Matei, cap. 4, vers. 1-2 (joi, 9 martie 2018). Căderea lui Lucifer și a îngerilor lui.
Am ajuns la capitolul 4 al Evangheliei după Matei. Un capitol foarte foarte interesant, plin de învățăminte. În această seară vom vorbi în principal despre Satana, îngerul căzut, pentru că subiectul acestui capitol este ispitirea Domnului Iisus Hristos de către diavol.
Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le știm despre „cel rău” pentru a nu fi ispitiți să credem că nu există, că nu lucrează, sau să înghițim alte minciuni….
Să începem.
Matei 4, 1: “Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.”
Imediat după Botez, chiar după ce Duhul Sfânt se coborâse din cer peste Iisus Hristos, urmează ispitirea Lui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune să nu ne mirăm dacă după Botezul nostru urmează ispitele, chiar dacă noi am fost curățiți de păcate. Dumnezeu îngăduie ispitele asupra omului din mai multe cauze, dar toate spre folos, și Sf. Ioan le înșiruie:
- Domnul vrea să recunoaștem din experiență că am devenit mai puternici.
- El vrea ca noi să ne păstrăm smerenia și ca măreția harurilor primite la botez să nu umfle gândurile noastre de mândrie.
- Ca diavolul care se îndoiește întotdeauna că sunteți sinceri că ați renunțat la el, se asigură prin această răbdare că această renunțare este adevărată.
- Planul lui Dumnezeu este ca sufletul vostru să se întărească mai mult prin ispită și ca el să devină mai tare decât fierul.
- Dumnezeu îngăduie să fim atacați de diavolul ca să înțelegem cât este de mare comoara pe care ne-a încredințat-o.
Căci diavolul nu ne-ar ataca cu atâta violență dacă nu ne-ar vedea ridicați într-o stare mai strălucită, în care nu erați mai înainte.
Observați că Evanghelistul precizează că Duhul Sfânt l-a dus în pustie pentru a fi ispitit. Nu s-a dus singur în ispită. Căci așa ne învață Dumnezeu mereu să nu ne aruncăm singuri în ispită, ci să fugim de ea, iar atunci când vine și este inevitabilă să răbdăm, să cerem ajutor la Dumnezeu și cu El s-o biruim.
Este interesant că Dumnezeu îi oferă ocazia diavolului de a-l ispiti pe Domnului Hristos. Iar ispitirile care vor urma sunt toate acceptate de Domnul Hristos ca o pedagogie pentru noi oamenii… adică pentru a ne învățat pe noi cum să luptăm cu diavolul, căci lui ca Dumnezeu și Om îi era ușor.
Totuși vorbim de Iisus Hristos, Dumnezeu-Adevărat și Om-Adevărat, și ispita a venit către firea omenească a Domnului. Căci Dumnezeu e în afara oricărei ispite. În afara oricărei slăbiciuni… În afara oricărei neputințe, în afara oricărui lanț cauzal. Sfânta Treime este atotputernică, nevăzută, neschimbată, de ne-gândit, de ne-cuprins cu mintea…
Diavolul nu are de ce se agăța în Iisus Hristos. Căci în El până la vârsta de 30 de ani nu a existat niciun păcat, nicio răutate, nicio călcare de poruncă dumnezeiască. Toată viața omului Iisus a fost în deplin acord cu voia Tatălui celui din ceruri. De aceea, Duhul Sfânt îl duce pe Domnul IIsus în pustie, în singurătate.
De ce?
Pentru că omul e mult mai expus la atacurile vrăjmașilor diavoli atunci când e singur, decât cănd e împreună cu ceilalți. De aceea Sf. Ioan Gură de Aur ne sfătuiește să fim mereu împreună unii cu alții, căci astfel diavolul nu va avea putere asupra noastră. Și mai ales să fim împreună cu oamenii buni, cu oamenii apropiați de Dumnezeu.
Matei 4, 2: “Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.”
ȘI ca să-i mai dea o ocazie diavolului să-L ispitească, Domnul Hristos postește 40 de zile și ajunge să flămânzească. Putea posti și mai mult, dar n-a făcut-o ca să nu zică oamenii apoi că întruparea Lui este neadevărată și că El este mai mult Dumnezeu decât om.
