Ev. Matei, cap. 6, vers. 27-34 (marți, 4 sept. 2018). Suntem singurele creaturi îmbrăcate din toată Creația.
Am ajuns la capitolul 6 al Evangheliei după Matei, versetul 27.
Suntem într-un discurs al Mântuitorului nostru Iisus Hristos care ne îndeamnă să nu ne îngrijim de cele necesare trupului. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Domnul Hristos nu ne poruncește aici să nu muncim, ci să nu ne îngrijorăm… să nu stăm cu gândul la împlinirea acestor nevoi, căci știe Domnul că avem toate aceste trebuințe. Căci chiar El ne-a creat astfel.
După ce spune:
“Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 26)
Adaugă:
“Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?” (Matei 6, 27)
Cine îngrijindu-se excesiv va putea să-și împlinească ceea ce și-a propus? Sf. Ioan Gură de Aur, spune că dimpotrivă, chiar și atunci când considerăm într-un anumit aspect al vieții, că noi am avut cea mai mare parte de merit / noi am muncit cel mai mult, chiar acolo e providența divină. Chiar acolo e se vede grija lui Dumnezeu, Care face ca toate să fie posibile.
Căci zice psalmistul:
„De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Ps. 126, 1)
Deși casa este construită de muncitori, în spatele acestei munci stă PRONIA CREATORULUI (purtarea lui permanentă de grijă). Inspirația oferită de El oamenilor Puterea de muncă dată oamenilor. Legile Creației care fac posibilă construirea unei case.
Creșterea staturii cu un cot nu este în puterea oamenilor. Căci e înscris în noi genetic de la zămislirea în pântecele maicii noastre, care ne va fi înălțimea. De la unirea sămânței bărbatului cu ovulul femeii, Dumnezeu rânduiește viitorului copil caracteristicile trupești și sufletești. Deci, degeaba mâncăm mult ca să fim mai înalți decât ne-a rânduit Creatorul. E un firesc în noi pe care nu-l putem depăși.
Asta arată că nu suntem stăpâni pe trupul nostru, deși face parte din noi. Asta arată că nu funcționăm ca ființe independente, ci în comuniune cu Creatorul. Existăm doar prin El și în El.
Mergem mai departe.
“Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.” (Matei 6, 28-29)
Dacă hrana este neaparat necesară viețuirii, hainele sunt secundare în importanță. Prin urmare, grija față de felul în care ne îmbrăcăm ar trebui să fie și mai mică față de grija asigurării hranei. Dar dacă Dumnezeu a rânduit o asemenea frumusețea florilor câmpului… care par la prima vedere că nu sunt necesare la nimic… cum oare nu va rândui el haine omului, pentru care a fost creată LUMEA ?
Dacă se îngrijește așa de mult, oferind frumusețe robilor (crinilor), cum are nu se va îngrji El să ofere și mai multă frumusețe stăpânului (omului)? zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Acum haideți să ne gândim puțin la hainele pe care le purtăm. Dumnezeu a creat pe om neîmbrăcat. Practic, dacă vă gândiți bine, suntem singurele creaturi ÎMBRĂCATE din toată Creația.
Interesant nu?
Delfinii, elefanții, găinile, fluturii, șerpii, peștii, gândacii, plantele, pomii, munți… etc. nu sunt îmbrăcate cu nimic exterior. Cu nimic care să nu le aparțină. Hainele nu sunt ale noastre… nu sunt parte din trupul nostru. E vizibil și clar de înțeles, că nu sunt din noi… nu sunt din firescul nostru…. Ci sunt un adaos.
Un adaos ulterior la ființa noastră trupească. Firesc ar fi fost ca noi oamenii să stăm unii cu alții goi, fără să ne rușinăm. Așa cum stau pruncii cei mici unul lângă altul, și se joacă, goi fiind, fără să știe că sunt goi, fără să simtă rușinea.
E interesant de observat acest aspect, când suntem la plajă, pe malul mării, mii de oameni… și stăm unii lângă alții fără să ne rușinăm, fără să râdem unii de alții…. e firesc într-un fel să fim așa….
Totuși la plajă fiind, avem acoperite acele zone ale corpului, pe care Dumnezeu le-a legat cu rușinea, le-a rânduit spre procreere.
Rețineți acest aspect, foarte foarte simplu, dar uitat și neluat în seamă. Firesc ar fi să fim toți dezbrăcați. Sau: E NEFIRESC că suntem îmbrăcați.
