Să vă doriți pe Duhul Sfânt! Să-l chemați pe Duhul Sfânt! Să-l cereți pe Duhul Sfânt!
În această seară vreau să vă spun câteva lucruri despre Duhul Sfânt – Sfințitorul, sau Viața Bisericii. Vă spuneam marți că Tatăl aduce la ființă toate cele Create prin Fiul, și dă viață prin Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt poartă viața Dumnezeirii în Creație. Creația se împărtășește din energiile necreate izvorâte din Dumnezeu. Nu există viață fără Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt susține viața din Univers la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal, omenesc, îngeresc, în lumea nevăzută. Duhul Sfânt susține toate legile Universului.
Toate cele văzute și nevăzute. Duhul Sfânt ține atomii legați, Duhul Sfânt „dă” culoare, miros…, Duhul Sfânt îmbracă totul în armonie, Duhul Sfânt este viața nevăzută din tot ceea ce este creat. Da. Viața ÎNSĂȘI.
Orice om care există acum, trăiește prin Duhul Sfânt. Chiar dacă el crede sau nu în Dumnezeu, chiar dacă el vrea să accepte sau nu că există un Creator. Apa pe care o bea e purtătoare de Duh Sfânt. Sufletul omului trăiește prin Duhul Sfânt. Spuneau cineva că Duhul Sfânt este pentru suflet ceea ce este sufletul pentru trup. Așa cum trupul fără suflet e mort. Și vedem când omul moare, și sufletul pleacă din trup, cum trupul se urâțește, putrezește și moare, așa e și sufletul fără Duhul Sfânt.
Altă imagine artistică prin care puteți înțelege mai bine pe Duhul Sfânt este următoarea: Noi suntem peștii și toate creaturile marine iar Duhul Sfânt este apa.
Dacă o secundă Dumnezeu își retrage Duhul din om, omul se tulbură extraordinar… Dacă câteva clipe Dumnezeu și-a retrage Duhul Sfânt, măcar parțial din cel mai bogat și fericit om de pe planeta noastră, acel om ar trăi o suferință extremă… deznădăjduitoare… vecină cu nebunia… și cu moartea… un iad trăit pe viu.
La fel, dacă Tatăl și-ar retrage Duhul din plante, animale, pești, natură, etc… toate s-ar ofili, ar muri…. Dar Duhul Sfânt nu ne oferă doar viața firească. Viața naturală… Duhul Sfânt vrea să ne ofere și viața fericită… viața în Dumnezeu.
Dar asta doar cui vrea… cui cere… cui însetează…. cui crede. Dacă omul vrea și crede, Duhul Sfânt vine în om și aduce viața Sfintei Treimi în inima lui. Ce taină! Duhul Sfânt ne face una cu Sfânta Treime…. nu după ființă, ci după har, după unire.
Duhul Sfânt împreună cu Tatăl și Fiul vrea ca toată Creația să participe la viața LOR Dumnezeiască.
Ați văzut nunta regală din weekend ? Milioane de oameni din întreaga lume s-au uitat la ei. De ce oare? Omul e fascinat de autoritate. Omul e fascinat de regalitate. De lux (care înseamnă lumină). De ce oare?
Pentru că a fi REGE e în om. Dumnezeu l-a făcut pe om ca să fie dumnezeu după har. Adică ca și El. În fiecare om de pe această planetă, există dorința de a fi mereu mai mult, mai sus, mai frumos, mai deștept, mai cunoscător, mai…mai… mai… Pentru că omul în final, fără să știe, însetează după absolut… dar absolutul e PERSONAL, e chiar Treime de Persoane. În cel mai smerit și sărac om din lumea această, există dorința de a fi ca Dumnezeu. Sădită chiar de Creator acolo.
Spre deosebire de Casa Regală a Marii Britanii care doar ne-a arătat nunta, și felul extraordinar în care ei se îmbracă, aniversează, se comportă…. etc., Dumnezeu ne invită la nuntă, la masă cu El. Pe noi toți cei nebăgați în seamă…. pe toți cei săraci, buboși, necăjiți, ratați, chinuiți, fără succes, bolnavi, surzi, orbi, ciungi, muți…. Dumnezeu ne invită la nunta sa Regală.