E foarte interesant să înțelegem care este raportul între Dumnezeu și diavol, ca nu cumva să cădem în erezie și în concepții păgâne.
În primul rând să știți că diavolul a fost un înger bun creat de Dumnezeu.
“Satana, înainte de a deveni prinţul lumii de jos, a fost cel mai măreţ înger din oştirile cereşti. A fost numit Lucifer (,,purtătorul de lumină”) şi-şi avea locul pe piscul perfecţiunii create. În ciuda căderii lui, este mult mai apropiat de natura lui Dumnezeu decît de om, pentru că, fiind duh pur, este fără moarte şi fără vîrstă; are parte de toate atributele lumii angelice, nu este împiedicat nici de timp, nici de spaţiu şi intelectul său este limpezimea însăşi.” (Maica Alexandra – Principesa Ileana a României, în cartea “SfInții Îngeri”).
Lucifer a fost creat ca înger de Dumnezeu, a fost cel mai mare dintre oștile îngerești.
Prima concluzie: Dumnezeu este Creatorul și Lucifer este creatură, făcut de „mâinile” lui Dumnezeu. Nu există în lumea creată de Dumnezeu un antagonism între BINE și RĂU. Nu există o luptă între 2 mari giganți: DUMNEZEU și SATANA.
Nu.
Ci diavolul este un câine care latră, și Dumnezeu-Stăpânul îi dă drumul uneori (îl dezleagă uneori) din lațul lui și-l lasă liber. Și atunci satana latră la oamenii ca să-i sperie… Și îi ispitește, dar doar cât îi îngăduie Dumnezeu.
Dumnezeu este atotputernic și TOATĂ LUMEA ESTE ÎN MÂNA LUI. Dumnezeu poate toate și nimic nu-i stă în neputință. Dumnezeu știa tot răul care va apărea în lume înainte de a crea lumea. Dumnezeu nu este surprins nicio secundă de nicio lucrarea a diavolului în lume și în om. Căci Dumnezeu este cel ce-i permite diavolului să se desfășoare. Vedeți în acest sens capitolul 1 de la Iov (o carte de o adâncime extraordinară) unde diavolul cere voie lui Dumnezeu mereu de a ispiti pe Iov, și Dumnezeu îi îngăduie, dar în anumite limite.
Dacă ar fi să comparăm pe Dumnezeu cu diavolul, atunci am putea spune că diavolul este un fir de nisip în mâna unui DUMNEZEU INFINIT.
Toată Scriptura mărturisește despre existența diavolului și a diavolilor. Să nu credeți cumva că sunt basme. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos în multe rânduri vorbește în Evanghelie despre scoaterea demonilor din oameni, despre felul în care lucrează duhurile rele (demonii) în sufletul omului.
Diavolul cu îngerii lui căzuți nu sunt basme și invenții ci adevăruri la fel de reale ca dogma Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos. De ce a căzut Lucifer dintr-o poziția atât de înaltă?
Mai întâi de toate trebuie să știți că îngerii nu au trupuri ca și noi, ci sunt duhuri. Neavând trup și ne-păcătuind, ne-având moartea lucrătoare în ei, deci prin urmare neavând nevoie de somn, mâncare, apă și căldură pentru a trăi, ei au o minte mult mai agilă. Mult mai cuprinzătoare. Sunt mult mai inteligenți, mai puternici, mai creativi… Sunt cu mult mai apropiați de Dumnezeu decât suntem noi oamenii căzuți, având și trup.
Dar omul, prin îndumnezeire se poate urca alături de îngeri, ba poate fi și mai multe decât ei. Vedeți pe Maica Domnului, care prin smerenia Ei, a ajuns cu mult mai slăvită decât heruvimii și serafimii, adică cu mult mai aproapre de firea dumnezeiască decât ei. Mult mai înțeleaptă, mai puternică, mai bună, mai… mai… mai….
