Sfânta Euharistie în Vechiul Testament (partea 2)

Rămăsesem la sângele lui Abel și vă spuneam cum Sf. Apostol Pavel îl compară cu sângele lui Iisus Hristos.

Mergem mai departe acum, la jertfa lui Avraam.

Dumnezeu îl încearcă pe Avraam și îi cere să-l aducă jertfă, ardere de tot, pe Isaac, fiul său.

Avraam ascultă de Dumnezeu și duce la îndeplinire porunca, doar că în momentul când vrea să-l junghie pe Isaac, îngerul Domnului îl oprește. Icoana sugerează foarte clar acest eveniment. De dragul lui Dumnezeu, pentru a nu călca porunca Creatorului, Avraam ascultă și e dispus să-l junghie pe fiul său.

Acest eveniment extraordinar, era prefigurarea iubirii lui Dumnezeu față de oameni, care n-a cruțat pe Fiul său Cel Unul-Născut și L-a dat lumii, ca orice crede în El să aibă viață veșnică. Tatăl cel Ceresc aduce jertfă pe Cruce pe Fiul Său pe altarul umanității pentru noi toți.

Nu știu dacă știți, există o întâmplare foarte frumoasă în care în viețile sfinților, cineva la Sfânta Liturghie, care nu credea că pâinea și vinul se fac Trupul și Sângele Domnului, are o vedenie extraordinară. Vede pe preot cum pe Sfânta Masă are în mâini un copilaș… Și-l junghie…. și sângele îl scurge în potir… iar carnea o pune pe sfântul disc…. Și apoi iese și împărtășește pe credincioși… Pruncul era chiar Domnul nostru Iisus Hristos.

Se păstrează și o icoană despre această vedenie. Dar n-o găsesc acum… Dar e așa de sugestivă… Pruncul pus pe Sfântul Altar și preotul cu cuțitul urmează să săvârșească jertfa cea de taină. De aceea aducerea lui Isaac ca jertfă pe altarul de lemne, prefigura aducerea lui Iisus ca jertfă de către Tatăl pe altarul creștin.

Și Sfântul Apostol Pavel amintește de acest evenimet:

Evrei 11, 17 “Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut!”

“Un alt eveniment tot din cartea Facerii care aduce aminte / prefigurează Sfânta Euharistie este întâlnirea dintre Melchisedec și Avraam. Dupa ce Avraam îl salvează pe Lot și pe rudele sale, apare în scenă Melchisedec, regele Salemului, care îl întâmpină pe acesta. Ni se spune ca era “preotul Dumnezeului celui Preaînalt” (Facere 14; 18) – cu mult înainte ca preoția instituțională să fie stabilită în Israel. Mai apoi în Scriptură citim că Melchisedec era “fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu” (Evrei 7; 3). Astfel Melchisedec este portretizat ca unul care l-a anticipat pe Mântuitorul Iisus Hristos, El Însusi rege și preot suprem.” (Preot David Marian, parohia Nuntași, Constanța, crestinortodox.ro)

Ce aduce Melchisedec jertfă lui Avraam? Pâine și vin. O prefigurare tainică a Sfintei Împărtășanii cu mii de ani înainte de Întruparea și jertfa Domnului.

“Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate.” (Facere 14, 17-20)

O altă întâmplare în care Dumnezeu prefigura și pregătea poporul Israel și întregul neam omenesc pentru a înțelege și primi Trupul și Sângele Său, este primirea manei în pustie de către evrei. Practic, evreii ieșiți din Egipt și mergând spre pământul Canaan, au flămânzit și au cerut lui Moise de mâncare. Iar Dumnezeu le-a plouat mană din cer… Un fel de pâine…. Le-a plouat pâine din cer, și nu odată ci în fiecare zi…

“Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie şi iată slava Domnului s-a arătat în nor. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veţi mânca, iar dimineaţă vă veţi sătura de pâine şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”. Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei, iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca grindina pe pământ. Şi văzând fiii lui Israel, au zis unii către alţii: „Ce e asta?” Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi.” (Ieşire 16, 10-15)

Domnul Hristos avea mai apoi să compare această pâine plouată de Dumnezeu din cer cu Pâinea cea adevărată, adică cu Trupul și Sângele Său. Practic mana e cel mai puternic simbol din Vechiul Testament al Sfintei Euharistii.

“Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.” (Ioan 6, 53-58)

Observați cum Domnul Iisus spune că de acum înaintea adevărata mâncare și adevărata băutură va fi TRUPUL și SÂNGELE Lui, cu mult mai mult decât au mâncat evreii în pustie pâine din cer. Domnul este adevărata Pâine care se pogoară din cer.