Dar nu doar ca să vedem cât de bine trăiește El, ci ca să mă facă pe mine Împărat.
Gândiți-vă la acest lucru extraordinar! Toate fetele din lumea aceasta se uitau admirativ la Megan ca viitoare prințesă… dar în inima lor Dumnezeu a sădit să fie și ele prințese, ca și Megan. Ba cu mult mai mult…
Sau chiar invers pus: Pentru că Dumnezeu a pus în om această dorință de a fi „regal”, de aceea omul se uită cu admirație la regi… pentru că undeva în inima lui știe că ar putea fi și el în locul acelui rege sau în locul acelei regine.
Duhul Sfânt ne invită pe noi noi oamenii în Sânul Sfintei Treimi că să gustăm viața Dumnezeiască a Lor, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh
Dar cum putem face asta? Prin toată lucrarea de mântuire realizată de Domnul Iisus Hristos pe pământ.
Putem împărți istoria în 3 mari etape:
- Etapa Vechiului Testament, de la facerea lumii până la întruparea Fiului lui Dumnezeu. Această etapă o putem considera lucrarea Tatălui în lume, poporul Israel știind atunci doar de un singur Dumnezeu.
- Etapa a 2-a de la Întruparea Fiului lui Dumnezeu până la înălțarea Lui la cer. Aceasta este etapa Fiului, a Domnului nostru Iisus Hristos.
- Etapa a 3-a este de la Pogorârea Duhului Sfânt până la judecata universală, și este etapa lucrării în lume a Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt conlucrează cu Fiul spre vindecare de păcat a întregii omeniri. Prin Botez, Mirungere, Împărtășanie…. prin Cununie, Hirotonie, Maslu, Spovedanie… prin minuni… prin Scriptură, prin Sfinții Părinți pe care-i luminează și-i îndumnezeiește.
Toată viața Bisericii este Duhul Sfânt. Toată mângâierea Bisericii este Duhul Sfânt. Scopul vieții noastre aici pe pământ este dobândirea Duhul Sfânt, zice Sf. Serafim de Sarov.
Oh, dacă am simți pe Duhul Sfânt, am lepăda toate cele lumești acum…
Este un pasaj al Sfântului Apostol Pavel care zice așa:
“Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei;” (1 Co. 6-8)
Fiți atenți ce zice Sf. Pavel! Dacă stăpânitorii acestui veac (Împăratul de la Roma, regii lui din subordine, conducătorii militari, etc.) ar fi cunoscut înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu…. n-ar fi răstignit pe Domnul slavei, adică pe Mântuitorul Hristos.
Și iată ce zice în continuare:
“Ci precum este scris: «Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El». Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.” (1 Co. 9-10)
Înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu ce este de fapt?
Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit.
Adică ce? Toate darurile Duhului Sfânt, căci zice în continuare: “Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său”.
Dacă stăpânitorii acestui veac ar fi simțit pe Duhul Sfânt în inima lor, măcar puțin, n-ar fi răstignit pe Domnul Slavei.
Astăzi e la fel. Păcătuim, urâm, judecăm, certăm, invidiem, facem răul…. pentru că n-am cunoscut încă îndeajuns dulceața Duhului Sfânt în inimile noastre. Căci Duhul se retrage imediat din inima rea, invidoasă, certăreață, judecătoare, iubitoare de plăceri, desfrânată. Dar vine iarăși când ne pocăim. Când venim în Liturghie și ne împărtășim, când ne spovedim, vine iarăși în rugăciune… în toate Sfintele Taine și slujbe ale Bisericii. Duhul Sfânt vine în noi la fiecare gest de iubire al nostru față de aproapele.
Recunosc că am avut clipe mici, în care am simțit pe Duhul Sfânt… și strigam în mine în gura mare: Oh! Doamne ce bucurie! Așa vreau să fie mereu…! Nu mai vreau nimic din cele ale lumii…. Doamne, numai eu cu tine și natura să fim…. și să trăiesc smerit, curat, fără nimic din cele ale lumii… și un singur lucru mai vreau: Ca toți să te cunoască, ca toți să te guste, măcar cât m-am bucurat eu de tine câteva secunde.
