Am ajuns la capitolul 6 din Evanghelia după Matei. Să începem:

“Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 6, 1)

Dragilor, unele traduceri zic: „faptele milosteniei” iar altele zic „faptele dreptăţii”. În original este grecescul „dreptate”,  şi a fost tradus prin faptele dreptăţii. Prin dreptate înţelegem orice împlinire a poruncii lui Dumnezeu. Primul lucru la care trebuie să fim atenţi când împlinim o poruncă a lui Dumnezeu, este să n-o facem de ochii oamenilor. Cu scopul clar de a fi văzuţi de ei. Pentru a fi lăudaţi sau pentru a avea o imagine bună în ochii oamenilor.

Sfântul Ioan Gură de Aur o numeşte: „această iubire furioasă de slava deşartă”. Slava deşartă îi atinge chiar şi pe cei care nu au alte patimi. Ba mai mult, patima slavei deşarte este atât de subtilă, încât are puterea să infecteze toate virtuţile noastre cu această dorinţă de a plăcea oamenilor. Sau de a face acele fapte având această motivaţie. Mai departe

Dragilor, în această seară vom avea un subiect foarte interesant de discuție, e vorba de iubirea vrăjmașilor și de felul în care abordăm relația noastră cu răul.

Sf. Ioan Gură de Aur are o tâlcuire foarte frumoasă la aceste versete ale Domnului.

Am ajuns la versetul 38 din capitolul 5 al Evangheliei după Matei și cu ajutorul lui Dumnezeu în această seară, terminăm acest capitol și mergem mai departe.

“Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. (Matei 5, 38)

Legea lui Moise punea limită omului să nu se răzbune mai mult decât cu răul pe care l-a primit. A primit un pumn, mai mult de un pumn nu are voie să dea. Pare la prima vedere că n-ar fi o poruncă Dumnezeiască, încurajând la violență, dar dacă cercetați Scriptura veți vedea câtă violență era în vremurile din urmă, și această poruncă limita puternic răutatea din om. Mai departe

Am ajuns la capitolul 5, versetul 29 al Evangheliei după Matei:

“Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.” (Matei 5, 29)

Un cuvânt foarte dur al Domnului nostru Iisus Hristos, care a fost interpretat de creștini dealungul timpului și în sens propriu și în sens figurat. De exemplu există în Viețile Sfinților un argintar care a fost ispitit puternic de o femeie, pentru a nu păcătui și-a scos ochiul sau ochii (nu mai rețin) în fața ei. Femeia s-a îngrozit și a plecat. Un om cu credință tare.

Sfântul Ioan Gură de Aur interpretează la figurat aceste cuvinte ale Domnului.

Iată ce spune:

„Hristos nu vorbeşte aici de mădularele trupului – Doamne fereşte! – că nicăieri n-a spus că trupul este de vină pentru săvârşirea păcatelor, ci necontenit a spus că de vină este gîndul nostru cel rău. Nu este de vină ochiul, care vede, ci mintea şi cugetul. Mai departe

Dragilor, a început de ieri postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și vă îndemn cu drag să-l țineți, ca tare e bine să postești!

Se liniștesc poftele și patimile din tine, când mâncare e mai puțin grasă, mai puțin pretențioasă… Prima treaptă pe scara urcușului către dezpătimre și iluminare prin Duhul Sfânt, este postul de mâncare. Creștinul care spune că poate face binele și fără post, acela contrazice experiența Sfinților Părinți de 2000 de ani, care spun că mai întâi omul trebuie să se înfrâneze de la mâncare… și apoi ușor ușor va putea să se înfrâneze și de la patimi și păcate.

Postul e mama sănătății. Postul e bucurie. În post ne putem ruga mai ușor, mintea e mai limpede…. se urcă mai ușor gândul către Dumnezeu. Sufletul se curățește…. Vocea conștiinței e mai puternică. În post ne putem spovedi și împărtăși mai des. Postul e revenirea omului în firesc. Căci îmbuibarea, gândul la plăcerile trupești, nu fac decât să ne țină legați ca niște animale la staulul cu patimi trupești, fără să mai putem vedea cerul. Mai departe

Dragilor, suntem la capitolul 5 al Evangheliei după Matei, și am ajuns la versetul 16. O să încerc să ne mișcăm mai repede ca să nu zăbovim o lună la un capitol.

”Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 16)

La acest verset am ajuns. Dumnezeu nu vrea să se laude singur. El Însuși a arătat de atâtea ori cât de smerit este.  Faptul că astăzi mulți oameni îl hulesc, și El rabdă fără să reacționeze, ba dimpotrivă, îi iubește, arată cât de bun și smerit e Domnul nostru. Mai departe

Dragilor începând din această seară revenim la Evanghelia după Matei. Am ajuns la capitolul 5, am citit și comentat fericirile, și acum suntem la versetul 13.

Iată ce zice:

“Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Mate 5, 13)

În primul rând vă reamintesc că eu urmez comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei, și după el mă voi ghida. Tâlcuirea lui o voi expune înaintea voastră. Plus alte gânduri de ale mele.

Suntem la începutul predicii  de pe munte, și vă reamintesc un aspect pe care eu nu l-am luat în seamă. Predica de pe munte se adresează direct ucenicilor Domnului, deși de față erau și mulțimile de față. Iată ce zice versetul 1: “Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.” Mai departe