Ev. Matei, cap. 2, vers. 1-3 (duminică, 11 februarie 2018)

Dragilor în seara aceasta începem cu capitolul 2 al Evangheliei după Matei. Subiectul va fi: magii care au venit să aducă daruri Pruncului Iisus și steaua care i-a ghidat.

Să începem.

Matei 2,1: “Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:”

O să vedeți cât de multe probleme pot pune aceste prime versete, și câte întrebări reies din ele. Sf. Ioan Gură de Aur problematizează extraordinar asupra venirii magilor, întorcând problema pe toate părțile.

În primul rând observați că evanghelistul spune că Iisus s-a născut în Betleemul Iudeii, adică exact acolo unde profetul a anunțat cu mult timp în urmă că se va naște. Iată profeția mesianică făcută de profetul Miheia:

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.” (Miheia 5, 1)

Israel a avut mulți stăpănitori / regi, dar de data aceasta profetul precizează că obârșia (începutul) acestui Stăpânitor este din zilele veșniciei. Adică, stăpânitorul ce se va naște în Betleemul Iudeii nu este doar om ca toți ceilalți, ci este chiar Cel vechi de zile, Cel ce are drept „casă” veșnicia. Dumnezeu cel nefăcut, cel există din veșnicie.

Precizarea „în zilele lui irod regele” are cel puțin două motive.

1. Ca să-l diferențieze de Irod – tetrarhul, cel din zilele maturității lui Iisus, cel ce l-a omorât pe Ioan Botezătorul.
2. Cuvântul rege într-un fel subliniază oarecum conflictul mare pe care-l naște pruncul, numit de magi: „rege al iudeilor”. Doi regi puși față-n față, dar cu împărății diferite.

Bineînțeles că regelui Irod nu-i convenea ca în regatul său să existe un alt viitor rege, chiar și prunc fiind. Își simțea astfel scaunul amenințat.

Acum haideți se începem să ne gândim cine sunt acești magi.

În primul rând numele de magi înseamnă chiar oameni cu puteri magice (demonice) din popoarele păgâne. Israelul nu avea magi, ci preoți. Sf. Ioan Gură de Aur spune că erau perși. Am găsit într-un atlas biblic că erau din Babilon. Oricum, evanghelia precizează că erau de la RĂSĂRIT. Nu știm exact de unde…. Adică din estul Palestinei.

Câți magi erau? Evanghelia nu precizează acest lucru. Dar se presupune că ar fi fost 3 după numărul darurilor aduse, trei: aur, smirnă și tămâie. Se presupune că fiecare avea pregătit câte un dar… Dar nu e sigur…

Nu se spune nicăieri că acești magi erau regi, așa cum au fost asimilați în cultura occidentală. Adică regi ai popoarelor păgâne din care proveneau. Nu.

Matei 2, 2: “Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.”

Acum încep multele întrebări….

De unde știau magii că s-a născut regele iudeilor, ei fiind departe, și având altă credință? Unii spun că în acest verset există un argument pentru astrologie, pentru folosirea astrelor cerești pentru a ghici viitorul.

Dar veți vedea puțin mai târziu că această stea nu era asemenea stelelor cu care ei erau învățați să le analizeze.

De ce vroiau ei să se închine acestui rege? Cine le-a spus când s-a născut acest prunc?

De ce să vină și să-și pună viața în pericol în Iudeea, unde era un rege, și unde ei își dădeau seama că vestea nașterii unui viitor-rege va supăra mult pe actualul.

Ce nădăjduiau ei de la această călătorie? Ce ar fi vrut să obțină venind să se închine acestui prunc?

Împărăția acestui rege nu era din lumea aceasta. O spune mai târziu chiar Domnul în fața lui Pilat. Acest Rege ce s-a născut nu avea palat, nu avea armată, nu avea bogății, nu avea slujitori și slujnice. Dacă ar fi fost un prunc născut într-un palat, înțelegeam de ce vin să se închine lui, ca să se pună bine cu tatăl pruncului și să obțină pe viitor un beneficiu din relația cu el.

