, de Trupul şi Sângele Domnului.

Ca să reperaţi mai uşor aceste versete puteţi căuta cuvântul „pâine” sau variaţii pe tema cuvântului.

Prima pasaj pe care-l întâlnim este în Evanghelia după Matei la rugăciunea „Tatăl nostru”.

“Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6, 6-11)

„Pâinea noastră cea spre fiinţă” sau „Pâinea noastră cea de toate zilele” a fost tâlcuită de Sfinţii Părinţi ca fiind Pâinea cea dumnezeiască, Hristos. Adică Trupul Domnului, Sfânta Euharistie. Dacă suntem atenţi la Sfânta Liturghie observăm că de la început până la sfârşit toată liturghie ne pregăteşte de momentul esenţial: Împărtăşirea.

Prima parte a liturghiei se numeşte Liturghia Cuvântului, şi ţine până puţin după Sf. Evanghelie (adică inclusiv ectenia întreită a preotului înaintea lui Dumnezeu). Această parte cuprinde cântări din psalmi (antifoanele), citiri din Epistolele Noului Testament (apostolul) și citiri din Evanghelii. În această parte ne împărtășim din Cuvântul rostit al lui Dumnezeu. Ne pregătim inimile, primind mai întâi în minte Cuvântul lui Dumnezeu, care curățește mintea, o limpezește, o pune pe calea cea bună…. o face să dorească ceea ce este cu adevărat frumos, bun  și de dorit.

Urmează apoi a doua parte a Sfintei Liturghii care se numește: Liturghia Euharistică. Adică Liturghia în care ne împărtășim, mâncăm fizic pe Cuvântul lui Dumnezeu. Centrul acestei părți este transformarea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Domnului, numită și Anaforaua, atunci când noi cântăm: Pe Tine Te lăudăm, Pe Tine Te binecuvântăm, Ție Îți mulțumit, și ne rugăm Ție Dumnezeul nostru.

Ultima rugăciune / cântare a acestei Liturghii, chiar înainte de a ne împărtăși, care este? Chiar „Tătăl nostru”. De ce? Pentru că în ea cerem Domnului să ne dăruiască nouă Pâinea noastră cea spre ființă.

Termenul „spre ființă” – adică pentru a trăi…  Aceasta e traducerea cuvânt cu cuvânt din originalul în greacă: „epiousis” adică spre-fiinţă, pentru-fiinţa-omului sau mai presus de fiinţă.

Dacă am citi tâlcuirea rugăciunii Tatăl nostru am observa că toată are un caracter euharistic. “Să vie împărăţia Ta!” zicem noi. Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru… Dar cum? Când? Doar atunci când vine împăratul. Când vind Iisus Hristos în trupurile noastre.

În rugăciunea domnească, ne cerem iertare lui Dumnezeu pentru că nimeni nu ar trebui să îndrăznească să se apropie de Potir dacă e certat cu cineva, dacă urăște pe cineva, dacă în inima lui ține răutate față de fratele lui.

Un alt verset care vorbește de Pâine este în următorul pasaj:

“Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?” (Matei 7, 9-11)

Dacă noi dăm fiilor noștri cu mult drag pâine și mâncare și toate cele bune pe care ni le cer, cum are Tatăl nu ni le va da nouă? Cum oare Tatăl nu ne va da nouă Pâinea? Pe Iisus Hristos, Domnul nostru… pe care El-Tatăl l-a trimis în lume, ca orice cine crede în El să aibă viață veșnică.

Un alt eveniment cu caracter euharistic din Noul Testament este înmulțirea pâinilor de către Domnul Iisus.

“Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.” (Matei 14, 17-20)

Așa cum în Vechiul Testament, Domnul le-a dat pâine din cer, mană în pustie, astfel acum Domnul S-a coborât între ei, și iarăși le dă pâine din mâna Lui… doar că nu atunci, peste ceva timp le va spune: “Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer!” (Ioan 6, 51).

Domnul Iisus Hristos va pune acest eveniment al manei din pustie și al înmulțirii pâinilor în legătură directă cu Pâinea-Trupul Lui. Practic, înmulțirea pâinilor este într-un fel icoană a Liturghiei. Căci astfel se întâmplă și azi în fiecare Sfântă Liturghie, duminica și în Sărbători, Domnul împarte Pâinea-Cea-Vie tuturor celor care-L caută și-L doresc. Pâinea, adică Trupul Său care se înmulțește în mii de biserici în toată lumea… ca să ajungă tuturor spre Împărtășire.

Ia uitați ce frumoasă e rugăciunea preotului la frângerea pâinii:

„Se frânge şi Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge şi nu Se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.”

Acum urmează să vorbim despre pasajul cel mai important din toată Sfânta Scriptură, care vorbește despre Sfânta Euharistie. E vorba de Cina cea de Taină, atunci când Domnul ne arată și ne învață această Taină.

“Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea, Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22, 15-20)

Vă spuneam că Sfânta Euharistie înseamnă Sfânta Mulțumire, de la cuvântul “euharisto” din greacă, care înseamnă „mulțumesc”. De unde această analogie între Trupul și Sângele Domnului? Tocmai din cuvintele Domnului, care mai întâi a luat pâinea, și înainte de a o transforma în Trupul Său, a mulțumit Tatălui: „Şi luând pâinea, mulţumind…”

Observați că la sfârșitul prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele Său, Domnul zice: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”.

E ca și cum ar zice: „Eu nu voi mai fi cu voi în chip văzut, dar de vreți să vin iarăși în mijlocul vostru, ca după Înviere, când v-am zis „Pace vouă!”, să săvârșiți frângerea pâinii… și Eu voi vei în Pâine și voi Mă veți mânca… și Eu voi fi în voi, și voi în Mine.

V-ați pus întrebarea vreodată, de ce la fiecare sărbătoare sau duminică „noi” (preotul și poporul) săvârșim Sfânta Liturghie? De ce nu o altă slujbă? De ce nu o slujbă care ne place? De ce nu să citim mai mult din Scriptură și atât?

De ce mereu Liturghie, Liturghie, Liturghie… Oricând Liturghie… Și în Săptămâna Mare când sunt Patimile Lui… avem din 6 zile, 5 liturghii. De ce?

Pentru că Liturghia e Taina Tainelor… e PREDANIA PREDANIILOR. Adică e Testamentul Domnului.

Ce înseamnă Testament?

Dacă tatăl meu moare și-mi lasă cu „limbă de moarte” să fac un anume lucru, eu de dragul lui, pentru tot binele pe care mi l-a făcut, o să-l fac.

Testamentul Domnului, Cuvintele lui TESTAMENTARE cele mai importante pentru Viața Bisericii noastre sunt acestea: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” Adică frângerea pâinii, Liturghia.

Se săvârșește Liturghia în fiecare zi în mănăstiiri, și la bisericile de mir în fiecare duminică și sărbători, pentru că prin ea, Domnul vine între noi. Real. Fizic.

Gândiți-vă la un alt peisaj… E ca și cum noi cei ce credem în Domnul am merge cu toți pe munte… Ne-am bucura de toate ale lui Dumnezeu… și unii de alții… Și seara ne așezăm pe iarbă unii în fața celorlalți… Și vrem să chemăm pe Domnul… să vină între noi… Preotul din grupul nostru, pune în mijloc o bucată de pâine și un pahar cu vin, și împreună ne rugăm Domnului, și prin mâinile preotului, prin chemarea lui, vine Harul lui Dumnezeu și sfinţește darurile… Și astfel Hristos este în mijlocul nostru! Real. Domnul e cu noi în natură… în drumeția noastră… la picnicul nostru…. Și ne putem așeza în genunchi în fața Lui și să ne rugăm….

Marii sfinți se așează în genunchi după prefacarea darurile la Sfânta Liturghie și se roagă intens, profund, adânc…. căci au conștiința că Hristos este în fața lor REAL PE SFÂNTA MASĂ.

Și apoi părintele ne frânge Pâinea-Euharistică și ne-o dăruiește… Și ne dă să sorbim și din Vinul-Sânge. În primele veacuri ale Bisericii creștinii se împărtășeau ca preoții astăzi în altar, separat cu Pâinea-Trup și separat cu Vinul-Sânge.

Și după ce ne împărtășim toți, Hristos Domnul e în noi…. în noi cei puțini care ne-am adunat pe iarbă ca să chemăm pe Domnul în mijlocul nostru. Și dăm slavă lui Dumnezeu, și mulțumim….

Liturghia aduce pe Dumnezeu în mijlocul oamenilor, de aceea se săvârșește în orice sărbătoare. Căci ce este sărbătoarea? Dacă nu Masa pe care Tatăl o pune înaintea tuturor și-și cheamă fiii cu iubire! Tatăl e gazda noastră, Fiul e mâncarea de pe masă, iar Duhul Sfânt este bucuria care rămâne în noi…

Ar fi multe de zis despre Cina cea de Taină, dar măcar gândurile astea de le-ați pune la inimă…

Mai este un episod din Evanghelia după Luca despre Sfânta Euharistie, e vorba despre acea întâlnire a lui Luca și Cleopa cu Domnul Hristos când mergeau spre Ierusalim. Am vorbit despre acest aspect în a 2-a zi de Paști. Cum Iisus Hristos dispare din fața lor și apare în pâinea pe care a frânt-o înaintea lor.

Închei printr-un pasaj din Evanghelia după Ioan, care grăiește de la sine:

“Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris: „Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6, 30-35)

Cam atât pentru această seară. Continuăm miercurea viitoare, căci marți nu voi putea fi cu voi. Miercuri și joi, cu ajutorul Domnului vreau să continui prezentarea despre Sfânta Euharistie.

(Claudiu Balan)