Neavând trupuri îngerii nu sunt limitați în a săvârși păcatele lor, de trup. Așa cum este omul. Omul ar mânca, ar bea și ar defrâna în continuu… dar nu poate. Că-l doare burta, că vomită, că sistemul nervos nu mai suportă atât excitație, și tot așa…. Omul are o mare șansă ca prin suferința trupească să se întoarcă de la păcat. Îngerii nu au această șansă. De aceea când îngerul a hotărât să facă ceva rău, pe el nu-l limitează nimic… fiind duh… Având puteri spirituale extraordinare…
De aceea când Lucifer a hotărât să stea împotriva lui Dumnezeu, să fie chiar mai înalt ca Dumnezeu, atunci Dumnezeu l-a pedepsit pe loc, și căderea lui din Har a fost una fără fund. L-au urmat în această atitudine și alți îngeri buni, care au fost convinși de el pentru a sta împotriva Creatorului lor… și așa se face că nu doar Lucifer a căzut ci și mulțime de îngeri împreună cu el.
Acum haideți să vedem câteva argumente scripturistice în acest sens, ca să nu credeți că sunt doar basme și vorbe. Sau interpretări din mințile unora…
Sf. Profet Isaia are un pasaj fantastic în care vorbește de căderea lui Lucifer. Iată-l:
„În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! (Isaia 14, 11-15)
Iată argumentul scripturistic pentru căderea lui Lucifer: „Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”
“Sfinţii Părinţi, şi îndeosebi Sfântul Vasile cel Mare, au reţinut aceste versete ca fiind viziunea cea mai potrivită asupra căderii lui Lucifer: nu din suprasaturaţie divină (Origen), nu prin tentaţie carnală (gnosticii), ci din orgoliu” comentează ÎPS Bartolomeu Anania în traducerea bibliei sale.
“Păcatul lui Lucifer constă în a se iubi pe sine (aşa cum insistă orgoliul), pînă la a exclude orice alteceva, şi asta nu are scuză; fără ignorantă, fără eroare, fără pasiune, fără dezordine prealabilă în vointa sa angelică. „Păcatul său a fost păcatul unei răutăti pure”. Astfel, satana a căzut de la starea lui înaltă, pentru că nu a vrut să-şi îndeplinească rolul şi astfel a pierdut pentru totdeauna locul pentru care a fost creat.” (Maica Alexandra – Principesa Ileana a României, în cartea “SfInții Îngeri”).
Mai trebuie să fac o precizare, deși știu că v-am mai spus lucrul acesta, e posibil ca unii să nu-l fi auzit. Îngerii sunt persoane libere create de Dumnezeu, ca și omul. Îngerul nu este un soldățel creat de Dumnezeu ca să-i răspundă la comenzi. Îngerii nu sunt niște trepăduși care se închină robotic Creatorului. Îngerii au fost creați LIBERI ca și noi, și pot alege binele și răul ca și noi.
Ce este răul? A nu fi deacord cu Creatorul lor.
Ce este binele? A te încredința că Dumnezeu pe toate le-a creat cu înțelepciune, inclusiv pe tine și menirea ta în Creație.
Deci Lucifer împreună cu alți prieteni-îngeri de ai lui au ales să se opună Creatorului, să nu fie deacord cu El în felul în care gândit lumea și menirea lor. Și de aceea au căzut…
Ce înseamnă au căzut? Înseamnă că Dumnezeu i-a lipsit de Harul Lui. Dar nu total. Căci altfel ar intra în neființă. Tot ce este creat este susținut în viață de Dumnezeu, atlfel dispare în neant instant.
Dumnezeu a încetat să-l mai susțină pe Lucifer, și l-a lăsat singur… să fie „independent”, să vadă ce poate face de capul lui.
Haideți să mai vedem un alt citat extraordinar despre căderea celui rău:
“Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea. Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.” (Apocalipsa, 12, 7-12)
Acum, o să vedeți că Însuși Dumnezeu, Iisus Hristos confirmă acest eveniment al căderii lui Lucifer din cer. Iată:
Luca 10, 18-19: „Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.”
