Ev. Matei, cap. 1, vers. 22-25 (marți, 6 februarie 2018)
Am ajuns la versetul 22 din capitolul 1 al Evangheliei după Matei.
Matei 1, 22: “Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:”
Vă reamintesc că am ajuns la situația în care îngerul îi apare în vis lui Iosif ca să-l încredințeze că pruncul din pântecele Mariei era de la Duhul Sfânt. Suntem în continuare în discuția dintre Iosif și înger.
Cine este acest înger care vorbește cu el? Este Arhanghelul Gavriil, așa cum ne spune Sfânta Tradiție, îngerul însărcinat cu aducerea veștilor bune.
Îngerul, după ce-l asigură pe Iosif că Maica Domnului a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, îi spune că acest mare eveniment s-a întâmplat pentru ca să se plinească profeția spusă de Isaia cu sute de ani înainte.
Profeția prin citat direct din cartea lui Isaia sună cam așa:
„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7, 14)
Evanghelistul Matei o citează astfel în versetul 23:
Mate 1, 23: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.
Spune Sf. Ioan Gură de Aur că atunci când îngerul a venit la Preacurata Fecioară Maria nu i-a adus argumente din legea veche, din profeți, pentru că era tânără și nu știa toate ale legii, dar și pentru că era curată la suflet și smerită și nu avea nevoie de alte argumente. Și aici vreau să fac o paranteză, aducându-vă înainte cuvintele Părintelui Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX din lumea Ortodoxiei, despre Fecioara Maria:
„Trupul pe care Şi‑l ia Cuvântul dumnezeiesc din Fecioară, când Se face om, este semnul şi mijlocul extremei Lui coborâri iubitoare la om. Dar El nu poate lua un astfel de trup decât dintr‑un trup care s‑a făcut şi el semn şi mijloc al iubirii extreme faţă de Dumnezeu. Căci nu se poate să nu se vadă legătura trupului asumat de El cu trupul Maicii Lui.
Cuvântul a voit să facă din trupul Lui un mijloc al manifestării iubirii Lui extreme ca om faţă de Dumnezeu şi al iubirii Sale extreme ca Dumnezeu faţă de oameni. Dar trupul acesta s‑a format din sângele trupului străbătut de simţirile Maicii Sale şi a rămas într‑o legătură cu el. Culmea iubirii Lui faţă de oameni s‑a întâlnit în Maica Lui cu culmea iubirii omeneşti faţă de El. Maica Lui a fost şi pregătită, dar a şi contribuit la plinirea vremii în întâlnirea Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea în umanitatea Lui luată din ea şi, prin aceasta, în suprema iubire dintre El şi ea” (Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. II, Ed. Cristal, București, 1995, pp. 83‑84).
Dar, losif era în vârstă… era un om care avea nevoie de argumente… Poate credința lui nefiind atât de mare ca a Fecioarei. Și de aceea îngerul Gavriil vine și-i aduce ca argument această profeție mesianică din cartea lui Isaia, marele profet al lor.
Acum haideți să discutăm despre această profeție….
Acest pasaj de la Isaia 7, 14 a fost foarte controversat dealungul istoriei Bisericii între creștini și iudei din cauza faptului că iudeii traduc:
„Tânăra va lua în pântece și va naște fiu…” sau „Fata va lua în pântece și va naște fiu…” iar creștinii traduc „Fecioara va lua în pântece și va naște fiu”
Conflictul vine din cauza faptului că iudeii nu-l acceptă pe Iisus Hristos ca fiind Mesia cel mult așteptat și prin urmare nu acceptă că acest pasaj este în legătură cu Iisus Hristos și Fecioara Maria. Ci spun că are un cu totul alt înțeles.
Există 2 versiuni de traduceri ale Vechiului Testament: textul masoretic (evreiesc) și textul grecesc al Septuagintei. Textul masoretic traduce „tânăra” iar textul grecesc traduce „fecioara”. De altfel iudeii sunt acuzați că au umblat la traducerile din Vechiul Testament, mai ales în zona profețiilor mesianice, pentru a nu mai părea că trimit către Iisus Hristos. Totuși Sfântul Ioan Gură de Aur dă un argument foarte bun… Vă rog să mai citiți odată profeția de la Isaia atent:
“Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte…”
Observați cum spune: Domnul meu vă va da un semn.
