Pilda Surprinzătoarei Judecăți

Dragilor, în această seară vă voi vorbi despre Duminica Înfricoșătoarei Judecăți care o sărbătorim acum peste 3 zile. Practic, o dată cu această duminică începe rânduiala postului fizic, căci renunțăm la carne.

Iată ce spune Pr. Ioan Ică Jr. despre această duminică:

„Intrăm în rânduiala postului renunțând la carne, la sânge, renunțăm la orice aliment care este legat de moarte și de moartea în sensul acesta violent. Nu mai trebuie să ne hrănim cu hrană venită din animale sacrificate, care-și dau sângele pentru a ne hrăni pe noi.

Nu vrem ca trupul nostru să fie hrănit pe bază de cruzime. La judecată și acele animale ne vor acuza mai rău decât ne acuză oamenii. Ce le facem noi oamenii animalelor astăzi în acele fabrici (ferme-abatoare) care sunt ca niște lagăre de concentrare pentru animale, fabrici ale morții, este de nedescris, cu a căror carne nu ne hrănim ci ne intoxicăm. Ce viață de chin și de tortură au! Ce moarte oribilă! Ce viață au aceste animale date în grija noastră de Dumnezeu, sunt pe mâna noastră și mă tem că Dumnezeu va fi mult mai supărat pe noi pentru tratamentul pe care-l arătăm animalelor.

Omul omorând animalul cu care se hrănește, a învățat să omoare și oameni. E doar un pas între cele două… e același gest de a te socoti pe tine stăpânul vieții. Să ne gândim la vechii evrei, care când sacrificau animalele, le respectau demnitatea, le lăsau sângele să se scurgă și apoi aveau voie să le consume.

Dar noi astăzi ne considerăm și stăpânii naturii, și a vieții noastre și a vieților semenilor noștri, și a animalelor, de aceea am intrat în spirala aceasta a haosului și a descompunerii noastre spirituale.

O primă descopunere este aceasta, care ne vine la capătul regimului nostru carnivor.Refuzăm să ne mai susținem viața pe crimă, pe violență! Încercăm să trăim ca-n rai unde regimul vieții era vegetal. Regimul carnivor a fost un pogorământ pentru oameni după potop, oameni deja sălbăticiți și împietriți în violență și în patimi. Biserica ne pune să postim nu pentru rațiuni digestive, deși acest act are implicații clare în viața noastră fizică. Consumul de carne zilnic duce la cancer, e periculos pentru ființa noastră fizică dar mai ales pentru cea duhovnicească.

Postul este un abonament la sănătate. Nu este o virtute și nouă ne facem bine, pentru că respectăm legea lui Dumnezeu, nu Lui. Postind respectăm pe Dumnezeu ca Stăpân al vieții și al tuturor făpturilor și pe noi ne recunoaștem ce trebuie să fim: păstori ai ființelor.

Judecata e înfricoșătoare din perspectiva noastră, pentru că ne e frică. Ne este frică să murim. Ne place să moară animalele pentru noi, să moară și alți oameni care să ne facă loc în rai, dar nu noi. Suntem niște perverși, niște făpturi stranii, dar să nu murim noi. Această pildă este o lecție importantă pe care ne-o dă postul. O lecție etică. Ne este frică să murim dar nu ne este frică să luam viața altor făpturi vii în locul nostru. Ne este frică să fim judecați, dar ne place să judecăm noi.

Noi judecăm după capul nostru, ce mâncăm, ce bem, ce facem cu viața nostră, nu vrem să avem stăpân. Nu vrem să fim responsabili în fața nimănui. De aceea când vine o judecată… nu ne place. Nu ne plac autoritățile. Nu vrem să avem șefi. Noi suntem capul. Nu vrem să dăm socoteală nimănui. Ne place să judecăm pe alții, dar nu ne place să fim judecați. De aceea nu ne place judecata finală.

Ciclul lecturilor biblice din Noul Testament de peste an se termină acum în această duminică.