Dar era un prunc sărac, născut într-un grajd. Ce semne ale regalității au putut ei vedea la un prunc născut în sărăcie, cu o mamă săracă? Dacă motivăm că ei s-ar fi închinat acestui rege-prunc pentru ca atunci când va fi mare, El să-și amintească de ei, este exagerat…

Pentru că era greu ca ei să se mai întâlnească peste 20-30 de ani, și mama pruncului să-i spună că acei oameni au venit la el acum mult timp și i-au adus daruri… Nu ar fi bătut atâta drum pentru un beneficiu atât de mic. Ba mai mult, ei venind au pus viața pruncului în pericol. Căci au atras atenția lui Irod și întregului Ierusalim asupra pruncului. Deci Mama pruncului ar fi putut mai tare să se supere pe ei, în loc să-i țină minte și să-i răsplătească.

De ce Domnul Dumnezeu se arată acestor străini de credință, acestor păgâni? De ce nu se arată celor din poporul Lui pentru a-i înștiința că S-a născut Pruncul cel mult așteptat?

Destule întrebări…

Am adus destulă ceață asupra magilor, și acum haideți încet să vedem cum dezleagă Sf. Ioan Gură de Aur toate aceste necunoscute. Steaua după care s-au ghidat pentru a ajunge în Ierusalim nu era o stea ca toate celelalte.

De ce?

Păi, în primul rând pentru că strălucea și ziua. Pentru că mergea de la nord la sud, nu de la este la vest cum „merg” toate celelalte. Strălucea mai tare decât soarele, pentru că era vizibilă și ziua. O stea sus pe cer, nu ar fi putut geometric să arate un punct atât de mic pe pământ, așa cum este o casă.

Gândiți-vă! Luna pe cer o văd toți locuitorii de pe pământ și zic că este în zona lor. La fel și carul mare și carul mic… Steaua care i-a ghidat pe magi trebuia să fie mult mai aproape de ei, ca să le poată arăta drumul și să poată puncta deasupra unei case.

Un alt argument este că steaua avea momente când dispărea de pe cer, și apărea iar doar când magii aveau nevoie. Așa cum a dispărut când erau ei în Ierusalim și vorbeau cu Irod. A reapărut după ce au hotărât să plece.

De aceea, Sf. Ioan Gură de Aur spune, foarte pertinent de altfel, foarte logic, că această stea era o putere nevăzută. O lumină călăuzitoare de la Dumnezeu. Așa cum a fost stâlpul de foc în pustia Sinaiului, care i-a condus pe evrei, care-i călăuzea ziua și noaptea… care apărea și dispărea exact atunci când ei aveau nevoie de el.

Deci această stea nu era în înaltul cerului. Nu era asemenea stelelor pe care magii erau învățați să le observe. De aceea, aceste versete din evanghelie nu sunt un argument pentru astrologie, pentru că nu au nicio legătură cu mișcarea firească a stelelor de pe cer.

Această stea este o intervenție dumnezeiască directă pentru a-i duce pe magi la Iisus Hristos. Dumnezeu le „vorbește” magilor pe limba lor. Deși erau păgâni…. nu-L cunoșteau. Și Sf. Ioan Gură de Aur dă mai mult exemple în care Dumnezeu în Sf. Scriptură vorbește păgânilor pe limba lor. Numai ca să-i câștige și pe ei. Căci al Lui este tot pământul!

De ce se lucrează Dumnezeu prin acești magi păgâni? Pentru a-i rușina pe evreii din poporul lui. Evreii care aveau toate profețiile și care trebuiau să intuiască vremea în care va veni Mesia.

Poporul Domnului avea inima învârtoșată, și dacă ar fi fost ei anunțați, nu l-ar fi primit. De altfel, magii vin și anunță în tot Ierusalimul că s-a născut REGELE IUDEILOR. Și Irod repede ce face? Îi cheamă pe preoți ca să-i arate din lege când trebuia să se nască Mesia? Și unde.

Vedeți ce fel îi rușinează Domnul. Vin păgânii, care nu știau nimic, ca să îi anunțe pe ei, poporul ales, care vorbea cu Dumnezeu față-n față, că li s-a născut Mesia. Dar char și așa ei nu devin curioși. Nu începe tot Israeul să-l caute pe prunc. Să-l ocrotească pe prunc. Nu se gândeau că dacă vin neamurile păgâne să-L laude pe acest mic copil care va deveni regele nostru, înseamnă că NEAMUL nostru va fi mare între toate neamurile pământului.