Semn înseamnă ceva minunat, ne mai întâlnit, ceva aparte. Ceva ce iese din cotidian… din firesc… Ori dacă o tănără a născut un prunc, asta nu e nefiresc. Nu e anormal. Pe vremea aceea fetele nășteau mult mai de tinere decât azi, nu la 30 de ani, ci chiar după 15 ani.
Dacă Domnul ne va da semn, înseamnă că e ceva minunat. O fecioară va rămâne însărcinată și va naște fiu… Asta da minune! Când s-a mai auzit o femeie să fie și fecioară și mama în același timp? Niciodată.
De altfel, faptul că istoria chiar așa se va întâmpla, și Preacurata Născătoarea de Dumnezeu va lua în pântece de la Duhul Sfânt, e cea mai mare dovadă că această profeție de la Isaia 7, 14 o privește pe ea. Dacă acest eveniment nu se întâmpla atunci, contradicțiile putea continua la nesfârșit… Totuși Sfânta Tradiție ne spune un eveniment foarte intersant, legat de această profeție.
Dreptul Simeon, cel pe care acum 4 zile, la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, L-a așteptat la templul pe Mântuitorul Hristos, a făcut parte din echipa de 70 de scribi care au tradus vechiul Testament în limba greacă. Septuaginta vine de la numărul 70…
Septuaginta este traducerea Pentateuhului și a celorlalte cărți ale Vechiului Testament din ebraică în greacă. Ulterior, denumirea s-a extins asupra tuturor cărților Vechiului Testament. Legenda, transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas și de Philon din Alexandria spune că traducerea respectivă a fost opera comună a șaptezeci (sau, după o altă variantă, a șaptezeci și doi) de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib și că ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247). Scopul traducerii nu se cunoaște cu precizie (probabil pentru a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora).
Sfântul Simeon traducea o carte a Proorocului Isaia și citind cuvintele: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14), a crezut că textul conținea o inadvertență, drept care a tradus după mintea sa scriind în loc de „fecioara”: tănără.
A doua zi când a revenit asupra traducerii a observat că era scris „fecioară” în loc de tânără. Îngerul venise noaptea și modificase. Și iarăși el a modificat scriind „tânăra”.
Și iarăși îngerul a venit și a scris “fecioara”. Și el iar a modificat după mintea sa.
Până când îngerul i s-a arătat și i-a spus: „Vei vedea acest cuvânt împlinit. N-ai să vezi moartea până ce Hristos Domnul se va fi născut dintr-o Fecioară curată și neîntinată”
Dreptul Simeon avea peste trei sute de ani la momentul în care a văzut cu ochii săi minunea scrisă de profetul Isaia și „acest vechi de zile ajunsese la liniștea gândurilor, la o așezare a sufletului pe care nimeni nu o atinsese în vremea lui, iar această așezare și liniște cereau ca să primească și odihna și pacea cu Dumnezeu”.
Cu acest prilej, spune Sf. Atanasie cel Mare, dreptul Simeon se grăbea să ajungă în iad „ca să fie el primul care să vestească lui Adam și celorlalți proroci că iată, Dumnezeu și-a arătat fața, că iată Lumina a venit în lume, spre descoperirea tuturor neamurilor și spre slava poporului Israel”.
Deci Dreptul Simeon nu moare până nu întâlnește la templu pe Dumnezeu-Pruncul-Iisus și vede această profeție de la Isaia împlinită.
Totuși, dacă veți citi capitolul 7 de la Isaia veți vedea că profeția pare că nu ar avea sens cu evenimentele după care este relatat. În jurul anului 735 î.d.Hr., o coaliţie de două armate ameninţă cetatea sfântă a Ierusalimului căutând să înlăture dinastia davidică. În faţa acestui pericol iminent, Ahaz, regele lui Iuda, este cuprins de o mare nelinişte. Profetul Isaia vine atunci şi-i anunţă această profeţie: „Iată, fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7,14).
Nu am cercetat mai adânc la Sfinții Părinți ca să văd exact tâlcuirea contextului.
Mergem mai departe.
„Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul” au următorul înțeles în tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur:
“Acest adânc al iubirii lui Dumnezeu, acest ocean de milă, aceste haruri ne-nădăjduite, această răsturnare a tuturor legilor naturii, această împăcare a lui Dumnezeu cu oamenii, această coborâre a Celui ce era mai presus de toate, până la starea cea mai smerită… „distrugerea acestui zid” (Efeseni 2, 14) de care vorbește Sfântul Pavel, toate piedicile ridicate din calea mântuirii noastre, și acest mare număr de minuni închis în acest mister, el le îmbrățișează pe toate cu o privire de ochi, le exprimă pe toate prin acest cuvânt „Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul…”
Într-un fel capitolul 1 din Evanghelia după Matei încearcă să argumenteze prin genealogia lui Iisus Hristos și prin celelalte spuse că toată legea veche pregătea venirea Domnului Iisus Hristos pe pământ.
Această profeție a lui Isaia a fost acceptată în slujbele Bisericii Ortodoxe într-un mod extraordinar, şi anume prin troparul „Isaie, dănţuieşte”, care se cântă la hirotonia în fiecare din cele trei trepte ale clerului superior, în ordine crescătoare – diacon, preot şi arhiereu, la a treia înconjurare a Sfintei Mese din Sfântul Altar.
Dar şi la Taina Cununiei, la cea dintâi înconjurare a mesei nupţiale, simbolizând nunta mistică a celui hirotonit cu Biserica, după tiparul hristic, respectiv Taina Nunţii după acelaşi model mistic al nunţii dintre Hristos Mirele Bisericii şi Biserica Sa.
Iată care e troparul complet:
„Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.”
Deci la fiecare hirotonie de diacon, preot și ierarh, și la fiecare unire dintre un bărbat și o femeie, Dumnezeu a rânduit să se cânte acest tropar care conține profeția lui Isaia.
Isaie dănțuiește = Isaie dansează, Isaia se bucură… Isaia saltă de bucurie și anunță: FECIOARA VA LUA ÎN PÂNTECE ȘI VA NAȘTE FIU. La primirea Harului Hirotoniei și la unirea bărbatului cu a femeii într-o familie se cântă acest tropar de bucurie. De ce? Pentru că face referire la unirea firii umane cu firea dumnezeiească în Iisus Hristos. Și astfel umanitatea începe să se curețe, să se îndumnezeiească…
Mergem mai departe.
Matei 1, 24: “Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.”
Iosif, drept fiind, și credincios Domnului, ascultă de cuvântul îngerului și o ia pe Maria la el și din acest moment îi va purta de grijă până la moartea sa.
Matei 1, 25: “Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul eih. Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.”
Versetul 25 este tradus diferit de varianta sinodală față de cea a lui Bartolomeu Anania. Corect este așa cum am pus eu textul mai sus, din varianta bibliei tradusă de Mitropolitul Bartolomeu Anania.
„Şi nu a cunoscut-o PÂNĂ CE ea L-a născut pe Fiul ei”. Observați acele 2 cuvinte PÂNĂ CE.
Protestanții le-au înțeles greșit, spunând că Iosif și Preacurata Născătoarea de Dumnezeu ar fi avut relații trupești după ce l-a născut pe Iisus. Ori veți vedea că în Scriptură acest PÂNĂ CE arată de multe ori altceva.
De exemplu acest verset:
„Şi a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors PÂNĂ CE a secat apa de pe pământ.” (Facere 8, 4)
Arată că acel corb nu s-a mai întors niciodată, nu că s-a întors după ce s-a uscat apa pe pământ, zice Sf. Ioan Gură de Aur în tâlcuirea sa.
Alt verset: „Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.” (Ps. 89, 2)
PÂNĂ ÎN VEAC, nu e o limită… dimpotrivă, arată că Dumnezeu e veșnic, atemporal…
La fel acest verset:
„Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cât va fi luna. ” (Ps. 71, 7). Acest verset anunță nașterea Domnului Iisus Hristos. Nu arată că după aceea luna va mai înceta să mai existe.
De aceea acest „până ce” e folosit de Sf. Matei pentru a arăta că niciodată Preacurata Născătoare de Dumnezeu nu a avut relații trupești cu Iosif. Nici înainte, nici după… Așa cum de altfel o și cinstim, ca Pururea Fecioară.
Cam asta e cu capitolul 1. Seara următoare vom trece la capitolul 2. Seara următoare va fi duminică, 11 februarie ora 20.00.
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)