Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos

În Galateni 6, 1-3 Sfântul Apostol Pavel ne dă un sfat cât pentru o viață întreagă:

¹ Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.
² Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.
³ Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.

Iar Sf. Ioan Gură de Aur explică:

Fiindcă nu este om fără de defecte, sfătuieşte de a nu ne face controlatori aspri al greşalelor altora, ci a purta defectele aproapelui, pentru ca şi alţii să le poarte şi să le sufere pe ale noastre. Căci precum la o clădire pietrele nu au cu toatele acelaşi loc, ci unele se potrivesc şi sunt proprii pentru colţare, iar nicidecum la temelie, altele sunt potrivite pentru temelie şi nu pentru colţare, tot aşa şi la corpul bisericii. Aceasta o poate vedea cineva petrecându-se şi cu corpul nostru: fiecare membru îşi are funcţiunea sa; unul pe altul se îngăduie şi nu cerem totul de la fiecare în parte sau şi de la toate la un loc. Numai concursul comun al tuturor susţin şi întăresc corpul, ca şi clădirea.

„Şi astfel veţi împlini legea lui Hristos.”

adică, cu toţii veţi împlini, prin îngăduinţa ce o veţi avea unul către altul. Aşa de pildă, cutare este iritabil, iar tu molatic şi somnoros; eî bine, poartă, suferă înfurierea lui cea grozavă, pentru ca şi el să-ţi sufere moliciunea şi somnolenţa ta şi astfel nici acela nu va greşi purtat de tine şi nici tu nu vei adăuga o greutate mai mult pe lângă cele ce ai, îngăduind pe fratele tău. Astfel deci întinzându-vă mâna unul altuia, când sunteţi pe cale de a cădea, unii prin alţii în comun veţi împlini legea, iar restul îl va împlini fiecare cu aproapele, prin propria sa răbdare.

Dar dacă nu faceţi astfel, ci fiecare se va arunca asupra aproapelui şi asupra defectelor lui, niciodată nu veţi reuşi cu ceva în cerinţele voastre. Căci, după cum când e vorba de corpul nostru, nu putem a cere acelaşi serviciu de la toate membrele lui, căci nici corpul nu poate exista atunci, tot astfel şi când e vorba de fraţi; mare va fi tulburarea şi lupta, când vom cere totul de la fiecare în parte sau şi în general de la toţi.