Însuși Dumnezeu Atotputernic și atoateștiitor confirmă ceea ce știm despre căderea acestui mare înger, împreună cu tovarășii lui. Să vedeți ce spune Maica Alexandra, Principesa Ileana a României în cartea „Sfinții Îngeri” despre căderea satanei:
„Căderea satanei din cer i-a produs o furie de nestăvilit pentru că acum are putere doar pe pămînt. Satana e de două ori mînios: pentru că puterea lui este limitată la lumea noastră şi fiindcă ştie bine că atunci cînd lumea noastră se va sfîrşi, puterea lui de a amăgi omenirea încetează odată cu ea. Timpul lui pentru fiecare dintre noi este şi mai scurt, căci dibăcia lui de a ne înhăţa ca indivizi este mărginită la viaţa ce ne-a fost dăruită pe pămînt. Omul primeşte răsplata bătăliei lui pe acest pămînt în veşnície. Istoria căderii satanei este atît de dramatică, încît este greu să ne îndepărtăm privirile de abisul fără fund peste care el este rege (Ap. 9,11) şi să privim în sus, odată mai mult, la acei sfinţi îngeri care n-au căzut, dar şi-au îndreptat iubirea lor fierbinte în întreaga ei măreţie ca să-I adore cu smerenie pe Creatorul lor şi să împlinească voinţa Lui.”
Ar mai multe de zis, dar vreau ca măcar lucrurile de bază se le rețineți. Diavolul și îngerii lui sunt acum pe pământ, și e plin văzduhul de ei, așa cum spune Sf. Apostol Pavel. Duhurile rele se ascund în oameni, se pot ascunde și în animale, și în apă, și în foc, și fel de fel de lucruri, obiecte…fenomene..
Ce vrea diavolul să facă? Vrea să-l convingă pe Dumnezeu că mai sunt oameni care nu-L iubesc, care nu sunt deacord cu El, care vor să trăiască independent de Creatorul lor. Diavolul vrea să creeze o împărăție proprie. Vrea să arate lui Dumnezeu că lucrarea lui de mântuire e în van… că lumea tot pe el (diavolul) îl iubește… că lumea tot la cele rele trage… că lucrarea de mântuire este ineficace, și mulți oameni vor trage spre rău decât spre bine.
Dumnezeu acceptă această provocare. Nu-l alungă pe satana în iad și-l închide de tot acolo, ci are un dialog cu el. Discută cu el despre ce este drept și ce este nedrept. Vă aduceți aminte când Domnul Hristos i-a spus lui Petru:
„Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu” (Luca 22, 31)
Adică Satana vine și ne pârăște înainte Domnului ca un avocat care-și cere și el drepturile. Zicând: ce tot îl ții Doamne pe cutărescu în brațe? Nu vezi că te batjocorește? Nu vezi că e un mare defrânat și bețiv? Nu vezi că e plin de răutate? Câte șanse îi mai dai? E corect să-i dai atâtea șanse să-l ierți iar pe mine să mă arunci doar dintr-o greșeală?
Dumnezeu acceptă acest dialog… Dumnezeu permite diavolului să lucreze în lume, ca să ne trezească conștiințele, să ne facă să ne dorim binele… Așa se face că Pr. Arsenie Papacioc ajunge să zică: „ce ne-am face fără diavol?” Nu în sensul că lucrarea lui e bună în sine. Ci în sensul că fără diavol și ispitele lui amarnice, ni s-ar părea alegerile noastre rele că sunt bune. Lucrarea diavolului vine să accentueze în viața omului căile greșite. Vine să ne sperie de cât de mult poate cădea omul. De cât de mult se poate dezumaniza și înrăi… atât de mult încât să ajungă ca satana.
Închei cu câteva concluzii:
Diavolul a fost un înger creat de Dumnezeu, cel mai mare înger, care a căzut prin mândrie, atrăgând după sine mulțime de îngeri. Astăzi Lucifer e numit Satana, diavolul, iar îngerii lui diavoli. Diavolul e creat și nu are nicio putere asupra omului, dacă omul nu-l primește, dacă Dumnezeu nu-l îngăduie.
Diavolii există, și vor exista în veșnicie… De ce? Pentru că și ei, ca și noi, ca și îngerii buni, sunt persoane și orice PERSOANĂ este VEȘNICĂ.
Nu moare niciodată, căci așa a fost creată de Dumnezeu.
Cam atât pentru această seară.
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)