“Altă prefigurare a Euharistiei este pâinea Punerii Înainte. În vechiul Israel, Pâinea Prezenţei era pusă pe o masă de aur într-un tabernacol ca jertfă de pomenire înaintea Domnului”. Pâinea trebuia să fie în prezenţa Domnului în mod continuu, era incenzată şi însoţită mereu de lumânări aprinse. O nouă pâine era pusă în ziua de Sabat şi numai aceia care nu au avut relaţii intime – de obicei preoţii – o puteau mânca. Atunci când masa era purtată afară, era acoperită. De fapt, când tabernacolul era mutat, toate vasele erau acoperite cu grijă. Cei care purtau masa, nu aveau voie să atingă în mod direct aceste vase pentru că ar fi murit (Exod 25, Levitic 24, Numeri 4 şi 1 Samuel 21).” (Preot David Marian, parohia Nuntași, Constanța, crestinortodox.ro)

În cărțile profeților există câteva locuri extraordinare de prefigurare a Sfintei Euharistii. În cartea lui Isaia la capitolul 6 este un pasaj foarte interesant:

“În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau și strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: „Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”. (Isaia 6, 1-7)

“Cărbunele prefigurează Sfânta Euharistie: „Cărbunele nu e lemn curat, ci lemn împreunat cu foc; în acelaşi chip, pâinea euharistică nu e, pur şi simplu, pâine, ci pâine împreunată cu dumnezeire. Liturghia Sf. Iacob descria Împărtăşania că “primirea cărbunelui aprins”, iar în liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, preotul spune, Iată s-a atins de buzele mele şi va șterge fărădelegile mele şi de păcatele mele mă va curăţi.” Paralela nu poate fi mai evidentă: asemenea cărbunelui aprins, Euharistia vine la noi de pe altar şi ne curăţă de păcate.” (Preot David Marian, parohia Nuntași, Constanța, crestinortodox.ro)

La noi la biserică părintele spune cuvintele lui Isaia după ce ne împărtășim:”Iată s-a atins de buzele voastre și păcatele voastre le va șterge…”

Când le spune, le spune așa de frumos, așa de clar și foarte serios, așa cum este în toate cele pe care le face… de parcă mă pătrunde mereu…

O alta prefigurare extraordinara a Euharistiei o gasim in cartea lui Ezechiel. Asemenea lui Isaia, profetul a avut o viziune și spiritul lui Dumnezeu îl cuprinde. Apoi, în capitolul 2 versetul 8, aude aceste cuvinte:

“Deschide-ți gura și mănâncă ceea ce eu îți dau! Şi privind eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul; Şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere, tânguire şi jale era scris în ea.” (Iezechiel 2, 8-10)

“Apoi mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte casei lui Israel!” Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea, şi mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi satură lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau Eu!” Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.” (Iezechiel 3, 1-3)

“De-a lungul timpului, exegeţii biblici au văzut acest fapt ca un alt semn al Euharistiei. Episodul ilustrează bine ceea ce experimentăm noi în Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Pe de o parte ascultăm Cuvântul Evangheliei, apoi în cea de-a doua parte a liturghiei, noi consumăm Euharistia care, ca Trup al Mântuitorului Hristos, este Cuvântul făcut Trup.”

De asemenea în Psalmi sunt versete care prefigurează Sfânta Euharistie:

Ps. 33, 8: “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.”

Ps. 22, 6: “Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.”

Iarăși acest psalm în care se vorbește despre masa pe care o gătește Domnul întregii omeniri în fiecare duminică… e vorba de Sfânta Liturghie… Practic Liturghia ar trebui să aibă ca înțeles direct Euharistia. Liturghie = Euharistie. Sfânta Liturghie = Trupul și Sângele Domnului.

Doar că din cauza faptului că ne-am depărtat de Dumnezeu, și ne împărtășim rar, și nu înțelegem ce ne-a pregătit Domnul, am ajuns să vedem Sfânta Liturghie ca pe o slujbă bogată. Cu cântări și citiri din Noul Testament. La început Liturghia era Frângarea Pâinii… adică pur și simplu întâlnirea creștinilor cu apostolii în care aceștia transformau prin rugăciune pâinea în Trupul Domnului și vinul în Sânge.

