Ev. Matei, cap. 2, vers. 4-6 (marți, 13 februarie 2018). Despre Slava lui Dumnezeu

Dragilor, vă propun în seara aceasta să facem o mică călătorie de o oră prin Sfânta Scriptură ca să aflăm ce este slava lui Dumnezeu. Poate pare puțin atrăgător subiectul, dar o să încerc să fac o introducere, ca să vă fac mai curioși.

Exista mai multe concepții, care vin din înțelegeri greșite, că omul atunci când a căzut în păcat l-a jignit pe Dumnezeu. Și că Iisus Hristos vine pe pământ și suferă pe cruce ca să satisfacă dreptatea lui Dumnezeu, dreptatea jignită a lui Dumnezeu. Este o așa-zisă concepție juridică asupra lucrării de mântuire a lui Dumnezeu… Adevărul e altul.

Dumnezeu nu se supără niciodată, pentru că e neschimbat, iar dacă ar fi schimbător, ar fi slab.

Într-adevăr Sfânta Scriptură îi asociază lui Dumnezeu tot felul de stări omenești, dar toate doar ca omul să înțeleagă gravitatea depărtării de Creator.

Poate pentru cei exteriori Bisericii noastre, când aud că-L lăudăm pe Dumnezeu, că-i aducem slavă, se gândesc că Dumnezeu nostru vrea de la noi laude. Că Dumnezeul nostru așteaptă să-L adulăm, și să-i gâdilăm orgoliul pentru că de la El avem toate.

O să vedeți că Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi și nici de la întreaga creație. El tot ce a făcut, a făcut din iubire nu din necesitate. O să vedeți cât de minunată este concluzia pe care o aduce Sfântul Isaac Sirul, pe care o voi pune aici la sfârșit.

Am ajuns la versetul 4 al capitolului 2 din Evanghelia după Matei:

Matei 2, 4: Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?

Irod, tulburat de faptul că un alt rege îi amenință în viitor tronul, încearcă să afle unde s-a născut acest prunc. De aceea cheamă la el pe cei mai învățați în ale legii, pe arhieri și cărturari.

Matei 2, 5-6: “Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”.”

Rețineți că Sf. Evanghelist Matei a scris această evanghelie la câțiva ani după Înălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, și avea ca scop să-i convingă pe evrei că Iisus este Mesia. Din acest motiv el se folosește de multe citări din legea veche pentru a demonstra prin profeții că Iisus este cel rânduit de Dumnezeu ca Mesia.

Sf. Ioan Gură de Aur observă foarte atent că începutul Evangheliei după Matei cuprinde profeții care vorbesc de Mesia, de Iisus Hristos, ca despre un rege, un MARE CÂRMUITOR al lui Israel, și nu de dumnezeirea Sa. Adică, mai întâi trebuia să-i ajute pe evrei să accepte, pe baza argumentelor clare din legea veche, că Iisus este Mesia, și abia apoi că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevărat. De aceea, profețiile din primele capitole vorbesc de harurile pe care Iisus Hristos le aduce asupra poporului Israel, pentru a-i face curioși.

Pentru a-le arăta beneficiul lor și a-i face astfel pe ei foarte interesați de subiect. Practic, interesant este că din această idee reiese o concluzie foarte interesantă: Dumnezeu ca să atragă atenția omului trebuie să-i arate ce i-a adus.

Omul e ca un copil răsfățat, la care vine în vizită un unchi… și pentru ca unchiul să-i câștige atenția trebuie să-i aducă mai întâi un cadou… Și după ce i-a câștiga inima cu un dar, abia apoi unchiul poate schimba două vorbe cu acest copilaș răsfățat.

Întrebarea e simplă: Ce ne-a adus Doamne, ca să vorbim cu Tine?

De ce să-l cunoască omul pe Dumnezeu? Ce i-a pregătit Dumnezeu omului așa de interesant, încât să fim atenție la El? De ce o viață cu Dumnezeu, și nu una independentă?

Ca să vedem răspunsul la aceste întrebări haideți să facem această călătorie prin Sfânta Scriptură, și să vedem ce este SLAVA LUI DUMNEZEU.

Voi înșirui mai multe pasaje din Scriptură, și după fiecare voi lăsa câteva comentarii.

Ieșire 14:4 Iar Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi va alerga după ei. Şi-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon şi asupra a toată oştirea lui; şi vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul!” Şi au făcut aşa.

„Slava Mea” se vede aici ca atotputernicie a lui Dumnezeu, împotriva căruia nici cel mai puternic împărat din lumea aceasta nu-i poate sta împotrivă. Din acest verset se înțelege ușor că puterea lui Dumnezeu se întinde nu numai asupra celor materiale ci și asupra celor sufletești, putere având El să învortoșeze (întunece) sufletul lui Faraon.