Din prima săptămână a Postului Mare vom călători cu cărțile Vechiului Testament: Cartea Facerii, Isaia, etc. Trebuie să știm că există un sfârșit și este o mare binecuvântare că există un sfârșit. „Binecuvântată fii sora noastră, moarte trupească!” (Francis din Asisi). E mult mai periculoasă moartea sufletească. Ne e frică doar că murim fizic, și oamenii se ocupă doar de aceasta. O pildă tulburătoare… o înfricoșătoare judecată, o surprinzătoare judecată… căci ce auzim ne surprinde.„

Înainte de desluși textul acestei duminici, haideți să-l citim:

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Textul pare destul de clar… Interpretările lui sunt multe și largi. Dar pr. Ioan Ică jr., care e cel mai mare teolog pe care-l are România astăzi, cu aproximativ 40 de ani de muncă în cercetarea teologică, sute de cărți îngrijite spre editare, și multe cărți serioase scrise de el, încearcă să ne explice contextul biblic clar. Insistă ca noi să vedem exact ce spune textul în prim plan, în mod direct, și abia apoi putem să divagăm.

Iată ce spune părintele:

„E necesar să știm unde și când spune Mântuitorul aceste cuvinte. E vorba de marțea mare spre miercurea mare.

În toată marțea el a fost pe esplanada templului, a avut o suită de 5-6 discuții în contradictoriu cu liderii lui Israel, după care părăsește templul pentru totdeauna, tulburat… un templu asupra căruia pronunță o judecată.

Toată noaptea de marți spre miercuri Mântuitorul a petrecut-o pe Muntele Măslinilor, colina care domină Ierusalimul vechi și care se află doar la o vale distanță, numită Pârâul Cedrilor, după care se înalță o altă colină, e vorba de cea a templului.

Mântuitorul stă noaptea față-n față cu templu și rostește o cuvântare care la Evanghelistul Matei este lungă, sunt mai multe capitole. Mântuitorul în noapte se așează jos, și rostește cuvântarea profetică de judecată asupra Ierusalimului. Poziția așezată și verdictul dat din această poziție arată că e lider, este rege, este suveran. Zilele Ierusalimului s-au sfârșit, respingându-L pe Dumnezeu și dragostea Lui, Ierusalimul și cetatea sfântă se condamnă la auto-distrugere, care va dura 40 de ani. Această auto-distrugere va dura o generație, cea care urmează.

Mântuitorul rostește o cuvântare tristă. E trist să constați că cetatea lui Dumnezeu merge împotriva lui Dumnezeu, și astfel se autodistruge. Mântuitorul vine cu mai multe învățături și pilde în acest discurs, care arată că nu numai Ierusalimul va fi judecat, nu numai poporul vechi, ci și cei care fac parte din Noul Ierusalim, adică noi creștinii.

Nu-i judecă numai pe liderii Israelului cu acele 7 vai-uri adresate lor (liderii religioși, preoți, învățători, din cauza cărora va cădea templul) ci îi judecă și pe creștini. Sunt 3 pilde pe care Mântuitorul le spune în cascadă și care ne privesc pe noi creștinii. Ce vom face noi cu darul Evangheliei, cu darul Învierii pe care ni-L va face.

Sunt 3 pilde interesante.

Prima despre cei 2 slujitori care în timp ce stăpânul este plecat, unul este înțelept și dă de mâncare la ceilalți, celălalt se îmbată, abuzează de slugi, uitând că e doar un servitor și nu un stăpân. Apoi pilda celor 10 fecioare, 5 cu minte și 5 fără minte. Apoi pilda talanților cu servitorii, câțiva credincioși și unul necredincios. Evanghelia dată creștinilor este un semn de mare responsabilitate pentru noi.

Apoi urmează pilda cu înfricoșătoarea Judecată.

