Ev. Matei, cap. 5, vers. 13-15 (marți, 29 mai 2018). Creștinii sunt lumina lumii

Dragilor începând din această seară revenim la Evanghelia după Matei. Am ajuns la capitolul 5, am citit și comentat fericirile, și acum suntem la versetul 13.

Iată ce zice:

“Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Mate 5, 13)

În primul rând vă reamintesc că eu urmez comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei, și după el mă voi ghida. Tâlcuirea lui o voi expune înaintea voastră. Plus alte gânduri de ale mele.

Suntem la începutul predicii  de pe munte, și vă reamintesc un aspect pe care eu nu l-am luat în seamă. Predica de pe munte se adresează direct ucenicilor Domnului, deși de față erau și mulțimile de față. Iată ce zice versetul 1: “Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.”

De aceea, comentariul Sf. Ioan Gură de Aur este fidel textului Scripturii și ne tâlcuiește cuvintele Domnului, din perspectiva adresării pe care o are către ucenicii Săi. E drept că numărul ucenilor Lui la acel moment nu se limita doar la cei 12 apostoli ci la mai multe persoane. Poate câteva zeci, poate câteva sute. Aflăm din Evanghelia după Ioan că odată cu predica Domnului Iisus despre Trupul și Sângele Său, mulți ucenici îl părăsesc. Și rămân doar cei 12, pe care-i întreabă dacă și ei vor să plece.

Sf. Ioan Gură de Aur, ne spune că după ce prin cele 9 fericiri Domnul Iisus Hristos le-a spus ucenicilor care sunt virtuților sufletului, la sfârșit le-a spus prin ultima fericire că vor fi batjocoriți de lume pentru acestea. Dar, pentru a nu-i arunca în deznădejde, Domnul vrea să-i mângâie prin laudele pe care le dă lor.

„Precum învățătura pe care venea să le-o dea era destul de ridicată și infinit deasupra legii vechi, pentru a-i împiedica de a se mira sau a se tulbura și de a spune: Cum vom putea facea noi atât de mari lucruri? priviți ce le zice el:  „Voi sunteți sarea pământului”.”

Deși aceste învățături erau date ucenicilor, ele erau adresate întregului pământ, zice Sf. Ioan Gură de Aur.

Dacă pe profeți Domnul, în Vechiul Testament îi trimitea la un singur oraș sau la un singur popor, pe ucenici îi va trimite în lumea întreagă. De aici și diferența măreției celor 2 învățături (din Vechiul și cea din Noul Testament).

Domnul trimite pe ucenicii Lui către o lume pline de vicii și de stricăciune. O lume care avea nevoie disperată de ajutor…. de o soluție la cangrena pe care o cauzase păcatul în toate aspectele vieții. Toată natura oamenilor era stricată și distrusă prin păcat. De aceea Domnul le cere ucenicilor Săi virtuțile și calitățile expuse în fericiri, fiindu-le necesare pentru a-i atrage și converti pe oameni.

Căci atunci când un om este blând, bun, smerit, milostiv, aceste calități nu rămân în el ci sunt ca niște izvoare divine se revarsă asupra tuturor celor din jurul lui. Interesant că Domnul îi numește pe ucenici „sarea pământului”, dar subliniază Sf. Ioan Gură de Aur că: SAREA NU REMEDIAZĂ PUTREZICIUNEA.

Deci nu sarea era cea care va vindeca pe om de păcate, ci Harul lui Dumnezeu este Cel care înnoiește inimile și le scapă de stricăciunea lor. Harul lui Dumnezeu este Cel care pune inimile acestor oameni convertiți la Hristos în mâinile ucenicilor / apostolilor. Iar virtuțile și trăirea frumoasă și curată a ucenicilor sunt sarea care va conserva această viață nouă primită de oameni de sus.

Deci Dumnezeu vindecă, nu „sarea”, adică virtuțile ucenicilor, episcopilor, preoților, etc. Dar virtuților slujitorilor lui Dumnezeu conservă această viață nouă în noii convertiți.

La un moment dat părintele Constantin Coman s-a dus în vizită la Părintele Cleopa și l-a întrebat: „Părinte ce să fac, ca să atrag mai mulți oameni la biserică?” Iar pr. Cleopa i-a zis: “Băh!!! Nu tu aduci oamenii la biserică. Ci Dumnezeu!!!”

E de reținut acest aspect și pentru viețile noastră personale. Indiferent cât de curat și frumos am trăi, Dumnezeu este Cel ce schimbă viața unui om, chemându-L la mântuire, în felurile neștiute de oameni, adânci, și complicate…. ale Lui.

Și spune Sf. Ioan Gură de Aur:

„Nu aparține decât lui Iisus Hristos, de a-i slobozi pe oameni din stricăciunea păcatului, dar apoi a dat-o apostolilor, de a lupta cu toată grija pentru a împiedica să recadă în aceiași stare.”

Deci ucenicii nu trebuiau să fie doar înțelepți, ci trebuiau să impresioneze atât de mult prin atitudinea lor încât să-i facă pe ceilalți să-i urmeze, să-i facă imitatori ai vieții lor. Apostolii trebuie să fie prudenți, căci de ei depinde mântuirea altora.

„Dacă voi apostolii nu aveți destulă virtute pentru a o transmite la alții, voi n-aveți destulă nici pentru voi înșivă.”

Citez iarăși de la Sf. Ioan Gură de Aur care vorbește cu cuvintele Domnului către apostoli:

„Nu vă plângeți deci că ceea ce vă cer este foarte greu. Căci voi sunteți „sarea pământului” și eu voi vindeca prin voi stricăciunea celorlalți. Dar dacă voi vă pierdeți vigoarea și forța voastră, voi îi veți pierde și pe ceilalți cu voi înșivă.”

