Ev. Matei, cap. 5, vers. 9-12 (marți, 27 martie 2018). Fericirile.
Dragilor, am ajuns la versetul 9 al capitolului 5 din Evanghelia după Matei. Suntem la fericirea a 7-a. Adică spre final de fericiri.
Matei 5, 9: “Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”
Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că Domnul Hristos nu numai că ne oprește de la certuri și de la ură, ci ne cere ceva mai mult, anume să împăcăm pe frații noștri. Să fim noi liantul care alungă răutatea dintre oameni.
Domnul vrea să lucrăm la împăcarea celor certați… Să începem mai întâi cu cei de lângă noi. Dacă mama și tata se ceartă, să îi învățăm să se ierte unul pe altul și să se accepte așa cum sunt, să le spunem să aibă răbdare unul cu altul. La fel cu frații noștri, cu prietenii noștri, verișorii, mătușile, unchii, bunicii și bunicele, și toți ceilalți din familie.
Dar ca să împăcăm pe aproapele nostru trebuie să fim noi persoane iertătoare. Atât de importantă este iertarea. Zic sfinții să nu apună soarele peste răutatea și cearta noastră… Adică să ne împăcăm cu cel care ne-a supărat sau l-am supărat până la sfârșitul zilei. Cred că 90% din sănătatea vieții noastre duhovnicești este să fim împăcați cu aproapele nostru.
Prima noastră grijă să fie asta: Oare l-am supărat pe fratele meu?
De aceea în postul Mare spunem rugăciunea Sf. Efrem Sirul care zice printre altele: „Așa Doamne, dăruiește mie să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu.”
Alexandra ai dreptate, iertarea este esențială, de aceea a și fost pusă de Domnul în rugăciunea pe care ne-a învățat-o: Tatăl nostru.
N-o să mai insist prea mult pe acest subiect ca să nu pară sfaturi goale. O să vă zic din experiența vieții mele duhovnicești, câte este ea…
Oricând m-am supărat sau m-am certat cât de puțin, sau am ridicat tonul, sau m-am împotrivit soției, copiilor mei, prietenilor sau altor persoane, harul lui Dumnezeu a plecat puțin din sufletul meu. Sau mai mult… Și m-am simțit părăsit și tulburat. Căci „întorcându-Ți tu fața Ta, toate se vor tulbura”, cum zice psalmistul.
Am încercat întotdeauna să îmi cer iertare după ce m-am certat, după ce am supărat pe fratele meu. Iar dacă aproapele meu s-a supărat pe mine, am încercat să-mi cer iertare sau să-i ușurez felul de a se apropia de mine… Să fac eu primul pas… Dacă nu puteți iubi pe cineva, măcar nu-l urâți. Dar spuneți o rugăciune pentru el. Nu vă împotriviți oamenilor nici măcar cu un cuvânt, ci comportați-vă delicat, cât se poate delicat! Așa cum ați vrea alții să se comporte cu voi.
Dacă noi vom practica zilnic această atitudine de iertare, ne va deveni obișnuință, și ne va fi foarte ușor să ne ferim de certuri, să ne cerem iertare rapid, să sesizăm mișcările sufletului nostru după întâlnirea cu un om.
Făcând așa vom ști să-i împăcăm și pe ceilalți. Și „fii lui Dumnezeu ne vom chema”, căci pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ ca să împace pe oameni. Că multă vrajbă e între noi. Domnul se lasă răstignit de răutatea noastra, doar doar să ne câștige într-un fel cu iubirea Lui.
Mergem mai departe.
Matei 5, 10: ”Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.”
Cine sunt cei care suferă pentru dreptate? Spune Sf. Ioan Gură de Aur că sunt cei care suferă pentru virtuți, pentru fapta bună. Cred că știți, dar eu vă mai zic odată ceea ce Biserica ne spune de 2000 de ani: că de multe ori cel ce face binele în lume nu e bine-primit. Sau nu e bine-primit de toată lumea. Uneori sau de multe ori deranjează. DE ce?
Pentru că binele pe care-l facem, viața curată pe care o trăim, este lumină care luminează întunericul celorlalți și oamenii când își văd propriile păcate se sperie și reacționează agresiv. Noi oamenii nu prea vrem să ne schimbăm viața, și de aceea fapta bună a aproapelui meu e mustrare pentru păcatele mele. ȘI uneori prefer să-l ocolesc. Cei care se înhamă la rău, cei ce se aseamănă se și adună, preferă să nu aibă printre ei un om care face binele… De aceea creștinul se va simți de multe ori marginalizat în lumea în care trăiește.
De ce? Pentru că nu e din lumea aceasta.
O zice chiar Domnul.
„Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15, 19)
Și de aceea, să nu vă supărați, să nu așteptați laude de la lume când faceți binele. Deși vor fi destui oameni care să se bucure văzându-vă trăirea curată, viața frumoasă și faptele bune. Dar vor fi și mulți care se vor uita strâmb la voi sau vă vor sta împotrivă.
Dragilor, eu am 35 de ani și din experiența mea de 16 ani în viața Bisericii vă zic sincer: Tot ceea ce am văzut la mine și la oamenii din jur a confirmat poruncile Domnului. Cei ce au făcut răul, au ajuns rău. Cei ce au făcut binele au fost răsplătiți.
Dar răsplata binelui și a răului nu este pe loc, ci poate veni după timp mult… De ce? Pentru că Dumnezeu lasă omului rău timp de pocăință și omului bun nu-i dă răsplata pe loc, ca să nu iubească la interes, ci sincer și curat.