Cuvântul Mântuitorului e ultimul spus în public, căci mai avea 3 zile și urma să fie omorât și din acest motiv e cuvânt testamentar. Așa începe pilda:

„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.”

Pilda aceasta se adresa către evreii din secolul I, iar cuvintele însemnau altceva decât înseamnă astăzi pentru noi, deci când spune că a chemat neamurile la judecată era vorba de neamurile păgâne, nu poporul Israel. Poporul Israel a fost deja judecat în cuvântarea din capitolul 24 din aceeași Evanghelie.”

Acum intervin și vreau să insist pe ceea ce spune părintele Ică aici.

Evanghelistul Matei așează cuvântările Mântuitorului legata de judecată, succesiv:

1. Mai întâi așează cuvântul Mântuitorului adresat liderilor Israelului, făcând judecata evreilor, adică a poporului ales.
2. Apoi prin cele 3 pilde (a lucrătorilor rău, a fecioarelor și a talanților) face judecata creștinilor, a ucenicilor lui.
3. Apoi prin ultima cuvântare face judecata neamurilor păgâne.

De unde știm aceasta?

Cuvântul „neamuri” dealungul Bibliei, atât în vechiul cât și în Noul Testament are această semnificație: celelalte popoare care nu-L cunosc pe Dumnezeu și se închină idolilor. Deci aici Domnul folosește acest cuvânt: „toate neamurile”, redat fidel de Evanghelistul Matei.

De unde mai știm? Din faptul că Domnul îi numește pe creștini în această evanghelie: „aceşti fraţi ai Mei, prea mici”

Să urmărim discursul părintelui în continuare:

„Acum vor fi judecați păgânii.

Evreii știau acest lucru. Ei știau cum pot scăpa de judecata lui Dumnezeu, adică de distrugere, de dispariția poporului, așa cum au numeroase popoare din istorie au căzut la judecata lui Dumnezeu și au dispărut. Evreii se salvează de judecată dacă respectă Legea (Tora) lui Dumnezeu.

Păgânii însă au și ei o șansă în fața lui Dumnezeu: Cum se poartă cu Israelul. Deci dacă Israel va fi respectat de către păgâni, și ei vor putea veni la Dumnezeu să ceară milă, chiar dacă au fost idolatri, perverși, cuceritori… căci au respectat legământul lui Dumnezeu.

Uităm de legământul tulburător pe care Dumnezeu L-a făcut cu Avraam când îi zice la prima întâlnire:

„Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.” (Facerea 12, 2)

Și acum urmează cuvântul pe care noi creștinii l-am uitat cu atât polemică anti-iudaică și antisemită.

Dumnezeu face legământ cu Avraam, care este în vigoare și azi, iar Maica Domnului și Iisus vin pe acest legământ încheiat cu Avraam. Continuarea este tulburătoare:

„Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului”. (Facerea 12, 3)

Oricine va binecuvânta un evreu va fi binecuvântat de Dumnezeu și oricine va blestema un evreu va fi blestemat de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cine se atinge de evrei se atinge de Dumnezeu Însuși. Evreii știau lucrul acesta. Păgânii aveau o șansă chiar politeiști (închinători la idoli) fiind, căci evreii ar fi mijlocit pentru ei înaintea lui Dumnezeu.

Mântuitorul răstoarnă lucrurile, și acum la pilda aceasta a judecății, e vorba despre creștini. Și păgânii vor avea o șansă dacă îi vor trata bine pe creștini. Mântuitorul când spune această pildă ia în considerare că ucenicii Lui, creștinii, vor fi persecutați nu numai de către evrei ci și de către păgâni.

După ce a rostit cuvântări de judecată asupra evreilor și asupra creștinilor care nu știu să fructifice talanții, acum revine și rostește o cuvântare asupra neamurilor păgâne. Oare mai au vreo șansă?

Între neamurile păgâne desparte Domnul pe oameni între oi și capre. Care-i criteriul judecății păgânilor, care nu-l au pe Dumnezeu? Este atitudinea pe care o au față de creștini, adică acești frați mai mici ai Domnului. În secolul I a face parte din creștinism însemna să faci parte dintr-o comunitate persecutată.