Pe acele câteva clipe din viața mea mă băzez în viața mea duhovnicească. și aștept iarăși pe Domnul să vină în inima mea…. și viața mea păcătoasă Îl ține departe…dar aștept… insist… poate…poate va da iarăși pe la mine.
Duhul Sfânt nu vine în inimile mândre, căci atunci va crede omul că datorită lui are acele momente de bucurie, că din faptele lui a dobândit acestea. Duhul Sfânt vine în om atunci când omul nu se așteaptă. Omul nu poate face nimic ca să cheme pe Duhul Sfânt în mod forțat, obligatoriu, determinist. Duhul Sfânt nu vine mecanic…. ci vine în mod personal în om, și după judecățile Lui neștiute.
Duhul Sfânt nu este energie yoghină pe care s-o chemăm magic cu o înșiruire de cuvinte. Duhul Sfânt este Persoană înțeleaptă..
Dar să vă doriți pe Duhul Sfânt! Să-l chemați pe Duhul Sfânt! Să-l cereți pe Duhul Sfânt!
Oh! De-am trăi o clipă de veșnicie…. n-am mai vrea nimic din cele ale lumii….
Sunt omenesc, și ca om trăiesc în păcate, dar am aflat pe Duhul Sfânt…. dar e atât de rară prezența Lui… încât visez la următoarea întâlnire, și uneori mă surprinde venind când mă aștept mai puțin… și toată ființa mea se liniștește.
Ce bine e să fii cu Dumnezeu! Sfântul Siluan Athonitul așa frumos vorbește de experiențele lui cu Duhul Sfânt. El spune la un moment dat că atâta bucurie îi dă Domnul în inimă încât nu mai rezistă… nu mai poate… și-L roagă pe Domnul să oprească pe Duhul Sfânt, că altfel moare de atâta bucurie…
Maica Domnului este sălașul Duhului Sfânt. În Maica Domnului, Duhul Sfânt sălășluiește curat, deplin, din toată plinătatea Sa. De aceea Maica Domnului e Împărăteasă a lumii! Căci Duhul Sfânt sălășluiește în ea ca în Iisus Hristos, pentru că Hristos sălășluiește natural în Preacurata Sa Maică din care și-a luat firea omenească.
Și Duhul deplin în Hristos dar și în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Dar și Tatăl. De aceea Maica Domnului e izvorul a toate darurile… căci Ea ni-L aduce pe Hristos pe pământ, și Hristos pe Duhul Sfânt.
Țineți minte această ecuație matematică:
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Fiul. Deci nimeni nu vine în Împărăția Cerurilor decât prin Iisus Hristos. Condiționare absolută, fără nicio excepție.
Dar spune Sfântul Teofan al Niceii că nimeni nu vine la Fiul decât prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria.
Izvorul Duhului Sfânt este Iisus Hristos. Dar Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul a venit în om prin Fecioara Maria. Dumnezeu S-a unit cu omul prin Fecioara Maria. Iisus Hristos ne dă Trupul și Sângele lui spre mâncare, ca mijloc de transmitere a Duhului Sfânt, dar acest Trup al Lui este din Fecioara Maria. Este practic o clonă feminină a ființei omenești a Maicii Domnului. Maica Domnului coboară cerul pe pământ și aduce pe Dumnezeu oamenilor.
Prin Maica Domnului ajungem la Fiul. O spune Sfântul Teofan al Niceii.
De aceea, cereți pe Duhul Sfânt și prin Maica Domnului, cereți-L pe Duhul luând-o ca mijlocitoare pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu.
Atât am avut de zis.
Concluziile sunt simple:
Duhul Sfânt e Viața a tot ceea ce este CREAT.
Duhul Sfânt e viața Bisericii.
Duhul Sfânt e sfințitorul și vindecătorul, și aducătorul vieții SFINTEI TREIMI în om și în Creație.
Doamne ajută!
