Nașterea lui Iisus în Ev. după Luca [2019]

Dragilor, Sfântul Evanghelist Luca descrie pe larg zămislirea Domnului în pântecele Fecioarei Maria, dar nu voi insista pe acest eveniment, întrucât face obiectul unei alte sărbători: Bunavestire. Dar el descrie și nașterea pruncului Iisus în primele 20 de versete ale capitolului 2 din Evanghelia sa.

Mai întâi de toate, vreau să vă reamintesc celor care nu știți că pruncul care s-a zămislit în pântece în Fecioara Maria a luat ființă fără sămânța unui bărbat, și bineînțeles fără un act sexual. Ci în mod miraculos prin Duhul Sfânt, Fecioara Maria a primit în pântece pe Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om.

Aici trebuie să deosebim două lucruri: Iisus Hristos S-a zămislit fără de păcat, spre deosebire de noi toți care ne-am zămislit prin împreunare păcătoasă (plină de plăcere) a părinților noștri. Căci zice psalmistul: „Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea”. Deși S-a zămislit fără de păcat, pruncul Iisus, care era și este Dumnezeu și Om în același timp, a luat asupra sa firea umană păcătoasă.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că fiecare prunc care se zămislește în secunda următoare primește o fire umană, care este sinteza genetică (biologică) a părinților lui… a bunicilor lui… a străbunicilor lui… a stră-stră-străbunicilor lui… și așa mai departe până la Adam.

Practic orice copil care se zămislește și vine pe lume primește o fire umană plină de binele și răul pe care oamenii le-au imprimat în ființa lor, în trupurile lor. Eu moștenesc în mine toate mișcările păcătoase ale strămoșilor mei…. dar și toate calitățile lor. Așa este și Iisus. Deși S-a zămislit fără de păcat, a luat asupra lui o fire păcătoasă.

Cum vine asta? Păi vine așa: Domnul Hristos avea un trup care putea să-l îndemne la mândrie, la lăcomie, la desfrânare, la violență, la toate cele ale trupului. DAR… El ca Fiu al lui Dumnezeu a controlat această fire umană și nu a păcătuit niciodată. Nu doar că a controlat firea umană ci a îmbibat-o de Harul firii Sale Dumnezeiești. A îndumnezeit-o până la urmă. De aceea noi când ne împărtășim cu Hristos din potir trăim aceeași minune: Fiul lui Dumnezeu îmbibă de Harul Dumnezeiesc al Său firea noastră omenească căzută.

Știți cum e? E ca și cum la un concurs de raliu auto, Iisus primește o mașină Dacia veche de 45 de ani, care abia se târâie dar la final câștigă concursul. Și pe parcursul raliului Dacia veche devine o Dacie nouă strălucitoare, cu puteri nebănuite.

Maica Domnului când L-a născut pe Iisus, L-a născut fără de păcat și fără dureri. Nu L-a născut așa cum nasc femeile toate, ci în mod suprafiresc. Căci Maica Domnului este FECIOARĂ înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere. Deci nașterea lui Iisus nu a stricat fecioria Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Cum a născut Maica Domnului? Nu știm… și e o mare taină. Filmele sau imaginile în care Maica Domnului apare născând în dureri sunt false. De asemenea pruncul Iisus era cel mai cuminte copil din această lume.  Copilul Iisus a fost cuminte și ascultător, bun și blând, înțelept și permanent conștient de tot ce-l înconjoară. Așa lasă de înțeles Sf. Efrem Sirul în imnele sale.

Gândiți-vă! Dacă noi avem un înger păzitor care ne păzește, câți îngeri slujeau pruncului Iisus? Pruncul fiind STĂPÂNUL îngerilor.

Acum să vedem ce zice Sf. Evanghelist Luca.

1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

Nu întâmplător nașterea lui Iisus are loc chiar în timpul unui recensământ în Imperiul Roman, când fiecare om trebuia să meargă să se-nscrie pentru ca Împăratul să știe câți oameni are în imperiu, câți bărbați, câte femei, câți copii, cât de mare este fiecare neam (regat) din împărăția sa și așa mai departe.

Dumnezeu se face om și vine și El să se-nscrie în istorie alături de noi. Vrea și Dumnezeu să fie scris în cartea istoriei ca om. Ce frumos! Istoria îl consemnează ca om pe Iisus, Dumnezeu-Omul, în recensământul făcut de Cezarul August pe când Quirinius era conducător în Siria.