Creștin = persecutat.

Asta o cântăm și noi tot timpul la antifonul al III-lea (de la Sfânta Liturghie). Creștinii sunt o minoritate persecutată, dar Iisus spune înainte de a pleca El Însuși la moarte: „Da, și păgânii au o șansă! Și păgânii, chiar dacă rămân păgâni, cu condiția să aibă milă de voi.” Cele 6 categorii par restrictive pentru suferința de pe pământ. Mai sunt mulți oameni care suferă, în alte situații fiind. Dar Domnul se referă aici mai ales la suferințele din temniță, unde aveau să fie aruncați creștinii persecutați.

Închisorile de stat pe vremea aceea nu-ți ofereau nimic. Acolo flămânzeai, însetai, te îmbolnăveai, Închisorile erau locuri cumplite și Domnul știa acest lucru. Rudele puteau veni să slujească creștinilor persecutați, iar apoi puteau ieși, nefiind denunțați. Parohiile creștine făceau acest lucru. Acum Iisus ce spune:  Dacă păgânii le dau creștinilor din temniță o haină, un pahar cu apă, o pâine, atunci au o șansă, căci de fapt Mie îmi fac acest dar.

Acesta este exact sensul acestui text. Acest text biblic a fost mult extins și dezvoltat cu tâlcuiri ample, dar după părerea mea, textul nu îngăduie această elasticitate, fiind mai strict și mai precis.

În lumea modernă a fost înțeleasă greșit această pildă, căci necredincioșii îi acuză pe creștini că stau prea mult „izolați” în conclavele lor liturgice, adică la slujbe lungi și predici, în loc să facă ceea ce le-a spus Domnul Hristos ca să se mântuiască, adică fapte bune. Și astfel creștinii sunt invitați să iasă în societate și să aibă grijă de toți cei în suferință, căci la judecată nu contează că ai fost la Biserică, că ai postit, nu contează nici măcar că ai crezut.

„Contează dacă ai dat sau nu de pomană și dacă ți-a fost milă de cineva. Ocupați-vă de toți drogații, alcolicii….căci acolo e Iisus Hristos. Lasa-ți mărturisirile, dogmele, lăsați evul mediul, palavrele religioase. Activitate religioase…. Nu trebuie să crezi, trebuie doar să faci fapte bune…”

Nu este suficient acest lucru. Nu e suficientă milostenia, căci astfel toată evanghelia se rezumă la această cum-se-cădenie. Zic unii: „Te primește Dumnezeu, orice ai fi făcut restul în viața ta… și numai bunătatea aceasta te salvează.” Dar Mântuitorul cere și mai mult, cere mărturisirea Lui.

Am ajuns într-un impas. Astăzi ni se recomandă de cei fără de Dumnezeu: „Faceți fapte bune renunțânând la Iisus Hristos!” Iar cei din Biserică spun: „Veniți la Biserică, postiți, rugați-vă”. Dar ei uita însă de aproapele nostru, de frații noștrii, din parohiile noastre. Nu știm ce se întâmplă în parohiile noastre.

Ce poate să spună un preot sau un episcop când în satul lui se sinucid copii? Cum poate să doarmă când fetele ajung prostituate și băieții interlopi și pleacă în străinătate? Ne cantonăm doar într-o religiozitate de pomelnic, de lumânare, de prescură… Nu-i suficient! E vorba de frații noștri din Botez. Ce se întâmplă rău cu ei este în familia noastră. E scandalos ce se întâmplă.

Pilda de astăzi e rostită într-un context precis: șansa pe care o au păgânii în fața lui Dumnezeu, atunci când pot să nu-i persecute pe creștini.

