Ev. Matei, cap. 7, vers. 15-29 (joi, 27 sept. 2018). Îl vom afla pe Dumnezeu chiar în poruncile Lui
Dragilor, continuăm cu capitolul 7 din Evanghelia după Matei. Am ajuns la versetul 15. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu ca în seara aceasta să-l terminăm. Am mers mai greu cu capitolele 5, 6 și 7 pentru că sunt practic un discurs foarte dens al Domnului Hristos.
Dar de la capitolul 8 vom înainte mai susținut.
“Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” (Matei 7, 15)
Cine sunt proorocii mincinoși? Ce este haina de oaie? Ce vor defapt lupii răpitori?
Vedeți cuvântul de început, care atenționează clar și ferm: FERIȚI-VĂ! De ce? Pentru că vicleni sunt ereticii și amăgitorii, de aceea zice FERIȚI-VĂ! Sunt vicleni pentru că se-mbracă în haină de oaie. Iar haina aceasta este blândețea pe care o arată unii, prefăcându-se ca să măgulească și să înșele.
Dar nu se pot preface la nesfârșit…. la un moment dat își vor arăta roadele… adică faptele… După faptele lor îi vom cunoaște. Proorocii mincinoși nu sunt doar ereticii, ci și episcopii și preoții ortodocși care nu învață drept cuvântul evangheliei, cei care trăiesc în păcate grele. Sunt de asemenea și profesorii de religie, și teologii și toți cei care scriu cărți și se arată învățători de oameni… dar care trăiesc în păcate grele.
E foarte posibil să mă încadrez și eu aici uneori… Cei care mă cunosc știu… și văd…
Ereticii vor să ne atragă către o credință greșită… ne vor în biserica lor… vor să profite de noi… Sunt episcopii și preoți, teologi și profesori, care deși în discurs par că nu spun nimic greșit… ei mint cu viața lor. Și treptat ei neîmplinind în faptă ceea ce vorbesc, se vor strâmba din ce în ce mai mult sufletește… și vor arăta oamenilor o cale strâmbă. Chiar dacă ei nu-și doresc intenționat să devieze pe oameni de la credință… Fiind prinși de patimi vor face acest lucru….
Păcatul e un mod strâmb de a vedea lumea, viața, Creația, pe Dumnezeu. Patima este o strâmbare a voinței mele…. este un fel de a vedea și a acționa în viață care strâmbă adevărul din om. De aceea, dacă epsicopul sau preotul e rob al unor patimi grele, adevărul din ei se strâmbă. Credința slăbește… Puterea cuvântului scade… Evanghelia nu se mai propovăduiește puternic prin cuvântul lor… Căci Harul lui Dumnezeu nu mai dă putere celui ce minte cu viața și învață cu cuvântul.
“După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7, 16)
Vreți păstori buni…? Căutați-i! Îi veți cunoaște după roade. Nu doar la slujbe… nu doar în biserică… ci în viața de zi cu zi.
La fel cu orice om din lumea aceasta.
„Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.” (Matei 7, 17-18)
Iată ce exemplu simplu și frumos din natură ne dă Creatorul. Nu vă uitați la cuvinte… Uitați-vă la faptele oamenilor… La toate faptele. Nu doar la cele făcute la vedere… nu doar la faptele din public, ci la faptele lor de zi cu zi… la comportamentul lor oră de oră, așa veți vedea cum este un om.
Cuvintele mint de multe ori… Intenționat sau nu… Fapta nu minte…. Faptele sunt adevărata fața a omului….
Să vedeți ce discurs minunat are Sf. Apostol Iacov despre acest subiect.
„Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?” (Iacov 2, 14-20)
Și continuă Mântuitorul Hristos:
„Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” (Matei 7, 19)
Pomii putrezi se aruncă în foc de către grădinari… La fel vor ajunge în iadul propriului suflet, oamenii fără roade dumnezeiești.