De ce e nefiresc? Pentru că hainele au apărut abia după ce omul a căzut în păcat, abia atunci Adam a simțit rușinea, abia atunci s-a ferit de Dumnezeu, „gol” fiind, într-un tufiș.
Neascultarea omului de Dumnezeu, gustarea din fructul oprit, din fructul pomului cunoștinței binelui și a răului, a adus omului rușinea, și implicit nevoia de a se îmbrăca. E atât de nefiresc că suntem îmbrăcați, la fel cum ni s-ar părea nefiresc să vedem un pește în apă cu pantaloni scurți.
Sau o porumbel cu cască de zbor.
Sau o găină cu șosete….
Sau un urs cu încălțări….
Căderea omului în păcat, prin neascultare, a dus la retragerea Harului lui Dumnezeu de la el, într-o anumită măsură.
Redobândirea acestui Har Dumnezeiesc, ne readuce în acea situație de firesc de la începutul creației…. și mult mai mult….
Dacă mă întrebați pe mine, eu mi-aș dori să mă îmbrac în Harul Domnului și să trăiesc prin El. Mi-aș dori să mă îmbrac cu virtuțile Dumnezeului nostru și să mă bucur de ele în relație cu oamenii din jur.
Grija față de felul în care ne îmbrăcăm ne arată încă legați de pământ. Grijile se transformă în funii care ne leagă fedeleș, și ne fură libertatea.
Nu știu, cum vom fi în împărăția cerurilor, îmbrăcați sau debrăcați, dar cu siguranță cei care vor ajunge acolo, vor trăi prin Duhul Sfânt. Iar acolo nu va mai exista neputință, ispită, îndemn la rău, gând potrivnic, lascivitate… Ci doar Dumnezeu care va fi totul în toate.
Dar o să vedeți ca la sfârșitul acestui discurs al Domnului nostru Iisus Hristos despre a nu ne lega cu grijile trupului, stă un aspect foarte important. Acela de a căuta împărăția cerurilor.
Să nu ne îngrijim excesiv pentru mâncare, că să putem mai ușor a căuta împărăția cerurilor. Să nu ne îngrijim excesiv pentru haine, ca să putem mai ușor a căuta împărăția cerurilor. Să nu ne legăm prin grijă de pământ, ca să ne înălțăm mai ușor la ceruri
Grijile sunt greutăți care atârnă de sufletul nostru, care se zbate cu aripile să ajungă spre cer. Interesant este că astăzi trăim într-o lume excesiv de grijulie față de hainele pe care le poartă. Semn al căderii ei.
Și iată ce spune Creatorul: Că nici Solomon, în toată măreția lui, în toată bogăția lui, nu s-a îmbrăcat asemenea unui crin.
Mătasea hainelor și broderiile complexe, finețea materialelor, și măiestria artiștilor care i-au creat hainele, nu se ridică la frumusețea simplă – curată și la mirosul proaspăt al crinilor câmpului. Solomon, cel mai bogat om al planetei în vremea lui… cel mai înțelept…. cel care ridică templu Domnului, din cele mai bune materiale existente la vremea aceea… nu s-a îmbrăcat niciodată atât de frumos ca un crin.
Cugetați la asta!
Uitați-vă la astfel de crini și vedeți ce apreciază Creatorul din toată capodopera Lui. Pentru ochiul nostru fandosit și european, crinii câmpului nu se ridică la înălțimea frumuseții artistice realizate de om în istorie…. Dar totuși creatorul nostru este de altă părere. Ca să vedem frumusețea ar trebui să ne lăsăm curățiți de păcate…. Deci, dacă iarba câmpului așa de frumos o îmbracă Dumnezeu, oare nu cu mult mai mult pe noi…..?
Cu ce oare vrea Domnul să-l îmbrace pe om?
„Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Galateni 3, 27)
Cu haina botezului…. Cu haina Harului Dumnezeu.
Care ce este ?
Duhul Sfânt.
Care ce este?
Este Iubirea Personificată a Tatălui către Fiul.
Dumnezeu vrea să îmbrace pe om în Haina Iubirii. Dumnezeu vrea să îmbrace pe om în Haina iubirii Sale care o arată către Fiul Său. Vrea să ne facă fii ai Săi, așa cum Fiul este în mod ființial / natural Fiu pentru El.