Special Sfântul Luca dă aceste detalii istorice, pentru a arăta adevărul istoric al Întrupării. Deși pare o poveste că Dumnezeu S-a făcut om și a locuit printre oameni, ESTE ADEVĂRAT! Și este cel mai frumos ADEVĂR al istoriei! Cea mai mare taină a UNIVERSULUI! O taină care-și va dezvălui efectele treptate în veșnicie. Veți vedea! Vom vedea cu toții! Dumnezeu, tot ce face, face pentru veșnicie, nu pentru câteva sute de ani sau mii de ani.

Interesant este că înscrierea i-a făcut pe Iosif, Maria și pruncul să vină din Nazaret în Betleem și Iisus să se nască chiar în Betleem, așa cum era profeția. Dumnezeu știe în detaliu toată istoria lumii, înainte ca ea să se desfășoare. Zice Sf. Teofilact al Bulgariei că Domnul Iisus se înscrie în cartea umanității pentru ca pe toți cei înscriși cu el să-i sfințească. Dar în același timp cei ce se-nscriau se arătau a fi robi / sclavi ai Împăratului de la Roma.

Iisus se smerește și se-nscrie și el ca rob al cezarului, pentru ca pe toți robii să-i dezrobească. Pentru a scăpa umanitatea din robia păcatului. Pentru a oferi acea libertatea mult căutată de sufletele noastre. Căci zice Sf. Apostol Pavel: „Nu vă faceți robi oamenilor!” (1 Corinteni 7, 23)

Mergem mai departe…

6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.

Timpul nașterii lui Iisus este pregătit cu mare precizie de Creator. Intrarea în istorie a lui Dumnezeu ca om este de o precizie extraordinară. Sfântul Apostol Pavel spune că acum, la acest moment era PLINIREA VREMII (Galateni 4, 4). Adică toate ale lumii s-au așezat în așa fel încât să-i facă loc Fiului lui Dumnezeu să intre. Toată Creația a făcut culoar… loc… ca să intre Împăratul Slavei.

Versetul 7 ne arată că din cauza recensământului hanurile (locurile de masă și cazare) erau pline și Maica Domnului și Iosif n-au avut alt loc decât într-un grajd.

Observați că nu se dau detalii despre naștere… dar se spune că Maria L-a născut pe fiul ei. Traducerea bibliei Sinodale e greșită: „fiul Său”.

Corect e așa: „Și L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han.” (Biblia Anania)

Deci L-a născut pe Fiul Ei nu pe fiul lor. Iisus era doar fiul ei nu și al lui Iosif. Totuși Iosif a fost tatăl vitreg al Domnului. Dumnezeu i-a încredințat prin înger pe Maria și pe prunc lui Iosif încă de la zămislire.

Iosif l-a iubit mult pe prunc și pe Maria. Și au fost o familia extraordinară împreună. Dar fără a avea relații trupești. Maria și Iosif au trăit în aceeași casă, dar ca frații. Dar avându-L în mijloc pe micuțul DUMNEZEU. O Doamne! ce taină! Ce familie a fost mai frumoasă decât aceasta! Niciuna niciodată!

Ce model mai curat și mai frumos de familie avem în istorie decât pe cea a Mariei cu Iisus și cu Iosif? Pe pruncul Iisus, Mama lui l-a culcat în iesle, adică în locul unde animalele mănâncă. Cât de mult S-a smerit Dumnezeu! În loc să-și pregătească palat, și-a pregătit grajd ca să vină între animale. Dar această smerenie adâncă arată înălțimea PUTERII și SLAVEI Lui.

Căci nu palatul, luxul, slujitorii, armata și garda de la palat erau puterea Lui, ci IUBIREA e cea mai puternică armă a Lui. Cu ea vine să cucerească întreaga lume. Dumnezeu vine să se așeze într-o iesle ca să ne arate cum a ajuns lumea în care trăim. Ieslea e lumea, noi oamenii sunt animalele care mâncăm / trăim din ea… zice Sf. Teofilact al Bulgariei.

Dumnezeu a venit ca să ne izbăvească de starea animalică în care am ajuns… și uneori mai jos decât atât. E important de observat acest gând: „căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” Nici astăzi nu e loc în lume pentru Dumnezeu. Cine nu face loc aproapelui său în lumea fizică din jurul lui, înseamnă că nici în sufletul lui nu l-a primit.

Lărgiți inimile voastre! …avea să zică Sfântul Apostol Pavel.

Primiți pe aproapele vostru lângă voi. Iertați tot ce aveți pentru această noaptea extraordinară a venirii pe pământ al lui Iisus! Împăcați-vă cu cei cu care aveți supărare. Faceți milostenie celor necăjiți. Mărturisiți-vă păcatele Domnului! Veniți la El să vă dea Trupul și Sângele Hristosului Său, ca să vă curețe de păcat și să vă lumineze.