Dar când creștinii devin persecutori, când se îmbogățesc sărăcind pe alții…. Ce șansă poți să mai ai în fața lui Dumnezeu? Istoria ne-a oferit din plin acest spectacol trist al unor creștini care ucid, care fac războaie. Asta nu va fi judecata de apoi, ci aceea primă pe care Iisus o rostește asupra Israelului. Zice Sfântul Apostol Petru: „Judecata începe de la casa lui Dumnezeu”, adică cu templul. Așa va fi la judecata universală. Mai întâi vor fi judecați creștinii și apoi păgânii. Între creștini, înainte de a fi judecați oamenii de rând, vor fi judecați episcopii și clericii creștini, oamenii lui Dumnezeu.

Așa se începe judecata, dinspre templu. Dacă se strică templul, adică creștinismul… De la noi începe judecata lui Dumnezeu. Nu trebuie să așteptăm sfârșitul istoriei. Judecata se face acum asupra noastră. Judecata s-a făcut cu evenimentul Colectiv, de exemplu. Judecata se face în mijlocul nostru, din cauza imposibilitații noastre de a reacționa ca o comunitate.

Judecata nu-i la sfârșitul istoriei, este în fiecare secundă, este în fiecare epocă istorică. Judecata este acum.

„Să rugăm pe bunul Dumnezeu, acum când se mai deschide o cale ca aceasta, a postului, să avem putere să ținem în mână toate firele Evangheliei Lui Iisus Hristos și teoretic și practic, în toate zilele vieții noastre. Amin!”

Aceasta e predica părintelui despre această pildă spusă de Mântuitorul.

Un argument foarte important în sprijinul afirmațiilor părintelui este că acela care crede în Dumnezeu și împlinește poruncile Lui, nu va mai fi judecat.

Iată ce spune Domnul:

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.” (Ioan 5, 24)

Auziți! La judecată nu va veni!

Judecata nu este pentru fii, ci pentru robi.

Judecata nu este pentru cei care-L iubesc pe Domnul, pentru cei care sunt casnicii Lui, pentru cei care au devenit fii Lui, frații Lui, ci pentru străinii de El.

De aceea zice Domnul:

„Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.’ (Ioan 8, 34-35)

Iată cum Domnul spune că noi creștinii dacă-i împlinim voia suntem frații Lui și mama Lui:

“Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.” (Marcu 3, 33-35)

Dumnezeu nu are pregătită judecată pentru cei care-i iubește, căci cum va judeca Dumnezeu pe Cel pentru care S-a răstignit? E ca și cum pe tronul de judecată este mama ta. Cum te va judeca mama sau tatăl tău? Te va îmbrățișa ca pe fiul risipitor și te va primi cu drag acasă. Asta dacă vrei să te-ntorci de la păcat. Cine nu face voia Domnului, acela cade la judecata lui Dumnezeu. Altfel rămâne în iubirea Lui.

„Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.” (Ioan 15, 9)

De ce se pune această duminică înaintea postului? Căci, cei botezați au căzut mai rău decât păgânii. Și măcar frica de iad să-i mai trezească. Se pune această duminică pentru a nu ajunge mai rău decât neamurile.

Așa cum poporul lui Israel căzuse la un moment dat atât de tare în idolatrie și păcate multe, încât Domnul le-a zis că îi sunt mai bine plăcute jertfele neamurilor aduse zeilor păgâni, decât ale voastre

Concluzia e simplă: nu este judecată pentru poporul lui Dumnezeu care-i face voia, ci doar pentru cei ce nu-L cunosc și trăiesc în „latura și-n umbra morții”.

Începe postul fraților! Vine Mirele nostru! Vrea să ia sufletul vostru de mireasă! Gătiți-l! Curățiți-l! Acum vrea.

Mâine este liturghie. Sâmbătă este iarăși liturghie pentru cei adormiți. E pomenirea generală a morților. Mergeți și vă împărtășiți, pregătindu-vă înainte. Mergeți și-i pomeniți pe cei adormiți ai voștri. 

(Claudiu Balan)