Ev. Matei, cap. 2, vers. 7-12 (joi, 22 februarie 2018).
Dragilor, în seara aceasta vom continua discuția noastră în legătură cu ajungerea magilor în Israel și ce se întâmplă din acest punct. Mă voi folosi de tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur pentru a vă oferi câteva înțelesuri frumoase din aceste versete.
În primul rând vedem că magii ajung în Ierusalim ghidați fiind de o stea. Dar aici în Ierusalim nu mai văd această stea pe cer, ea dispare.
Și sunt nevoiți să întrebe. Și încep să întrebe în stânga și în dreapta:
„Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2,2)
De ce a îngăduit Dumnezeu ca steaua să dispară de pe cer? De ce steaua nu i-a ghidat până la Betleem? De ce drumul magilor până la Betleem nu a fost unul discret, o călătorie de care să nu afle nimeni?
Pentru că Dumnezeu a vrut că magii să-i înștiințeze pe cei din poporul Său că El se va naște. Ce pedagogie extraordinară a lui Dumnezeu! Evreii învață de la magi și magii învață de la evrei. Evreii află de la magi că acum este momentul când trebuie să se nască Regele lui Israel, adică Mesia. Iar magii află și învață de la evrei că cel anunțat de stea era de mult profețit în legea lor.
Practic Dumnezeu se folosește de neamurile străine pentru a-i convinge pe ai Săi că El chiar vine pe pământ. Că El chiar se face om. Că acum e momentul când Mesia cel mult așteptat vine.
Dacă li S-ar fi descoperit doar lor, ei fiind necredincioși nu ar fi primit această mărturie a nașterii.
Ce se întâmplă odată cu această veste adusă de magi? Începe tulburarea în popor… Oamenii începe să vorbească unii cu alții… Încep să caute în legea lor când e anunțat că trebuie să vine Mesia. Caută unde anume ar trebui să se nască….
Dar dacă magii au găsit până la urmă drumul către pruncul-rege, oare ei, evreii, în poporul lor, cunoscându-și bine teritoriile, de ce nu au fost curioși să-L afle și să-L vadă? De ce nu s-a început un mare pelerinaj la Betleem? De ce evreii nu au început cu miile să vină să-l vadă pe pruncul-rege, pe pruncul-Mesia pe care ei îl așteptau cu atât sârg?
Din princina necredinței lor… Ei de mult L-au scos pe Dumnezeu din viețile lor, din templul lor… Trăiau într-un formalism religios mai periculos sufletește decât păgânismul.
Odată cu evreii se tulbură și regele Irod, văzându-și scaunul amenințat. Cheamă pe cărturari și farisei că să-i explice din lege unde este să se nască Hristos.
Interesant este că Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu vrea să stârnească și mai mare tulburare în popor. El nu vroia să pornească în popor un val de simpatie față de acest prunc care urma să fie rege, și să-i ia locul. Arhiereii și cărturarii îi arată din lege că Hristos trebuie să se nască în Betleemul Iudeii, că așa scrie profeția.
Dar să vedeți ce interesant pune problema Sf. Ioan Gură de Aur. Dacă Irod credea în aceste profeții despre Hristos, atunci de ce se chinuie el să le stea împotrivă?
Dacă profeția este de la Dumnezeu, și dacă El a rânduit să se întâmple așa, adică: să se nască pruncul în Betleem și apoi să ajungă rege al lui Israel, înseamnă că așa se va întâmpla. Adică, va ajunge rege. Căci cine poate să-i stea împotrivă lui Dumnezeu? Căci cine poate să-L împiedice pe Domnul să-și împlinească voia?
Și totuși Irod, întunecat de răutatea și setea lui de putere, încearcă să se opună acestor profeții în care credea, și caută să-L omoare pe prunc. Căci răutatea este întotdeauna irațională…
Și iată cum arhierii și cărturarii îi citesc profeția lui Irod:
„Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”. (Matei 2, 6)
Dar profeția completă de la proorocul Miheia era astfel:
„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.” (Miheia 5, 1)
Observați că arhiereii nu-i mai zic partea de final: „iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei”. Adică începutul acestui prunc este dintru începutul lumii, din zilele veșniciei… Adică acest prunc este Dumnezeu.
De ce fac acest lucru? Ca să nu-l sperie pe Irod. Ca să-i dea impresia că se poate lupta cu acest prunc. Că e pradă ușoară… La urma urmei, și ei arhiereii aveau același interes ca și Irod: ca pruncul să moară, căci Mesia era și un conducător religios, și le-ar fi luat locul.
Irod cheamă pe magi la sine ca să afle clar în ce moment li s-a arătat steaua:
„Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.” (Matei 2, 7)
Sf. Ioan explică foarte interesant că până la întâlnirea cu magii, tot ceea ce s-a întâmplat cu acest prunc a fost dumnezeiesc. Nimic omenesc. Steaua, drumul lung al magilor de la sute de kilometri pentru un prunc într-o iesle, profețiile… Cum ar fi putut el oare cu mijloace omenești să stea împotriva unei lucrări dumnezeiești?