Ieșire 16:7 Şi dimineaţă veţi vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiţi împotriva noastră?”

Iudeii ajunși în deșert cârtesc pentru că nu au ce mânca, și zic că mai bine ar fi rămas în Egipt să moară chinuiți de Faraon, măcăr acolo aveau carne și pâine din destul. Domnul le spune că le va ploua pâine din cer și carne, și se vor sătura toți. Aici slava Domnului este puterea de a face minuni, de a trece peste legile Creației. Dumnezeu are putere să facă orice, oricum, oricând, oriunde.

Ieșire 19:21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Pogoară-te şi opreşte poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că vor cădea mulţi dintre ei.

Oamenii cei păcătoși să nu se apropie de Domnul, care se arătase lui Moise pe Muntele Sinai, fiindcă nu vor suporta lumina și focul și vor muri. Slava lui Dumnezeu nu poate fi văzută de omul păcătos, de omul care nu vrea să fie cu Dumnezeu…

Ieșire 24:16-17 Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai şi l-a acoperit norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor.

Slava Domnului era în ochii poporului evreu, care privea de la distanță, ca un foc mistuitor… în realitatea slava lui Dumnezeu e una nematerială, e o energie ce izvorăște din Sfânta Treime, e lumină din lumină necreată.

Ieșire 29:43-44 Acolo Mă voi pogorî Eu Însumi la fiii lui Israel şi se va sfinţi locul acesta de slava Mea. Voi sfinţi cortul adunării şi jertfelnicul; pe Aaron şi pe fiii lui de asemenea îi voi sfinţi, ca să-Mi fie preoţi.

Slava lui Dumnezeu este descrisă aici ca putere sfințitoare care hirotonește preoții și târnosește cortul adunării (sfințește locașul de cult). La fel ca în Vechiul Testament, și în Biserica lui Hristos slava lui Dumnezeu se revarsă oamenilor prin Sfintele Taine vindecându-i. Slava lui Dumnezeu devine astfel energie sfințitoare și vindecătoare pentru omul căzut, care a pierdut slava (Harul dumneziesc) primită de Adam la începutul lumii.

Numeri 14: 20-21 Zis-a Domnul către Moise: „Voi ierta, după cuvântul tău, dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin tot pământul:

Toată creația mărturisește pe Dumnezeu, de la cea mai neînsemnată ființă, până la cele mai întinse galaxii. Frumusețea, măiestria și înțelepciunea creației vădesc (descoperă) slava unui Creator. Slava este aici puterea creatoare infinită al lui Dumnezeu.

Numeri 14: 22-23 Toţi bărbaţii câţi au văzut slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în pământul Egiptului şi în pustie, şi M-au ispitit până acum de zeci de ori şi n-au ascultat glasul Meu, Nu vor vedea pământul pe care Eu cu jurământ l-am făgăduit părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce este răul şi tuturor nevârstnicilor, care nu judecă, acelora le voi da pământul, iar toţi cei ce M-au amărât nu-l vor vedea;

Cine a văzut Slava lui Dumnezeu, a văzut pe Dumnezeu, și are argument spre credință. De aceea cine-L tăgăduiește pe Dumnezeu după ce a văzut multe semne și minuni, aceia nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Numeri 20:6 Atunci s-au dus Moise şi Aaron din faţa poporului la uşa cortului adunării şi au căzut cu feţele la pământ şi s-a arătat slava Domnului peste ei.

Dacă veți urmări cu atenție această scenă din cartea Numerilor, veți vedea că aici Dumnezeu își arată slava pentru a-i proteja pe Moise și Aaron de cei din poporul lui Israel care cârteau împotriva Domnului. Domnul tocmai îi pedepsise cu moarte pe Core și părtașii lui pentru că au adus tămâiere înaintea Lui, neavând acest drept, ci doar cei din neamului lui Aaron. Supărați, cei care au văzut moartea lor au venit la Moise și Aaron să-i acuze că doar din vina lor a venit pedeapsa. Dumnezeu îi pedepsește și pe aceștia cu moarte.

Slava lui Dumnezeu se arată aici ca împlinitoare a dreptății pe pământ și ca stârpitoare a celor care fac rău. Slava lui Dumnezeu este în acest caz împlinitoarea dreptății prin judecată.

Deuteronom 33:26-27 Nimeni, o Israele, nu este ca Dumnezeu, Care să meargă pe ceruri întru ajutorul tău şi pe nori întru slava Sa. Dumnezeu este liman din vremi străvechi; căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi din faţa ta gonind vrăjmaşii, zice: „Stârpeşte-i!”

Slava lui Dumnezeu este aici haina protectoare a poporului lui Israel. Cei care ascultă de glasul lui Dumnezeu vor fi mereu sub slava Lui ocrotitoare și nu se vor teme de nimic.