„De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 20)
Faptele oamenilor se văd nu doar într-o zi sau într-o săptămână… Ci ne putem uita la faptele oamenilor într-un an…2, 3 sau 10. Ne putem uita la faptele oamenilor în ultimii 30-40 sau 50 de ani. Sau la faptele lor de o viață întreagă. Viața nu minte niciodată. Viața fiecăruia e în mare parte rodul alegerilor lui. Și cu bune și cu rele. Acesta e omul.
Dar cei care vor aduce roade înainte Domnului… vor fi roadele lor bineplăcute Lui? Vor avea ele răsplată în veșnicie?
Dacă sunt făcute cu Dumnezeu, în Dumnezeu, da. Dacă sunt făcute cu alte scopuri…
Sfântul Apostol Pavel are un discurs frumos despre roadele vieții unui om.
Adevăratele fapte bune se zidesc pe temelia-Hristos. Pe poruncile lui Dumnezeu.
Iată ce spune Sf. Pavel:
„După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. (1 Co. 3, 10-15)
Oare ce zidim noi pe temelia botezului primit de la Dumnezeu? Sunt oare faptele noastre ca aurul? Sau ca argintul? Sau ca pietrele scumpe? Atunci ele vor rămâne în veac.
Sunt ca lemnele? Se vor arde repede…. au răsplată puțină….
Sunt ca fânul? Vor dispărea instant ca un foc de paie…. Ne-am luat răsplata pe pământ pentru faptele noastre.
Dar iată ce zice în continuare Sf. Apostol Pavel:
„Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Co. 3, 16)
Dacă faptele noastre bune nu ne îmbogățesc în Dumnezeu, degeaba le-am făcut. Dacă faptele noastre bune nu atrag Harul lui Dumnezeu în inima noastră, degeaba le facem.
Ați simțit vreodată Harul lui Dumnezeu? V-a bucurat vreodată Dumnezeu inima? Sunt sigur că da… mai ales în Liturghie, în slujbele bisericii, în rugăciunile personale… Dacă simțiți Harul lui Dumnezeu adesea, atunci e semn că viața voastră e bineplăcută Domnului. Și faptele voastre atrag pe Duhul Sfânt, care vine cu bucurie să sălășluiască în voi.
Toate roadele vieții noastre… toate faptele… trebuie să ne ducă spre Hristos. Adică să ne îmbogățească din ce în ce mai mult cu Harul Domnului. Și să ne facă să însetăm și mai mult după El. Și să-L căutăm și mai mult…. Și viața noastră toată să fie o cursă spre îndumnezeire…
O permanentă cursă de lepădare a patimilor, de pocăință, de smerenie, de rugăciune către Domnul și de tânjire după Harul lui Dumnezeu.
Tânjiți după Harul Domnului! Cereți bucuria Lui în inima voastră! Acestea sunt ROADELE ADEVĂRATE de care vorbește Dumnezeu.
Omul dezpătimit, omul dezlegat de păcat, se înnoiește și are Viață în El, iar Viața rodește…. Viața dă roade multe în jurul Lui.
„Dobândește Harul lui Dumnezeu și mii de oameni se vor mântui în jurul tău” zice Sf. Serafim de Sarov.
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7, 21)
Dragilor, degeaba citim Scriptura, degeaba mergem la slujbe, degeaba ne rugăm, degeaba toate ale vieții duhovnicești… dacă nu se văd ROADELE.
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Ga 5, 22-26)
Dragilor, nu este de ajuns să mărturisim pe Domnul cu cuvântul… ci prin fapte.
Multe fapte mici. Fapte mici constante. Care treptat ne vor schimba… ne vor întări… și se vor tranforma în fapte mai măricele… și tot așa. Dar mereu cu Dumnezeu… căci fără El nu putem nimic.
Schimbarea omului nu este una bruscă. Schimbare vieții, de la omul cel vechi la omul cel nou…. durează zeci de ani…
Să nu va așteptați la rezultate ULTRA RAPIDE, ci faceți roade prin răbdare… printr-o viață constantă în Dumnezeu. Prin împlinirea constantă, treptat, zi de zi, a poruncilor Lui.
