Ev. Matei, cap. 4, vers. 12-25 (joi, 15 martie 2018). Ieșirea Domnului la propovăduire și minunile Lui
Seara bună, dragilor!
Suntem la capitolul 4 al Evangheliei după Matei, la versetul 12.
Matei 4, 12: “Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.”
De ce a mers a Domnul Hristos în pustie mai înainte de a ieși să propovăduiască Împărăția Cerurilor?
Pentru că om fiind, să se pregătească, să se umple de Harul Duhului Sfânt. Să se îmbogățească ca om cu Harul Său Dumnezeiesc și propovăduirea să fie cu putere.
Auzind Domnul Hristos că Ioan a fost întemnițat a plecat, pentru a nu sta în calea persecuției. Învățându-ne că nu e bine să ne aruncăm singuri în pericol. Au fost sfinți, cum este de exemplu Sfântul Antonie cel Mare care a vrut moarte martirică pentru Hristos, și a ieșit din pustie pentru a merge în cetate, în aglomerație… Și acolo să moară de dragul lui Hristos mărturisind că e creștin. Dumnezeu a rânduit altfel pentru marele Antonie, și până la urmă a murit pașnic.
Nu e un gând de la Dumnezeu ca noi creștinii să căutăm singuri să ne punem în primejdie și să riscăm fără sens viața. Dar dacă ajungem în această situație fără voia noastră, atunci să mărturisim Adevărul cu prețul vieții noastre.
Matei 4, 13: “Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,”
Zabulon și Neftali erau 2 din fii lui Iacov, și acele teritorii rânduite lor după ajungerea în Țara Făgăduinței, au primit numele lor.
Matei 4, 14-17: “Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
“Dacă până în acest moment Domnul petrece mai mult în partea sudică a Ţării Sfinte, în Iudeea, unde erau Betleemul – locul naşterii, Nazaretul – în care a copilărit şi a crescut, dar şi locul unde a fost botezat în Iordan de către Ioan, Hristos alege ca începutul activităţii să fie în Galileea – provincie din nord. În Iudeea populaţia era mai puţin cosmopolită decât în Galileea, de aceea aceasta din urmă este numită „Galileea neamurilor“. Se apreciază că, din populaţia Galileii, doar două treimi erau evrei.” (Lect. Marian Vild)
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază un aspect foarte interesant: Iisus Hristos începe să propovăduiască Împărăția Cerurilor abia după ce Ioan este întemnițat. De ce?
Pentru a nu crea dezbinare în popor.
Așa cum vă spuneam în serile trecute, evreii aveau mare evlavie la Ioan Botezătorul. Îl credeau chiar că este Mesia. Dacă Iisus Hristos ar fi început să propovăduiască în același timp cu Ioan, oamenii ar fi devenit confuzi…N-ar fi înțeles foarte clar ce se întâmplă. Cine e mai mare? Ioan sau Iisus? Care e scopul lor?
Mulți ar fi ținut cu Ioan, alții s-ar fi alăturat lui Hristos. Totuși, Sfântul Ioan Botezătorul cât a propovăduit pocăința între evrei și a botezat, nu a făcut minuni. De ce?
Pentru ca el de fapt pregatea calea pentru Iisus Hristos. Dacă ar fi săvârșit minuni, slava lui ar fi crescut mult mai mult în popor, și oamenii s-ar fi lipit cu sufletul de el, și cu greu și-ar fi întors ochii către Iisus Hristos.
Domnul Iisus Hristos începe să propovăduiască de când Ioan nu mai poate vorbi în popor.
Practic Domnul Hristos preia mesajul lui Ioan și își începe activitatea cu cuvintele: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor! Dar spune Sf. Ioan Gură de Aur că Domnul Hristos nu începe să se propovăduiască pe Sine. La început nu vorbește despre Sine și misiunea Sa, despre faptul că e Fiu al lui Dumnezeu. Pentru că oamenii nu-i acordau autoritate. Trebuia ca mai întâi să le câștige încrederea și abia apoi să le poată vorbi de marea lui lucrare de mântuire a omenirii.
De ce începe Domnul propovăduirea evangheliei din Galilea? De ce din Capernaum?
Așa cum ați citit mai sus Galileea avea ca populație nu numai evrei ci și alte neamuri. Și pentru că mesajul Domnului Hristos nu era doar pentru evrei ci pentru întreaga lume, începe de aici, să arate că Mesia Cel așteptat era al ÎNTREGII UMANITĂȚI, al tuturor NEAMURILOR de pe pământ.
