Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Pe 29 iunie serbăm căutarea după Dumnezeu a celor mai mari doi oameni ai creștinătății.
Dragilor, o să vă las aici câteva gânduri pentru sărbătoarea de mâine. Nu m-am pregătit în mod special pentru această prezentare, dar am fost la vecernie și am încercat să absorb câteva gânduri frumoase pe care să vi le așez aici.
În primul rând vreau să ne gândim că 4 mari perioade de post are anul bisericesc, care vin să ne pregătească pentru 4 mari sărbători: Învierea, Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Nașterea Domnului.
De ce una din aceste 4 mari perioade este dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel? De ce nu tuturor apostolilor? De ce nu Sfântului Ioan Botezătorul? De ce nu Sfinților Trei Ierarhi? Sau tuturor sfinților?
E clar că Dumnezeu rânduind așa nu exclude pe nimeni, și nici nu minimalizează lucrarea tuturor celor care L-au iubit. Dar Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost aleși dintre toți mesagerii lui Iisus Hristos pentru că ei sunt adevărat vârfurile, farurile credinței, aleși și chemați direct de mâna Domnului Hristos.
Petru și Pavel sunt caracterizați de o râvnă extraordinară pentru Dumnezeu. Și poate asta i-a și făcut să fie cine sunt. Chiar dacă această râvnă i-a făcut și pe unul și pe altul la început să cadă în păcat, totuși Dumnezeu știa că în râvna lor ei sunt sinceri, și trebuie doar îndreptați.
Ce vrea să ne spună Biserica prin acest post dedicat Sfinților Apostoli Petru și Pavel? Ce vrea să ne transmită? Ce ar trebuie să luăm de la ei?
Mai întâi de toate, trebuie să știm că mare parte din credința noastră în Hristos se datorează și propovădurii lor în lume. Jumătatea din scrierile Noului Testament sunt scris de Pavel și de Petru. Iar cealaltă jumătate sunt viața Domnului nostru Iisus Hristos. Așa a încreștinat Dumnezeu lumea prin Evanghelia Sa (viața Sa scrisă de cei 4 evangheliști + Faptele Apostolilor) și cele 14 scrisori pastorale ale Sfântului Pavel, cele 2 ale Sf. Petru, cele 3 ale lui Ioan, una a apostolului Iuda și apocalipsa.
Practic Dumnezeu a încreștinat lumea folosindu-se mai ales de experiența pastorală a Sfântului Apostol Pavel care a format multe comunități creștine și și-a dat viața pentru a le păstra vii și curate înaintea Domnului. Prin apostoli, dar mai ales prin Petru și Pavel, Dumnezeu a descoperit atât de multe taine dumnezeiești lumii. Datorită lor astăzi știm atât de multe despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și lucrarea Lui în lume.
În al doilea rând trebuie să știm că prin apostoli Iisus Hristos Dumnezeu-Omul și-a arătat puterea și lucrarea în lume, deși a rămas nevăzut. De aceea Sf. Pavel avea să spună:
„M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2, 20)
Încreștinarea lumii păgâne din Imperiul Roman s-a făcut pe sângele apostolilor, pe chinurile lor, pe cuvântul lor tare, pe minunile făcute de Dumnezeu prin ei….
Sfinții Apostoli s-au făcut pe ei înșiși priveliște lumii.
Iată ce zice Sf. Pavel:
„Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.” (1 Co. 4, 9)
Ce înseamnă asta? Înseamnă că ieșind în fața tuturor, tămăduind și propovăduind Evanghelia, ei au fost ca pe o scenă, au devenit persoane publice…. Și cu această ocazie au fost bârfiți, judecați, condamnați, chinuiți.
Căci acum Hristos Care se înălțase la ceruri, se manifesta puternic prin apostolii Lui în lume, dar o parte din lume a vrut ca iarăși să-L răstignească. Și i-au răstignit pe apostoli. Toată râvna apostolilor pentru Dumnezeu a fost plătită scump de ei.
Iată ce zice Sf. Pavel:
- Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
- Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
- Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
- Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.
- Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
- Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
- Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos…
(1 Co. 4, 10-16)
Biserica ne arată în această sărbătoare care ne sunt părinții întru credință. Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel, Petru, Ioan, Iacob…. ei au născut în noi credința în Hristos prin scrierile lor. Ei ne sunt părinții. Trebuie să-i cinstim, să le mulțumim, să le cerem ajutor întru sporirea în credința și în înțelegerea duhovnicească.
Darul credinței primit de la acești părinți ai noștri, vine cu o mare responsabilitate: aceea de a dărui mai departe ceea ce în dar am primit. Am primit credința, ne-am bucurat, ne bucurăm încă și ne vom bucura… atunci să le spunem și altora. Să fim și noi mesageri ai veștii celei bune a Învierii lui Hristos, și să le spunem și apropiaților noștri.
Căci Evanghelia (vestea ce bună) este un bine pentru întreaga lume și niciodată nu va face nimănui rău, căci ea este numai dragoste. Fiecare poruncă a lui Dumnezeu pe care o împlinim este o mărturisire de credință.
„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. ” (Matei 5, 16)
Dumnezeu și Biserica vrea să ne contagieze cu râvna dumnezeiască a acestor apostoli. Vrea să ne facă să căutăm și noi pe Dumnezeu așa cum ei L-au căutat. Dumnezeu vrea să aprindă în noi același foc al Duhului care era în ei. Ca și noi să devenim surse de Har pentru ceilalți. Apropiați-vă de epistolele Sf. Pavel și a Sf. Petru! Apropiați-vă de soba credinței! Încălziți-vă și voi la râvna arzătoare care încălzește întreaga Biserică.
Citiți cuvintele apostolilor și vă veți bucura! Dumnezeu vrea să aprindă iarăși râvna primilor creștini în inima noastră. Vrea ca Duhul Bisericii Primare să fie aprins acum și printre noi…. în noi…
Poate cele de mai sus par doar vorbe. Dar și cel mai mic efort spre Dumnezeu e întâmpinat imediat de Dumnezeu. Și rezultatele slabe în cele ale credinței au cu adevărat în subsidiar fapte mărunte și slabe, pași firavi către Dumnezeu.
Cine arde ca Pavel? Cine arde ca Petru? Cine vrea să fie anatemizat de Hristos mai degrabă decât să piară aproapele său (așa cum a zis Pavel)?
- Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt,
- Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.
- Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup,
- Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele,
- Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!
(Romani 9, 1-5)
Pavel, întristat de faptul că frații lui evrei L-au respins și răstignit pe Dumnezeu, preferă să fie el anatemizat (blestemat de Dumnezeu cu pedepse multe) decât ei să rămână în necredință, tocmai ei care au primit toate: înfierea, legea veche, făgăduințele…
Cine iese din egoism în fiecare zi către aproapele său? Cine se lasă în mâinile lui Dumnezeu, mai mult decât în „plasa” de protecție a asigurărilor lumești de toate felurile? Cine-și urăște viața de acum vrând să și-o păstreze pentru veșnicie? Cine nu ia în seamă vorbele lumii în fuga lui spre Împărăție? Cine mai crede cu adevărat în cuvintele Domnului și le și aplică?
Creștini ne numim, dar adesea păgânește trăim. Creștini ne numim dar uneori mai rău decât necredincioșii ne comportăm? Din cauza noastră este hulit numele lui Dumnezeu în lume. Căci Pavel a fost cinste pentru Hristos în vremea lui și va fi până la sfârșitul veacurilor. Petru a fost martor tare a lui Hristos în neamul lui.
Am putea face mai mult decât facem….
Am putea fi mai mult decât suntem….
Am putea trăi mai curat decât trăim….
Faptele apostolilor ne rușinează pe noi cei de astăzi. Poate măcar unul din noi se va gândi să caute mai cu râvnă pe Dumnezeu părăsindu-și patimile. Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel nu este o simplă comemorare.
Mâine serbăm căutarea după Dumnezeu a celor mai mari 2 oameni ai Creștinătății.
Mâine sărbătorim pe 2 dintre oamenii care L-au iubit cel mai mult pe Iisus Hristos, pe Tatăl și pe Duhul Sfânt.
- Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
- Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
- Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
(Ioan 21, 15)
Voi îl iubiți pe Iisus Hristos?
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)