VIața duhovnicească nu este spectaculoasă… în sensul primar de SPECTACOL. În sensul de schimbări masive de azi pe mâine. Tocmai pentru a nu încuraja pe cei din exteriori să intre superficial. Ci sfințirea vieții omului cere efort constant și multă răbdare. Dar totdeauna pe Calea Domnului. Nicio secundă pe lângă. Permanent cu Hristos, în Hristos, prin Hristos… Permanent cu toate armele lui Dumnezeu să ne înarmăm ca să luptăm cu diavolii din noi, cu ispitele lumii și ale trupului.
„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” (Matei 7, 22-23)
Priviți și vă minunați de ceea ce zice Domnul. Chiar și cei care au făcut minuni mari în vremea Lui, și la începuturile creștinismului… sau în alte vremuri… dacă nu au ROADELE DUHULUI nu vor intra în împărăția cerurilor. Ce înseamna asta?
Dacă o viață întreagă ești milostiv…. și ajuți mii de oameni, dar sufletul tău prin aceste fapte nu s-a schimbat… nu s-a muiat… nu s-a dezpătimit… nu s-a curățat… degeaba…
Dacă faptele tale bune nu te-au adus înaintea tronului lui Dumnezeu, atunci le-ai făcut din alte motive. Din mândrie… din interes… din slavă deșartă…
De aceea, dacă omul încă lucrează fărădelegea prin faptele lui, atunci ceea ce a făcut bine în viață nu l-a schimbat.
Acum urmează finalul capitolului 7 și finalul predicii de pe munte. Un final extraordinar.
O concluzie superbă a Domnului.
“De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.” (Matei 7, 24-29)
„Fără Dumnezeu nu se poate fapta bună a se săvârși; de aceea, Hristos zice „asemăna-se-va bărbatului înţelept”” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.
„Piatra” este Hristos. Iar „casa” este sufletul.
„Deci, cela care își „va zidi” sufletul său pe lucrarea poruncilor lui Hristos, pe aceasta nici „ploaia” – adică diavolul care-a cazut din cer – nici „râurile” – adică oamenii cei supărători, care de la o ploaie ca aceasta se înmulțesc, nici „vânturile” – adică duhurile răutății – și, în scurt, nicio ispită nu-l poate supra pe unul ca acesta” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.
Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul în predica de pe munte, în capitolele 5, 6 sau 7, dacă le auzim și nu le împlinim… nimic nu am făcut. La primele ispite vom cădea amarnic. Dacă le vom împlini ele vor fi pentru noi TĂRIE. Zid tare. Strajă sufletului și trupului. Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu este PUTERE pentru om. Cine împlinește poruncile Domnului, își zidește sieși CETATE de nezdruncinat împrejurul vieții sale. Și va rezista în orice situație… Căci în cetate, în mijlocul ei, este altarul pe care stă Hristos.
Îl vom afla pe Dumnezeu chiar în poruncile Lui. Îl vom afla pe loc, imediat pe Dumnezeu, împlinindu-i poruncile. E o mare taină….
Unde este Dumnezeu? În iubirea așezată în poruncile Lui.
De aceea, dragilor…. nu citiți degeaba Sfânta Scriptură. Nu ascultați degeaba Evanghelia lui Hristos în biserici. Ci puneți-o în faptă, acum. Și acum veți vedea tăria poruncilor Lui… acum veți simți comoara ascunsă în ele. Împlinirea poruncilor Domnului sunt cea mai puternică armă a creștinului.
Poruncile nu sunt doar arme și zid. Ci ele zidesc castel… palat… casă sufletului… Zidesc un suflet frumos… Zidesc biserică și altar în inima noastră… Poruncile fac trupul CATEDRALĂ a Dumnezeului Celui Preaînalt.
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)