Observați cum spune profeția lui Isaia, citată de Matei aici: „Poporul care stătea în întuneric…”
Omenirea singură nu a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-ar mai fi lăsat mii de ani să trăim așa, fără să vină El între noi, noi tot nu L-am fi cunoscut. Lumina a venit în lume și nu oamenii au descoperit sau nu ei au chemat lumina.
Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare. Poporul a văzut în mijlocul lor LUMINA CEA ADEVĂRATĂ. Pe Dumnezeu Însuși.
„şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii” Vedeți oamenii ajunseseră să trăiască în mare întuneric, în multă imoralitate, departe de Dumnezeu…
Asta arată aceste cuvinte: „umbra morții”. Viața lor ajunseseră să nu le mai fie bucurie… ci era tristețe… Nu mai aveau nădejde… Nu mai sperau nimic… Locuiau în „întuneric”, adică departe de Dumnezeu… prea departe. Dar totuși, Domnul Hristos, iubitor de oameni vine către toate neamurile spre a-i lumina, căci iată cum zice: „lumină le-a răsărit”.
Un alt motiv pentru care Domnul Hristos își începe propovăduirea din Capernaum este pentru a-i pescui pe apostolii săi. Pentru a-i recruta în echipa Sa pe cei ce aveau să fie cuceritorii fără arme ai lumii păgâne. De ce nu și-a ales apostoli din Ierusalim? Din orașe? Ci i-a ales dintr-o zonă mai liniștită, departe de tumultul lumii…
A ales oameni simpli, smeriți chiar săraci, și chiar săraci.
De ce a ales pescari?
Așa cum pescuiau peștii cu multă răbdare, așa urma să pescuiască pentru Dumnezeu oameni. A ales pescari pentru că erau oameni răbdători. La pescuit trebuie să rabzi și să înduri suferințe: frig, ploaie, vânt, umiditate… Erau oamenii potriviți pentru misiunea de apostoli. Dar mai aduce Sf. Ioan Gură de Aur un motiv. Și anume că ei erau învățați să trăiască printre neamuri (adică printre alți oameni decât evreii). Erau astfel mai puțin habotnici.
Puteau înțelege mai ușor mesajul Domnului, că El – Mesia, a venit și către neamuri, nu numai către evrei.
Dacă ar fi ales oameni din Iudeea sau din alte zone numai cu evrei, s-ar fi smintit poate când L-ar fi văzut pe Domnul că merge să le propovăduiască neamurilor, să vindece printre ei….
Matei 4, 18: “Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.”
Observați cum Andrei și Petru, răspund chemării Domnului „îndată”, adică foarte rapid, fără să mai pună condiții, fără să spună că trebuie să meargă acasă la familie și să-i anunțe… fără să întrebe: dar noi ce vom mânca dacă mergem cu tine, sau familia noastră din ce va trăi dacă noi îi lăsăm…. Ci arată credință multă și lasă tot și merg după Dumnezeu, având încredere că El poate să aibă grijă și de familiile lor, chiar dacă ei nu vor fi prezenți lângă ele.
Asta e una din marile calități care li se cere slujitorilor lui Dumnezeu: hotărârea rapidă de a urma pe Dumnezeu necondiționat. Și apoi CREDINȚA că toate le vâ rândui Domnul spre bine pentru toți.
Matei 4, 21: “Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.”
Interesant că la Iacov și Ioan se face precizarea că-și dregeau mrejele, adică și le reparau. Erau săraci, nu aveau bani de plase noi de pescuit. Ci trebuiau să le repare mereu pe cele vechi. Ei cei doi frați erau sprijinul tătălui lor bătrân. Și totuși răspund la chemarea Domnului:
Matei 4,22: “Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.”
Cei săraci nu au ce pierde… Nu lasă-n urmă bogății, familii mari, putere, lux… și din acest motiv se pot desprinde mult mai ușor din locul lor. Și nici nu sunt ispitiți să se uite în urmă cu jind, cu dor la viața de dinainte. Săracii răspund mai repede chemării Domnului decât bogații, căci nădăjduiesc la o viață mai bună. Așa și va fi… Ioan va ajunge unul dintre cei mai mari Sfinți ai lumii, și unul din cei trei sfinți ai Bisericii Ortodoxe, care primește numele de Teologul.
Matei 4, 23: “Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.”