Pe cât de multă suferință este în lume astăzi, pe atât de mult este Dumnezeu respins de noi. Căci ce este altceva prezența lui Dumnezeu între oameni decât VINDECARE! LUMINĂ! IERTARE! ÎMPĂCARE! UNIRE!

Noi cei botezați L-am primit pe Dumnezeu, dar cu fiecare atitudine de respingere a „fratelui” nostru, îl respingem pe Dumnezeu. O! dacă ne-am împăcat cu toții, am vedea minuni în jurul nostru… Deodată bolnavii s-ar însănătoși, cei triști ar sălta de bucurie, cei singuri ar fi și ei iubiți, cei deznădăjduiți ar primi nădejde, și Dumnezeu S-ar face într-o clipă TUTUROR TOATE.

Mergem mai departe…

8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

Domnul a venit la acești oameni simpli, la niște ciobani care pășteau oile. Acești oameni fără viclenie, zice Sf. Teofilact… care ar fi primit vestea cu multă bucurie. Păstorul OILOR CUVÂNTĂTOARE (a oamenilor din întreaga lume) e anunțat că vine în lume de păstorii oilor necuvântătoare. Căci așa cum Abel, Iacov, Moise și David au fost păstori, așa urma să fie și Iisus… dar un altfel de PĂSTOR: Iisus Însuși va spune: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.” (Ioan 10, 11)

Așa cum păstorii făceau de strajă noaptea în jurul oilor, așa Iisus vine să facă de strajă în jurul fiecărui om, în jurul ființei noastre în noaptea lumii acesteia, în lumea aceasta fără de Dumnezeu. Un înger este trimis din cer la acest păstori pentru a le spune marea veste. Deodată o lumină extraordinară strălucește împrejurul lor… această lumină era SLAVA DOMNULUI.

Aceeași slavă a fost văzută de Moise pe Sinai, de Moise și Aaron și ceilalți evrei în cortul mărturiei din deșert, de Solomon și toți din vremea lui în timpul sfințirii noului templu, de Moise cu Ilie pe Tabor… , de Sf. Ioan Botezătorul la Botezul lui Iisus în Iordan… , de Sf. Ap. Pavel în drum spre Damasc… și așa mai departe..

Venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ aduce SLAVA LUI DUMNEZEU printre oameni. Foc am venit să aduc pe pământ, zice Iisus. Acesta e focul: Slava lui Dumnezeu, sau Duhul Sfânt, sau Duhul de viață al Sfintei Treimi, sau VIAȚA Sfintei Treimi. Această slavă îi înfricoșează pe ciobani, căci oameni trupești fiind nu erau învățați cu cele dumnezeiești, cu descoperirile cerești…

10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

Bucurie mare este pe pământ că a venit Dumnezeu!

Căci lumea se strica pe zi ce trecea… Singurul scop pentru care această lume mergea mai departe, a fost ca Iisus să pună stop acestei alunecări în iad a lumii prin faptele oamenilor.

12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

Semn înseamnă întâmplare aparte, ciudată, extraordinară, nefirească… Cum să fie un prunc în ieslea animalelor? În frig, miros urât, în condiții inumane? Așa a vent Dumneezeu printre noi. Deodată apare împrejurul acestui înger mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu. Este cea mai numeroasă apariție de îngeri pe pământ din istoria umanității.

Îngerii bucuroși cântă:

14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

Această cântare de laudă a îngerilor și această bucurie arată că ei se bucură pentru noi ce de pe pământ pentru că ni s-a făcut „pace”.

Pentru că mai înainte firea omenească era în vrajbă cu Dumnezeu. Avea vrajbă către Dumnezeu, iar acum s-a împăcat, atât de mult încât s-a împreunat cu Dumnezeu, și s-a unit cu El. Firea umană S-a unit cu firea lui Dumnezeu.

Iisus este Pacea noastră, zice Sf. Apostol Pavel (Efeseni 2, 14)

Când zice „între oameni bunăvoire” înseamnă odihnă a lui Dumnezeu, că S-a odihnit acum Dumnezeu și bine îi place „întru”, că mai înainte nu binevoia, nici îi plăcea între oameni, zice Sf. Teofilact. Această cântare a îngerilor noi creștinii o cântăm chiar înainte de fiecare Sfântă Liturghie, e cântarea cu care se termină slujba utreniei.

15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.

Aceasta este relatarea Sf. Ev. Luca despre nașterea Domnului, care completează relatarea Sf. Ev. Matei. Deci și magii și păstorii au venit la Iisus. Cam atât pentru această seară.

Cam atât pentru sărbătoarea nașterii Domnului.

Crăciun fericit! Sărbători fericite!

Mergeți la biserică! Iertați tot ce aveți aproapelui vostru.

(Claudiu Balan)