Și spune Sf. Ioan Gură de Aur că este urâtă nepăsarea evreilor.

De ce nu se bucură ei că vine Mesia? Că îl tot așteaptau de atâta vreme? Toate profețiile lor anunțau că la un moment dat așa va veni acest prunc. De ce se tulbură Ierusalimul? Ce le făcea rău acest prunc? Cu ce-i amenința pe ei acest „rege” al lor?

Ar fi trebuit să se bucure și să dănțuiască…

Ar fi trebuit să aibă grijă de acest prunc mai mult decât toți pruncii născuți până în acea zi în Israel.

Se tulbură Irod pentru că-și vedea tronul clătinat.

Se tulbură și arhiereii pentru că și tronul lor de „învățători ai lui Israel” se clatină.

Nu știu dacă înțelegeți marele paradox al evreilor. Ei și astăzi îl mai așteaptă pe Mesia. Dumnezeu le-a vorbit prin profeți și le-a spus când și cum va veni Mesia. Iar ei îl așteaptau… Iar când acesta vine, ei caută să-l omoare.

Da, așteptau un mesia politic. Un mesia după gândurile lor omenești. Deși dacă citim profețiile vedem că Dumnezeu le-a spus că Mesia va fi altfel.

Sf. Ioan Gură de Aur spune că acești magi aveau o fărâmă de credință în Dumnezeu. Și Dumnezeu a putut lucra cu ei. I-a chemat prin această stea. Și ei au crezut și au înțeles ceea ce Domnul le-a transmis. Dar, observați că după ce ajung să se închine pruncului Iisus la iesle, Dumnezeu începe să le vorbească prin înger. Nu-i mai călăuzește prin stea. De ce?

Pentru că întâlnindu-l pe Creator, pe Dumnezeul lor, mintea lor se luminează. Devin mai înțelepți, mai plini de credință. Magii sunt cei care aduc vestea nașterii pruncului în Israel. Înfruntând orice pericol.

Ar fi putut fi omorâți…Pentru că anunțau un alt rege într-o țară care avea rege. Ar fi putut fi considerați spioni. Dar ei tocmai de aceea își și arată poziția clară, că au fost ghidați de o stea până aici, și vin doar să se închine acestui prunc.

Sf. Ioan Gură de Aur spune că acești magi, când s-au întors în țara lor, au devenit mărturisitori ai adevărului printre ai lor. Căci Mesia venit în lume, nu era doar al evreilor, ci era al tuturor oamenilor de pe pământ.

Aici e foarte important să insistăm. Folosirea magilor de către Dumnezeu pentru a-și anunța nașterea, este o modalitate prin a arătă UNIVERSALITATEA lucrării de mântuire a lui Mesia pentru umanitate.

Domnul a venit să arunce foc pe pământ… Și acest foc este focul iubirii Sale, focul iubirii dintre oameni…. Și cât de mult își dorea El să fie aprins acest foc între oameni.

Matei 2, 3: “Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.”

Cei ce trăiesc egoist, cu greu vor vedea lucrarea lui Dumnezeu în viața lor. Cei ce caută doar ale lor și nu ale aproapelui… vor rata și cele mai mari intervenții ale lui Dumnezeu în viața lor.

Tulburarea cu care Dumnezeu este întâmpinat pe pământ, arată de fapt tulburarea omului cu păcate, în fața posibilității de a se curăți, de a lepăda păcatul. Umanitatea, la momentul venirii Domnului, trăia în multe păcate….

Totuși momentul ales pentru întrupare a fost PERFECT. Dumnezeu a ales din toată istoria umanității, până la sfârșitul veacurilor, ușa perfectă de a intra în timp, la momentul PERFECT. În Imperiul Roman, în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod.

De ce? Pentru că din acest punct va putea aduce maximul de roade pentru noi toți.

Cam atât pentru seara aceasta.

(Claudiu Balan)