Seminarul 24: Parabola copiilor care stau în piețe

Puteți citi această pildă în Evanghelia după Matei cap. 11, 16-19.

Citiți cu atenție parabola din evanghelia apoi urmăriți icoana realizată de doamna Elena Murariu și observați cum a fost pilda ilustrată grafic.

Vă recomand ca material didactic și gândurile părintelui Michel Quenot, din cartea „Parabolele Mântuitorului. Cuvânt și imagine.”, p. 45.

După un omagiu vibrant adus lui loan Botezătorul, întemniţat de Irod Antipa într-o fortăreață-palat de lângă Marea Moartã, Iisus vrea să spună de fapt că mulţimile care-L urmează nu au înţeles nici mesajul Botezătorului, nici mesajul Său. El este înfăţişat pe un mic soclu, semn al supremaţiei Sale, în mâna stângă tine un rotulus cuprinzând mesajul Său, iar cu dreapta binecuvânteazã. Înaintemergătorul se află alături de El, având la picioare un copac şi o secure, ceea ce face trimitere la chemarea sa la pocăinţă şi la faptul că orice pom care nu va da roade va fi tăiat.

Pe papirusul pe care-l ţine în mână stă scris: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” Lângă Iisus Hristos se află un grup de ucenici în a cărui componență
îi remarcăm pe Sf. Apostol Matei şi pe femeia desfrânatã. Puţin mai jos sunt reprezentate două grupuri de farisei, saduchei şi oameni simpli, care se întorc cu spatele contestându-i atât pe Ioan Botezătorul cât şi pe Iisus Hristos. În mâna unuia din grupul din stânga imaginii se afla un papirus cu inscripţia „Are demon!” cu referire la Ioan Botezătorul, iar în mâinile din grupul celor din dreapta alte trei inscripţii, cu referire la episoade ale vieţii Mântuitorului: „lată om mâncăcios şi băutor de vin”, „Osana fiul lui David!” şi „Pe Baraba”. Aceste ultime două inscripţii amintesc de intrarea în Ierusalim a Mântuitorului, de condamnarea şi de răstignirea Să. Toate acestea caracterizează nestatornicia, lipsa de profunzime şi imaturitatea multora dintre contemporanii Mântuitorului, dar şi a oamenilor din zilele noastre. Copiii care se dau în scrânciob sau se învârt în roata tiribombei (ambele unelte oscilante de joacă) accentuează ideea acestei nestatornici umane.

Indiferenţa oamenilor care rămân străini de duhul Evangheliei este redată prin modul în care este reprezentat grupul copiilor din pieţe în raport cu Iisus Hristos şi Ioan Botezătorul.

Amândoi au vestit cu putere Împărăţia şi au îndemnat la pocăinţă, dar oameni nici nu „au jucat”, nici nu „s-au tânguit”, adică nici nu s-au bucurat de darul lui Dumnezeu, nici nu s-au pocăit. Ce să spui despre „această generaţie”? Aşa cum trecători nu-i bagă în seamă pe copiii care cânta şi joacă, tot aşa majoritatea contemporanilor noştri acordă prea puţin interes Împărăţiei. Absorbiţi de treburile lumeşti şi de nenumărate griji, ei se mai îndeletnicesc şi cu judecarea altora, forma subtilă de autojustificare pentru a nu trebui sã se schimbe pe sine.

Ceea ce spusese Iisus, că „din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţa” (Mt 11, 12), o dovedeşte întemniţarea acestuia. Nu au fost ei amândoi respinşi şi acuzaţi că au demon? Şi ce insultă, să-I spui Dumnezeului-Om că este „mâncăcios şi băutor de vin”! Această nevoie de a compromite pe vestitorii şi pe slujitorii Împărăţiei se regăseşte şi astăzi, câci „nu este sluga mai mare decât stăpânul sau” (In 13, 16).

Aşa cum generaţiile dinaintea lui Hristos i-au dispreţuit sau nu i-au luat în seamă pe profeţi, la fel şi generaţiile de după El au dispreţuit mesajul Celui pe Care în cele din urmă L-au şi răstignit. Dar minunile săvârşite de El dau mărturie despre Înţelepciunea pe care o întrupează.

Spre deosebire de Ioan Botezătorul, care a vieţuit retras, într-o asceză aspră, Iisus a avut de-a face cu păcătoşi şi cu marginalizaţi. Personaje extreme, amândoi au fost o provocare pentru conformişti, unul stăruind asupra pocăinţei, Celălalt asupra Veștii celei Bune a Împărăţiei, izvor al bucuriei. Pentru evanghelistul Luca, fiii Înţelepciunii sunt cei care I-au ascultat pe Ioan şi Îl ascultă şi pe Iisus, Înţelepciunea dumnezeiască. Înţelepciunea lui Dumnezeu a triumfat, în sfârşit, prin Înviere şi prin numeroasele minuni care-i însoţesc pe cei care trăiesc în credinţă.