Ce înseamnă oare expresia: dacă sarea se va strica, cu ce se va săra??

„Când alții vor cădea în mii de greșeli, ei pot să obțină iertarea, dar dacă învățătorul însuși devine pătat, nimic nu poate să-l scuze și se va pedepsi greșeala lui, cu o rigoare mare.”

„Voi nu trebuie să vă temeți, le zice El, de a fi batjocoriți de oameni, ci de a deveni lași și lingușitori, fiindcă atunci veți fi o sare rea pe care lumea o va calcă în picioare.”

Dar dacă ucenicii vor păstra toată curația lor și apoi se va zice rău de ei, atunci ei să se bucure căci acesta este efectul sării: să înțepe rănile și să cauzeze usturime mare.

Blasfemiile oamenilor vor urma inevitabil, dar departe de a le face ucenicilor vreun  rău, mai tare le vor confirma adevărul în inimile lor.

Încheie Sf. Ioan:

„Căci dacă teama de calomnii vă face să vă pierdeți tăria, voi veți cădea într-o stare mai rea decât cel ce vrea s-o evite și veți fi disprețuiți de toată lumea.”

Mergem mai departe:

„Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.” (Matei 5, 14)

Precum vorbește despre sare ca fiind una duhovnicească, la fel vorbește și despre lumina duhovnicească. Dar o lumină mai puternică decât soarele, zice Sf. Ioan Gură de Aur. Această lumină e însăși iubirea Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.

Așa cum o cetate aflată în vârf de munte nu se poate ascunde… nu-i poți pune paravan, căci toți o vor vedea. La fel este și Evanghelia. Dar această lumină este izvorâtă din faptele ucenicilor. Ei se vor face priveliște lumii… Ei vor fi pe scenă în fața întregii lumi. Și toți se vor uita la faptele lor…. Și ei vor fi minunați și mari. Ei vor străluci în fața lumii întregi.

Domnul a aprins făclia, e rândul ucenicilor să o țină aprinsă. Vă aduceți când a zis Domnul: Foc am venit să arunc pe pământ, și ah cât aș vrea ca el să fie aprins acum… ?

Odată cu moarte, învierea și înălțarea Domnului la cer, acest foc a fost aruncat pe pământ. Acest foc trimis pe pământ este Duhul Tatălui, este Duhul Sfânt… care arde în inimile celor curați… care aduce iubirea arzătoare a lui Dumnezeu față de orice creatură, în inima omului.

De la Pogorârea Duhului Sfânt, e în mâna ucenicilor să continue să aprind cu acest foc mii și mii de suflete stinse…. Și focul va sta aprins până la sfârșitul veacurilor, și apostolii, episcopii, preoții și toți slujitorii lui Dumnezeu, dar și noi creștinii mireni, vom fi răspunzâtori de a ține acest foc aprins în inimile noastre și a le lumii întregi.

„Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5, 15)

Așa cum omul care aprinde o lumânare, are ca scop să lumineze casă, și o pune în sfeșnic, la fel și scopul Evangheliei în lume… este să fie LUMINĂ pentru oameni. de aceea zice Domnul:

„Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii.”

Evanghelia nu este un cod secret, o viețuire secreată prin care unii să trăiască bine și să-l ascundă de toți ceilalți. Ci evanghelia, iubirea Domnului Hristos, este lumină pentru oameni… și când oamenii nu vor mai avea lumina, se vor împiedica, vor cădea în prăpastie, vor muri… E ca și cum ar spune că scopul Evangheliei în lume este să fie SOARE. Sursă de lumină.

Acum la final vreau să tragem câteva concluzii.

Cuvintele Domnului sunt și pentru noi creștinii. Viețuirea pe care o cere de la ucenicii Lui o cere și de la noi. Căci noi toți cei botezați suntem ucenicii Lui. Dacă astăzi unii oamenii hulesc pe Dumnezeu, sunt necredincioși, nu merg la biserică, și disprețuiesc învățătura Evangheliei, este și pentru că eu am păcătuit. De când m-am născut și pănâ astăzi. Chiar Domnul le spune arhiereilor și cărturarilor: Nici voi nu intrați în viața veșnică, și nici pe alții nu îi lăsați. Răutatea din mine, manifestată în lume sub diverse forme ale păcatului, aduce dezbinare, ură, ceartă, răutate, etc.

Noi creștinii suntem lumină a lumii. De la noi Domnul are așteptări mult mai mari decât de la ceilalți oameni. Ceilalți oameni nu cunosc Evanghelia și înălțimea comportamentului pe care ni-l cere Dumnezeu. Noi creștinii, suntem sare a lumii, și conservăm în oameni această viață nouă pusă de Dumnezeu în noi. Noi creștinii suntem Evanghelia Întrupată. Sfinții din Calendarul Ortodox sunt Evanghelia făcută FAPTĂ.

De aceea Biserica insistă atât de mult pe viața și evlavia față de ei. O Biserică fără sfinți, o epocă fără sfinți, este o epocă cu o Biserică nelucrătoare. Ori nu se poate acest lucru.

Hristos lucrează în Biserica Ortodoxă (Dreptmăritoare) de la început și până astăzi.

Scriptura, Liturghia și Sinaxarul. Treimea învățăturii și a experienței Bisericii Ortodoxe. În Sinaxar incluzând nu doar viețile sfinților ci și scrierile lor.

Domnul ne-a promis că dacă vom asculta de Cuvântul Lui, mai mare lucru decât El vom face.

Vă dați seama?

Hristos îți spune ție, că dacă vei trăi curat vei face minuni mai mari decât El, Dumnezeu-Omul!!!

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)