Oh! Dacă am experimenta măcar câteva clipe frumusețea în care vrea să ne îmbrace Dumnezeu!!!!!!!!!!!!!!!!
O viață întreagă am căuta această frumusețe….
O de am gusta pe Duhul Sfânt, am avea sufletul rănit, cucerit….
Niciodată nu am mai căuta altceva…
De aceea hainele negrlijente ale călugărilor…. De aceea hainele ponosite ale pustnicilor
De fapt, ce zic eu, că sunt atâția pustnici care au sihăstrit goi. Fără haine…. Exact așa cum a rânduit Dumnezeu firescul în om. Aduceți-vă aminte de Sfânta Maria Egipteanca! Care a cerut haină când a venit preotul să o împărtășească, pentru a-și ascunde goliciunea.
Prin haine încercăm să ne deosebim unii față de alții. Prin haine ne mândrim… ne poziționăm social…. Ne arătăm mai bogați sau mai sus pe scara socială.”Haina face pe om” zice un proverb românesc.
Dar Scriptura zice invers. Spune Sf. Apostol Iacob să nu căutăm la fața omului, la hainele lui, și să-l judecăm.
“Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?” (Iacob 2, 1-4)
Gândiți-vă! Dacă am fi dezbrăcați, am fi mai aproape de gândul că suntem toți oameni, toți egali înaintea lui Dumnezeu… toți vom da socoteală.
Dar eu nu pledez pentru o lume goală, fără haine, ci pentru o umanitatea care cere să se îmbrace cu HAINA ÎMPĂRĂȚIEI CERURILOR.
Ce haină a pregătit Dumnezeu omului !
Dar nu îmbracă pe nimeni cu forța. Aștepta ca omul să-și dorească această demnitate. Așteaptă ca omul să ajungă singur la conștiința că, de astăzi înainte mă voi îmbrăca doar la „COSTUM”.
Dar ce costum !!!!
Mergem mai departe.
“Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6, 31)
Lăsați-vă viața în mâinile lui Dumnezeu. Munciți ca să aveți cele necesare, dar dați și celui sărac. Împărțiți surplusul vostru… și Domnul mereu va suplini ceea ce vă lipsește.
“Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.” (Matei 6, 32)
După mâncare și haine fug oamenii care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Dar când omul cunoaște pe Domnul, este rănit de frumusețea Harului, TÂNJEȘTE permanent după Har.
“Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6, 33)
Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu. Dar cum? Împlinind poruncile Domnului. Îl vom descoperi pe Dumnezeu în poruncile Lui. Împlinindu-i poruncile vor dispărea inegalitățile din această lume. Vor dispărea sărăcia, bogăția, autoritatea, pozițiile sociale, invidia, pizma, certurile între oameni, bolile, etc.
Va dispărea păcatul. Degeaba căutăm mâncare și băutură și vrem să fim și fericiți. Căci împărăția cerurilor nu este mâncare și băutură. Fericirea nu va veni din aceastea. Ci din împlinirea poruncilor Domnului.
Căutați cele dumnezeiești, și celelalte Domnul vi le va da la bună vreme, exact cât avem nevoie.
Căutați nu doar ÎMPĂRĂȚIA ci și DREPTATEA. Adică Adevărul.
Căutați să trăiți în Adevăr, și niciodată să nu mințiți pe fratele vostru.
“Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6, 34)
Dacă vă îngrijți astăzi de ziua de mâine, înseamnă că astăzi veți avea de 2 ori mai multe griji, decât a rânduit Dumnezeu omului să ducă. Iar mâine vom avea și mai multe decât ieri. Și tot așa…. Încercând să-și protejeze viitorul și să și-l pregătească, omul nu face nimic altceva, decât să-și îngreuieze sufletul.
Spune Sf. Nicolae Velimirovici că omul credincios e mult mai împăcat decât cel necredincios, căci el lasă în mâinile lui Dumnezeu, ceea ce el nu poate face. Cel necredincios, își ia asupra lui, ceea ce Dumnezeu ar fi trebuit să facă, și astfel de cocoșează de greutatea zilei. Și sufletul suferă…. și se chinuie…
Poruncile Domnului eliberează pe om. Restabilesc firescul. Dezpovărează pe om. Aduc seninătate în viața lui.
Cam atât despre grijile vieții.
Discursul Domnului tinde către o zonă clară:
Căutați pe Dumnezeu în tot ceea ce faceți!
Și bucurie veți avea.
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)