1Sa_4:22-23 Şi au pus copilului numele: Icabod, zicând: „S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului şi a morţii socrului şi a bărbatului ei. Şi a zis ea: „S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!

Ce este Israel fără Dumnezeu? Când s-a luat chivotul din mijlocul poporului, s-a pierdut și slava. Aici slava lui Israel este defapt slava cu care Dumnezeu ocrotea și binecuvânta tot poporul. Ce este un popor creștin fără Biserica lui Hristos? Deșertăciune… Ce este un om fără chipul lui Dumnezeu?

1Regi 8:11 Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului.

Slava lui Dumnezeu este aici bogăția de sfințenie ce sălășluiește în Casa Lui. Pentru noi creștinii, slava lui Dumnezeu o simțim din belșug în bisericile noastre, mai ales la Sfânta Liturghie când vine Domnul cu Trup pe Sfântul Altar.

1 Paralipomena 29:10-13 Atunci a slăvit David pe Domnul înaintea a toată adunarea şi a zis: „Binecuvântat eşti Tu, Doamne Dumnezeul lui Israel, Tatăl nostru, din veac şi până în veac. A Ta este, Doamne, măreţia şi puterea şi slava şi biruinţa şi strălucirea; toate câte sunt în cer şi pe pământ sunt ale Tale; a Ta este, Doamne, împărăţia şi Tu eşti mai presus de toate, ca unul ce împărăţeşti peste toate. Bogăţia şi slava sunt de la faţa Ta şi Tu domneşti peste toate; în mâna Ta este tăria şi puterea şi în puterea Ta stă să măreşti şi să întăreşti toate. Şi acum dar, Dumnezeul nostru, Te slăvim pe Tine şi lăudăm preaslăvit numele Tău.

Bucuros că a reușit să adune din popor materiale prețioase, aur și argint din popor, pentru construirea unui templu Dumnezeului Celui Preînalt, David îl lauda pe Domnul. Slava adusă de David este defapt o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru că a dat poporului această râvnă. Acest imn de laudă este o conștientizare a faptului că tot binele vine de la Dumnezeu, El fiind Vistierul bunătăților și Dătătorul de Viață. Slăvind-ul pe Dumnezeu, David de fapt îi mulțumește și recunoaște că fără El n-ar fi putut face nimic.

Estera 4, 17 (…) Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai Ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. (…)

A da slava lui Dumnezeu înseamnă de fapt o conștientizare reală că fără Dumnezeu nu poți nici respira, vedea, păși sau face alte lucruri mici sau mărețe.

Psalmul 3:2-4 Mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! ” Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.

Slava lui Dumnezeu este atotputernicia lui Dumnezeu care te scoate și din situațiile imposibile.

Psalmul 17:15 Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Doar slava lui Dumnezeu poate astâmpăra setea aceasta de veșnicie din sufletul omului.

Psalmul 62:7 În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.

Psalmistul David spune iarăși același lucru, dar în alt mod. Slava mea e de fapt slava lui Dumnezeu.

Psalmul 96:3-7 Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui; Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.

A vesti între neamuri slava lui Dumnezeu înseamnă aici a vesti și altor popoare cât minuni a făcut Dumnezeu cu poporul lui Israel, și cât bine le-a făcut Domnul. Este ca și cum ai vesti tuturor că s-a descoperit medicamentul pentru boala ce pe mulți i-a răpus.

Slava lui Dumnezeu este defapt lucrarea de mântuire a Lui către tot pământul. A vesti slava lui Dumnezeu înseamnă a vesti puterea Lui vindecătoare și sfințitoare, tuturor celor care vor să creadă.

Psalmul 102:14-15 Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

Lucrarea de mântuire a Lui Dumnezeu asupra lumii impune teamă și respect tuturor față de Domnul.

Isaia 42:8 Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea”.

Chiar dacă unii oameni își fac dumnezei din tot felul de idoli, Domnul nu-și va da slava Sa decât celor ce i se închină în Duh și Adevăr. Acum încă câteva versete din Noul Testament…

Matei 6:13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Mântuitorul Hristos spune la sfârșitul rugăciunii „Tatăl nostru” că slava lui Dumnezeu este aceeași ieri, azi și în veci.

Marcu 8:38 Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.

Aici slava lui Dumnezeu arată împărăția ce se va instaura după cea de-a doua venire a lui Hristos.

Luca 2:9 Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

Slava lui Dumnezeu ca putere ce însoțește pe îngerul Domnului, dându-i autoritate. Putem înțelege de aici cum slava lui Dumnezeu însoțește mereu oamenii cu viață sfântă.

Luca 9:32 Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.

Pe Tabor Dumnezeu își arată toată slava în Om și în Creație.

Ioan 2:11 Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

Puterea de a face minuni a lui Hristos descoperă slava lui Dumnezeu peste lume, adică lucrarea Lui de mântuire.

