Ev. Matei, cap. 1, vers. 19-21 (duminică, 4 februarie 2018)

Dragilor, am ajuns cu Evanghelia după Matei la capitolul 1, versetul 19. În această seară, cu ajutorul Domnului, vreau să terminăm acest capitol, pentru că stăm de ceva timp asupra lui.

Oricum, dorința mea este de a aprofunda cât mai mult cuvintele Scripturii, ca să înțelegeți ce adânc de frumusețe și lucrarea dumnezeiască este în ele. Nu vreau doar să bifăm că am trecut peste versete și capitole și să fim mulțumiți că am ajuns la finalul evangheliei sau a Noului Testament. Scopul e să vă stârnesc interesul asupra Scripturii, și odată ce vi l-am stârnit, puteți să citiți și singuri tâlcuirile Sfinților Părinți… și Scriptura în paralel.

Pornim la treabă.

Matei 1, 19: “Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.”

După ce Sf. Evanghelist Matei ne spune că Maria a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, fără să fie înainte împreună cu Iosif, acum ne arată perspectiva lui Iosif asupra acestei minuni. În această seară, ca de altfel pe tot parcursul drumului nostru prin Ev. după Matei vă voi aduce înainte explicații din tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur și al Sfântului Teofilact al Bulgariei.

Puteți și voi să le găsiți gratuit pe net și puteți să le și cumpărați.

Să vedeți în această seară cât de frumos tâlcuiește gândurile și trăirile lui Iosif, Sf. Ioan Gură de Aur. Ca un psiholog fin, și un bun cunoscător al sufletului omenesc.

De ce a fost nevoie de Iosif lângă Maria pentru această taină a Întrupării?

În primul rând pentru ca Iosif să fie și el MARTOR în fața întregii lumi pentru această minune. Să nu fie doar mărturia Fecioarei, doar trăirea ei alături de pruncul Iisus, ci să fie alături de ea și Iosif, care să confirme și el, în libertatea lui, și prin întâmplările ce vor urma, că MARE este acest prunc, și FIUL CELUI PREAÎNALT, și nu oricine.

În al doilea rând ca Iosif să-i fie sprijin Mariei și pruncului, în toate situațiile grele care vor urma.

În al treilea rând pentru ca, părând ei o familie firească în ochii oamenilor, tată-mamă-fiu, să păstreze taina Întrupării până la vremea cuvenită. Până la vremea când Iisus Hristos va ieși singur să propovăduiască și să spună lumii Cine este.

Prezența lui Iosif alături de Maria, o ferește pe Maica Domnului de iscodirile oamenilor, de gurile rele, de întrebări, de tulburare… Și îi permite să aibă pace și să se bucure de fiul ei și de logodnicul ei.

Acum, aș vrea să fac o mică paranteză, foarte interesantă sper pentru voi. Dacă vă veți uita la icoana nașterii Domnului veți vedea că Iosif nu este pictat alături de Maica Domnului, ci deoparte undeva în partea stângă jos.

De ce?

Pentru a-i învăța pe oameni și prin icoană că Iosif n-a fost părtaș la această sarcină. Că nu el e tatăl Pruncului.  O să vă rog să vă uitați cu atenție la această icoana nașterii ca să observați acest aspect.

Pe de altă part în Tradiția Ortodoxă icoana familiei sfinte nu a fost așa de promovată ca în catolicism. Adică icoana în care Maica Domnului apare cu Iisus Hristos și cu Iosif.

De ce? De teama ca oamenii să nu cadă în erezie. Și să se depărteze de la adevărata credință. Biserica a trecut prin atâtea tulburări în istoria ei, atâtea erezii, încât este foarte atentă și echilibrata la tot ceea ce transmite.

Totuși aș vrea să vă ajut să înțelegeți un lucru. Deși sunt și în Ortodoxie astfel de reprezentări, ele nu sunt rele, nu sunt necanonice.

Această reprezentare arată adevărul. Iosif, Maria și Iisus au fost o familie. O extraordinară familie… Așa cum poate n-a fost și nici nu va mai fi niciodată… O familie dar fără a exista o relație firească bărbat și femeie între Iosif și Maria.

Relația lor era mai presus de asta. Erau ca îngerii din ceruri. Îl aveau pe Dumnezeu în mijlocul lor. O Doamne, ce minune! Îl creșteau pe Dumnezeu ca prunc. Îl mângâiau pe Dumnezeu ca prunc. Se închinau lui Dumnezeu în casa lor. Dumnezeu era casnicul lor. Împărăția Cerurilor era pe pământ. Căci odată cu întruparea, zice Sf. Teofan al Niceii, cerul se mută pe pământ. Pământul devine mai “înalt” decât cerul.

Toată atenție se concentrează deodată pe pământ, căci acolo era ÎMPĂRATUL.