E foarte interesant că Domnul propovăduia în sinagogile lor. Ca să arate tuturor că El nu vine să aducă o religie nouă. Nu vine să strice credința lor strămoșească. Tocmai pentru a nu fi considerat un rebel. Un stricător de lege, un aducător de zâzanie în popor, un revoluționar. Domnul vorbește în sinagogile lor pentru a le arăta coerența mesajului din Legea lui Moise cu predica lui de acum. Pentru a arăta cu precizie că Legea Veche asta urmărea: să pregătească poporul evreu și lumea pentru întruparea lui Dumnezeu. Pentru venirea Lui în lume.
Observați că împreună cu predica despre Împărăția cerurilor El tămăduia toată boala și toată neputința în popor. Ca să atragă atenția oamenilor, Domnul începe să facă minuni mari. Începe să vindece orbii. Și să le redea auzul. Începe să vindece șchiopii și ologii care sar pe picioarele lor și uimesc o mulțime de oameni. Începe să învieze morții… Începe să vindece orice tip de boală știută și neștiută…
Minunile începe să-i deschide Domnului calea către inimile oamenilor. Oamenii începe să fie MULT mai atenți la Iisus Hristos decât la Ioan.
De ce?
Pentru că nu le aducea o veste bună doar pentru suflet, nu le propovăduia doar pocăința ca Ioan, ci le vindeca trupurile. Și asa se duce vestea imediat despre El…
Oamenii încep să se anunțe unii pe alții cu bucurie și să se îndemne unii pe alții să meargă cu cei bolnavi la Iisus ca să-i vindece.
Sfântul Ioan Gură de Aur observă un lucru foarte interesant: Și anume că Dumnezeu în mod înțelept înainte de a da o nouă lege între oameni, face minuni mari și multe, pentru a-i face pe oameni să o accepte liniștiți, văzându-i realitatea puterii dumnezeiești în minuni.
Așa a făcut în vremea lui Noe când văzând el cum Dumnezeu a umplut pământul de apă și a piedut pe toți oamenii în afara de familia sa, se miră foarte… și devine foarte atent la ceea ce Dumnezeu urma să-i poruncească… și la felul în care urma să se desfășoarea viața după potop.
La fel se întâmpla și cu Moise. Face minuni mari cu el, aduce cele 10 plăgi grele pentru Faraon și tot Egiptul. Eliberează poporul din robia lor, îi trece prin Marea Roșie ca pe uscat, despărțind pereții mării. Îneacă toată armata lui Faraon în mare. Îi conduce prin deșert cu un nor care-i păzea de arșița zilei și cu un stâlp de foc noaptea care-i ajuta să vadă și să se încălzească de frig. Toate aceste mari minuni, deschid sufletele oamenilor pentru a primi legea pe Muntele Sinai. Cele 10 porunci și multe altele…
La fel face Domnul Hristos și acum, face minuni multe și mari pentru a le arăta oamenilor vremurile extraordinare pe care le trăiesc. Și prezența UNICĂ a acestei Persoane în mijlocul lor: Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.
Matei 4, 24: “Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.”
S-a dus vestea printre neamuri despre Iisus și printre evrei… O lume întreagă începea să șușotească despre acest mare Profet care l-a adus Dumnezeu printre ei… de fapt nu era un profet ci era chiar Tatăl venit prin Fiul între ei.
Matei 4, 25: “Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.”
Sfântul Apostol Pavel subliniază un lucru foarte important, acela că propovăduirea Împărăției Cerurilor nu stă în inteligența și înțelepciunea mesajului, nici în veleitățile oratorice ale propovăduitorului… ci stă în puterea lui Dumnezeu. Ca oamenii să nu se-ncreadă mai mult în discursul apostolilor… Ci să se-ncreadă în PUTEREA LUI DUMNEZEU.
Minunile inaugurau ÎNCEPUTUL ÎMPĂRĂȚIEI CERURILOR printre oameni. Minunile arătau puterea extraordinară a lui Dumnezeu.
Iată ce spune Sf. Ap. Pavel:
„Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.” (1 Co. 2,5-6)
Și închei cu acest cuvânt frumos al Sf. Apostol Pavel:
„Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.” (1 Co. 4, 20)
Când Domnul spune că s-a apropiat Împărăția Cerurilor, aduce imediat și argumentul: Vedeți minunile multe pe care le fac? Vedeți puterea lui Dumnezeu în mijlocul vostru? Așa începe Împărăția!
Căci acolo unde este ÎMPĂRATUL, acolo este și ÎMPĂRĂȚIA!
Atât, pentru această seară.
Vă mulțumesc pentru răbdare.
(Claudiu Balan)