Ioan 11:40 Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?

Slava lui Dumnezeu arătată oamenilor este o răsplată pentru credința în Dumnezeu.

Ioan 17:22-23 Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

Slava unirii dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt o dă Hristos și creștinilor ca să fie și ei uniți așa cum Sfânta Treime este unită. Dar pentru că e acceași slavă (energie necreată), creștinii se unesc cu Sfânta Treime.

Romani 3:7 Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?

Și prin rău se vădește binele. Cu cât crește mai puternic răul cu atât se vădește mai clar binele în lume. Oricum ar fi, Dumnezeu se slăvește în ambele cazuri, trebuie doar să vrem și să credem, și ne vom mântui.

1 Corinteni 10:31 De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

Noi creștinii suntem lumina lumii. Fiecare faptă bună e o mărturisire de credință în Dumnezeu și „demascare” a unei virtuți sufletești. Orice facem trebuie să fie spre mântuirea noastră și a oamenilor din jur. Slava lui Dumnezeu este lucrarea de mântuire și iubirea lui Dumnezeu față de toți.

Până aici…

De acum haideți să tragem câteva concluzii…

Ce este slava lui Dumnezeu?

Este atotputernicia Dumnezeu

Este puterea Lui de a face minuni, de a trece peste legile Creației.

Este putere sfințitoare care hirotonește preoții și târnosește biserici.

Este energie sfințitoare și vindecătoare pentru omul căzut.

Este  minune, semn, argument spre credință.

Este împlinitoare a dreptății pe pământ și stârpitoare a celor care fac rău.

Este împlinitoarea a dreptății prin judecată.

Este aici haina protectoare a poporului lui Israel și a creștinilor din întreaga lume.

Este bogăția de sfințenie ce sălășluiește în Casa Lui.

Slava lui Dumnezeu este mulțumire adusă Domnului… bucurie de fi cu El, comuniune cu Dumnezeu.

Slava Domnului astâmpăra setea aceasta de veșnicie din sufletul omului.

Slava lui Dumnezeu este împărăția cerurilor. Slava lui Dumnezeu este, așa cum spunea foarte bine Carmen, toată lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu cu întreaga lume.

Slava lui Dumnezeu este toată iubirea Lui care permanent Se dăruiește.

Fără să vrea nimic în schimb.

De ce vrea Dumnezeu să-l lăudăm în Biserici? Nu pentru slavă deșartă.

Căci El însuși a spus-o: „Slavă de la oameni nu primesc” (Ioan 5, 41)

Ci pentru ca toți să cunoaștem câte daruri ne-a pregătit El nouă… Cât de mult vrea El să devenim și noi ca El. Acum ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer… Gândiți-vă că Iisus Hristos a fost înscăunat de Tatăl ca Împărat al întregii lumi pe Cruce.

Pe Cruce Dumnezeu devine Împăratul a toate. Căci n-a venit la noi ca să ceară ceva…

Ci ca să dăruiască totul….

A renunțat și până la slava Sa de pe scaunul Tatălui, ca să vină în lume smerit, și prin Cruce și Înviere să dăruiască celor care-L primesc TOTUL.

Închei cu cuvintele Sf. Isaac Sirul.

„O, iubire nemăsurată a lui Dumnezeu pentru creaţia Sa! Să privim această taină într-o înţelegere negrăită! Ca să se facă cunoscut faptul că El a unit creaţia cu Ființa Sa nu pentru că ar fi avut nevoie, ci pentru a o apropia de El, pentru a o face să se împărtăşească de bogăţia Sa, pentru a-i da ceea ce este al Său şi pentru a o face să cunoască bunătatea veşnică a Firii Sale, El i-a dăruit măreţia şi slava dumnezeirii Sale, ca în locul Dumnezeului nevăzut să se numească dumnezeu creaţia văzută şi în locul a ceea ce este necreat şi dincolo de timp să fie încu­nunată cu numele Treimii făptura şi ceea ce e mărginit de un început.”

Ce minune!

El i-a dăruit măreţia şi slava dumnezeirii Sale, ca în locul Dumnezeului nevăzut să se numească dumnezeu creaţia văzută.

Dumnezeu a făcut CREAȚIA pentru a-i dăruit totul, și pentru să se ajungă să fie numită Creația drept DUMNEZEU.

Câtă smerenie și câtă bunătate! Câtă transparență în tot ceea ce Dumnezeu a făcut!

Slava lui Dumnezeu este mai presus de toate, și în primul rând, toată IUBIREA lui Dumnezeu față de om.

Totul pentru om și Creație, nimic pentru El… care are TOTUL.

Atât.

Iertare dacă v-am plictisit sau v-am trecut prin prea multe pasaje…

(Claudiu Balan)