Irod încearcă să afle de la magi timpul nașterii lui Iisus Hristos, ca să-l poată omorî.
„Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.” (Matei 2, 8)
Se comportă viclean cu magii. Și îi minte spunându-le că dacă-l vor află pe pruncul-rege, să vină să-i spună și lui. El nu se gândește că magii, înțelepți fiind, vor fi mult mai atașați de prunc decât de el. Magii au inima curată și nu gândesc că Irod ar vrea să-i păcălească.
Magii vin de la atâta depărtare cu multă credință că vor afla exact cum li s-a descoperit de Dumnezeu, un prunc-rege.
„Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.” (Matei 2, 9)
Steau iarăși apare pe cer, și îi ghidează în Betleem. Dumnezeu și-a împlinit planul anunțându-i pe evrei de întruparea Sa, pentru ca niciodată să nu aibă cuvânt de îndreptățire și să spună că nu au știut.
Deși acum magii au aflat de la iudeii că trebuie să ajungă în Betleem, totuși ei au nevoie de stea ca să le arate care este casa în care se va naște Hristos. Căci deși era rege, El nu avea un palat. Palatul ar fi fost ușor de aflat în Betleem, dar acel stau ar fi fost mult mai greu de găsit.
La acel moment în Betleem se desfășura un recensământ, și mulți evreii din zonele vecine veniseră să se înscrie, după porunca împăratului de la Roma. Din acest motiv, toate hanurile care aveau locuri de cazare erau pline. Pentru Iisus, după iconomia (rânduiala) lui Dumnezeu nu s-a aflat alt loc în Betleem decât într-un staul, într-o iesle.
Ce este staulul? Un adăpost pentru animale, oi sau vite cel mai probabil. Ce este ieslea? Locul în care se pune mâncarea animalelor. Dumnezeu binevoiește să vină în lume smerit, blând, fără slavă lumească, într-un graj sărăcăcios, în brațele unei femei simple.
Și totuși magii se bucură foarte mult când ajung acolo. De ce oare?
„Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.” (Matei 2, 10)
Cum de magii nu sunt suprinși de acest loc sărăcios, știind că ei vin să se închine unui prunc-rege? Aici se vede că totul era o lucrare dumnezeiască. Ei prin credință au primit înștiințarea de la Dumnezeu, și tot prin credință sunt încredințați că Cel ce este înainte lor este cu adevărat REGE.
Pentru că, spune Sf. Ioan Gură de Aur, așa este mereu credința, nu se îndoiește, nu iscodește… nu caută motivele ce i s-au spus, ci ascultă cu simplitate ceea ce i s-a poruncit.
Odată intrați înaintea lui Iisus ei se împărtășesc de lumina Dumnezeirii lui, și sufletele lor se bucură. Se bucură cu bucurie mare… căci aveau înainte pe Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.
Nu doar se închină dar își deschid visteriile lor și-i fac daruri. Darurile sunt mai mult ca pentru Dumnezeu decât ca pentru un om, căci smirna și tămăia sunt aduse numai lui Dumnezeu. Ei nu-i jertfesc nici miei nici vite, așa cum făcea atunci poporul lui Israel. Ci îi aduc daruri foarte apropiate de strălucirea Bisericii, care sunt simbolul științei, al ascultării și al iubirii, zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Iată și versetul:
„Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2, 11)
După această întâlnire extraordinară le apare îngerul:
„Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.” (Matei 2, 12)
Ei se întorc înapoi în Babilon. Se întorc în țara lor, dar mult mai luminați, plin de bucuria întâlnirii cu Dumnezeu, cu mintea mai înțeleaptă… Ei vor deveni propovăduitori ai adevărului în țara lor… Ei după întâlnirea cu Iisus Hristos, sunt preoți, spune Sf. Ioan Gură de Aur. Apostoli care mărturisesc adevărul.
Cam atât pentru această seară…
(Claudiu Balan)
25th mai 2021 @ 1:30 am
Am o mica nelamurire….Am auzit o predica care mi-avschimbat total optica asupra acestui moment din Evanghelie și acum mi se bat cap in cap ideile: steaua-magii-intalnirea magilor cu Pruncul Iisus nu a avut loc imediat, atunci când s-au născut, ci după trei ani. Trei ani a strălucit steaua pe cer captând atenția magilor (astronomilor), iar ei abia după 3 ani au ajuns la Betleem. De de 3 ani? Indiciul care veni din porunca lui Irod de a ucide toți copiii sub 3 ANI ! Adică vârstă aproximativa a Pruncului de la acel moment.
Mna…eu toată viața am rămas cu impresia asta. Ce părere aveți, pare plauzibilă?
Mulțumesc frumos!
8th iunie 2021 @ 4:04 pm
Roxana, nu știu să-ți răspund. Indiciul cu Irod e unul bun. Dar nu știu mai mult… Voi căuta și îți voi spune.