Nu vă întristați când sunteți marginalizați pentru felul vostru creștinesc de a trăi viața, căci mai devreme sau mai târziu toți cei ce trăiesc fără de Dumnezeu vor ajunge să vadă că trăirea lor rea le-a adus numai rău, și Domnul a avut dreptate în tot ceea ce a zis. Se va întâmpla să fiți și prigoniți pentru dreptate, dar curaj Domnul e cu voi, și vă susține. Căci Domnul susține numai binele în această lume și STĂ PUREREA ÎMPOTRIVA RĂULUI.
Diavolul vrea să-și creeze o împărăție a răului pe pământ și să-i demonstreze lui Dumnezeu că sunt mulți oameni care nu-L doresc și nu-L iubesc…. Dar nu va reuși… Căci tot ceea ce Domnul nu susține se va duce de râpă…. Crucea Domnului este un permanent TRANSFORMATOR al răului în bine. Cu cât diavolul face mai mult rău cu atât Dumnezeu scoate un bine și mai mare din acel rău.
Cu cât îi prigonea pe creștinii primelor secole schingiundu-i public pentru a le da celorlalți oameni exemplu să nu creadă în Hristos, cu atât erau din ce în ce mai mulți care se hotărau, văzând martiriul lor, să se convertească la creștinism, și să moară și ei împreună.
În toată vâltorea aceasta a unui lumi căzute, cum e cea de azi, omul poate trăi curat, după voia Creatorului. Exempele sunt chiar lângă noi.
Nu vă întristați când îi vedeți pe oameni că stau împotriva binelui, ci compătimiți-i, iertați-i, și rugați-vă pentru ei, și mergeți pe calea Domnului, singura care vă rămâne. Răul și cei răi se vor auto-separa de Dumnezeu și vor trăi un iad chinuitor al alegerilor proprii. Evanghelia e singura noastră opțiune. Binele, Adevărul, iubirea… credința, nădejdea…
Matei 5, 11-12: “Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.”
Această ultimă fericire în Biblia sinodală e tradusă oarecum defectuos. Pentru că rămânem cu impresia că Domnul ne cere se mințim pentru El. Traducerea corectă este cea din Biblia versiunea Anania:
Matei 5, 11-12: “Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.”
Deci nu Domnul ne cere să mințim pentru El în anumit situații ale vieții. Nicidecum.
Ci cei care ne prigonesc pe noi pentru credința noastră în Hristos, aceia mint. Ei sunt mincinoșii. Ei prigonindu-ne mint. Aceată fericire este cântată greșit în majoritatea bisericilor din Biserica Ortodoxă Române, melodia având și acceentul pe ultima parte: „mințind pentru Miiiiiiine !” Ceea ce e foarte dăunător creștinilor, care pot prelua acest verset cântat mereu la Liturghie ca un îndemn de a minți. Domnul nu ne cere niciodată să mințim. Niciodată.
Domnul este Adevărul. Domnul este Binele. Domnul poate toate numai prin Adevăr și Iubire.
Ia uitați ce spune Domnul Hristos despre minciună:
„Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44)
Prima sursă a minciunii în Creație este diavolul. Așă că minciuna nu este niciodată o opțiune, căci este instrument al diavolului. Minciuna este prin sine împotrivire față de Dumnezeu.
Minciuna = este distorsionare a adevărului, a realității, ambele create așa de Dumnezeu.
Așa că nu există minciuni bune, sau minciuni folositoare, căci minciuna este din start îndreptată împotriva Creatorului. Ori cine folosește armele diavolului, va avea răsplata lui.
Această ultimă fericire este practic piscul fericirilor. Poate cea mai greu de înfăptuit…
E greu să suferim ocară și batjocura pentru virtuțile noastre, pentru faptele bune făcute de noi (așa cum zicea fericirea de mai înainte) dar e și mai greu să suferim cu seninătate pentru Iisus Hristos, Domnul nostru. Dar El va fi cu noi mereu în aceste situații.
Dacă El S-a smerit când a fost pălmuit, scuipat, lovit, pironit pe cruce, îmbrăcat în batjocură, acuzat pe nedrept (cum vom vedea în săptămâna mare) să acceptăm și noi să ne smerim ca El.
Căci bucurie multă ne va da El pentru asta. Unicul nostru model de viață este Iisus Hristos, iar dacă-L vom urma pe el în toate ale vieții, bine ne va fi, și Duhul Sfânt se va sălășlui din belșug în noi.
Cam acestea sunt fericirile…
O sinteză extraordinară a vieții duhovnicești în 9 fraze. Spuse în așa fel încât să ni le dorim.
Chiar, voi v-ați gândit vreodată care din cele 9 fericiri vă atrage cel mai mult?
Pe mine aceasta mă atrage extraordinar: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”
ȘI aș vrea să trăiesc curat… aș vrea să ajung așa… și mă voi lupta pentru asta… și voi cere Domnului ajutor…
Ce v-am spus eu la aceste 9 fericiri, sunt câteva gânduri de bază… Le veți găsi tâlcuite în multe feluri… la mulți părinți.
Cine a văzut pe Dumnezeu și e curat cu inima, va putea să fie și făcător de pace.
Cam asta este pentru această seară.
Va urma un ciclu de seri biblice dedicate Săptămânii Patimilor Domnului, de vineri 30 martie, până sâmbătă 7 aprilie.
Vă aștept cu drag să ne luminăm inimile prin cuvintele Scripturii și ale Triodului și să înțelegem ce a făcut Domnul pentru noi!
(Claudiu Balan)