Și apoi mulțumeau și se împărtășeau. Pe parcurs s-au mai adăugat mai multe rugăciuni… Cântări din psalmi… Din evlavia oamenii au vrut să cânte Domnului ca mulțumire ca au primit Euharistia. Sau ca pregătire sufletească înainte de a o primi… Și au început și ei încă din primul veac să citească din epistolele apostolilor… din Evangheliile apostolilor… și așa Liturghia s-a îmbogățit și a ajuns ceea ce este astăzi… Doar că se pare că am uitat că Liturghia este Pâinea și Vinul pe care Domnul ne cheamă să le mâncăm. Nu cântările și citirile, deși și ele au un rol important în pregătirea noastră.

Totuși toate acestea îmbracă esența Liturghiei, adică Euharistia. Dacă luam ambalajul și neglijăm conținutul Liturghiei, atunci venim fără prea mult folos la biserică.

Alt psalm care prefigurează Sf. Euharistie este psalmul 115

Ps. 115, 4: “Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.”

Un alt eveniment foarte important care prefigurează Sfânta Euharistie în Vechiul Testament, și trebuia să vi-l zic la început este Paștele iudaic.

V-am explicat în săptămâna mare că pentru iudei atunci dar și astăzi, Paștile înseamna sărbătoarea în care-și aduceau aminte de cum Dumnezeu a adus ultima plagă lui Faron și egiptenilor, înainte de a-i scoate din mâna lor. E vorba de omorârea celui întâi-născut din fiecare familie. Și cum Moise i-a învățat să taie un miel și cu sângele lui să ungă ușa casei de la intrare, pentru ca noaptea când Dumnezeu va trimite pe îngerul Său să omoare pe egipteni, să vadă care casă e de evreu și care de egiptean.

Iar mielul junghiat să-l mânânce fript cu ierburi amare. A doua zi dimineață s-a întâmplat așa cum a fost prezis de Moise, toți întâi născuți din casa egiptenilor au murit și evreii n-au pățit nimic. Pentru aceasta Faraon le-a dat drumul evreilor să plece în pământul lor. De atunci evreii sărbătoresc Paștile în amintea acestei mari minuni. Și la Paști mereu jertfesc un miel și-l mănâncă cu azime și ierburi amare, ca prima dată.

Odată cu venirea Domnului pe pământ și cu jertfa Sa pe cruce fără cârtire, noi îi cântăm cu cuvintele Sf. Prooroc Isaia:

Isaia 53, 7: “Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.”

Ca un miel spre junghiere S-a adus… Paștile nostru al creștinilor este chiar Iisus Hristos. Acest „miel” îl jertfesc preoții în fiecare Liturghie și ne hrănesc pe noi.

Închei cu un alt gând…

În Vechiul Testament veți găsi multe porunci date de Dumnezeu poporului Israel pentru a aduce jertfe.

Jertfa are un rol fundamental, in Vechiul Testament, dupa Lege, toate se curateau cu sange, iar fara de sange nu i se da nimanui iertarea (Evrei 9; 22).

“Între multiplele spălări rituale şi jertfe de fiecare zi (Evrei 10, 11; 7, 27), Sfântul Apostol Pavel aminteşte, în Epistola către evrei, de marele sacrificiu anual, de ispăşire (9, 7, 25). În fiecare zi arhiereul intra în Sfânta Sfintelor şi aducea jertfă sângeroasă pentru sine şi pentru păcatele poporului. Aceste jertfe sângeroase aveau numai o semnificaţie exterioară şi nu puteau curăţi conştiinţele (Evrei 10, 9, 3). Lipsa de eficacitate a acestor sacrificii se observă din faptul că nu făceau altceva decât să reamintească păcatele, fără să le şteargă, însă. De aceea erau reînnoite continuu (Evrei 10; 1-4), aşa cum erau reînnoite pâinile punerii înainte care aveau un profund caracter preeuharistic, ca jertfă nesângeroasă, însă fără a pierde calitatea de jertfă sfinţită întrucât erau rezervate spre consumare numai preoţilor, deci erau superioare celorlalte jertfe sângeroase din Vechiul Testament.”  (Preot David Marian, parohia Nuntași, Constanța, crestinortodox.ro)

Toate aceste jertfe de sânge pentru iertarea păcatelor, tot acest sânge vărsat va fi fost un pedagog pentru evrei și întreaga lume pentru pregătirea Jertfei pe Cruce a Domnului… din care, doar o picătură de sânge poate curăți păcatele întregii omeniri, de la Adam până la ultimul copil care se va naște la sfârșitul lumii.

Cam asta e așa în mare…

Ar fi multe de zis… ar mai fi și alte prefigurări în Vechiul Testament… dar aşa ca o mică sinteză în două părţi, cred că e deajuns.

(Claudiu Balan)