Stați și meditați când aveți timp! Când aveți puțin timp liber în drum spre școală sau servici sau în mașină, gândiți-vă! Cum a fost oare pentru Maica Domnului să poarte în ea pe Dumnezeu? Cum a fost oare pentru Iosif să  aibă în brațele lui pe Cel ce ține în brațe întreaga CREAȚIE?

Dragilor, Iisus Hristos a trăit într-o familie așa de frumoasă. Atât de curată… Atât de înaltă! Îngerii le slujeau lor. Asta o arată și evanghelia, cum îngerii au intervenit de atâtea ori apărând Mariei și lui Iosif pentru a-i călăuzi. Pentru că Dumnezeu le era Prunc, iar pruncul era / este stăpânul îngerilor, aceștia îi slujeau Creatorului în toate. Sunt multe aspecte nescrise din viața acestei familii, dar oare câte taine poartă ea? Câte minuni au trăit și văzut? Câte are de povestit Iosif întregii omeniri, când ne vom aduna cu toții în ceruri?

Dragilor, Sfântul Ioan Gură de Aur explica tâlcuind versetele care urmează, că Dumnezeu-Tatăl i-a dăruit lui Iosif pe Fiul Său spre adopție. Tatăl cel Ceresc îl dăruiește pe Fiul Său lui Iosif, ca Iosif să-i fie tată. Ce frumos! Dragilor, Iosif este tatăl adoptiv al Domnului nostru Iisus Hristos.

Iosif l-a iubit și l-a slujit atât de mult pe acest prunc Dumnezeiesc Și cred că Iisus Hristos îi spunea lui Iosif: „tată”. De altfel și Maica Domnului spune în Evanghelie, atunci când l-au pierdut pe Iisus într-o zi de sărbătoare: „Eu și tatăl tău te-am căutat…”

Luca 2, 48: “Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.”

Din acest verset se vede că ei 3 erau o familie unită. O familie, la exterior, cel puțin ca și celelalte familii dar în interior cu mult mai mult…

Gândiți-vă cum era oare să te rogi seară alături de Fiul lui Dumnezeu către Tatăl? Cum făcea Maica Domnului, Iosif și Domnul rugăciune către Tatăl? Ce taină!

Noi astăzi ne închinăm lui Iisus Hristos și Maicii Domnului în Bisericile noastre, dar ei atunci erau împreună pe pământ și se rugau și ei în familiile lor către Dumnezeu-Tatăl. Ce fel de rugăciune se înălța din smerita lor casă?

Dragilor, să nu vă îndoiți niciodată de această familie sfântă. De această mare taină! Iosif, Maria și Iisus Hristos au fost cea mai frumoasă familie a omenirii. Cea mai unită. Cea mai curată. Modelul tuturor familiilor din întreaga lume. Căci cum n-am vrea noi toți să fim ca ei? Ca bărbatul și femeia să aibă pururea între ei pe Dumnezeu!

Revin la textul evangheliei și ne atrage atenție Sf. Ioan Gură de Aur că se spune că Iosif era drept: „drept fiind”. Și spune el că deobicei Scriptura folosește acest termen ori pentru a desemna o virtute, ori pe ale arăta pe toate. În cazul lui Iosif „drept fiind” desemna toate virtuțile. Adică Iosif era un om credincios lui Dumnezeu, și un împlinitor al legii. De aceea a și fost ales pentru această misiune.

Dar haideți să ne gândim și la Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Cum a fost aleasă ea din toate neamurile pământului, din toată istoria omenirii, ca fiind femeia din care va lua trup Dumnezeu? Spune Sf. Teofan al Niceii că Dumnezeu preștiind toate înainte de a face Creația, a ales-o pe Maria, ca fiind din toate neamurile pământului, femeia care va colabora cel mai mult cu El. Sufletul cel mai smerit… Persoana cea mai deschisă la această lucrare mântuitoare….

Maria și Iosif nu ajung întâmplător să fie mama-adevărată și tatăl-adoptiv al lui Iisus. Ci fiind cu mare grijă aleși și rânduiți de Dumnezeu pentru această mare misiune.

Acum haideți să începem drumul prin inima lui Iosif, odată ce a aflat că Maria este însărcinată.

Știa că ei nu au avut nicio apropiere trupească. Știa că nu este pruncul lui. Și ce putea gândi un om, decât omenește, și anume că a rămas însărcinată cu alt bărbat. Erau doar logodiți, și nu aveau voie prin lege să se apropie unul de altul.

Într-un bărbat o astfel de veste naște gelozia. Un sentiment îngrozitor… Care de multe ori deviază în violență.

Zice Scriptura: „Gelozia soțului va fi plină de furie, el nu va ierta în ziua mâniei” (Pilde 6, 34)

„Gelozia este mai rea decât iadul” (Cântarea Cântărilor 8, 6)

Câte crime nu s-au săvârșit din gelozie… Câte certuri… Câte despărțiri…

Iosif era pus în fața a 2 probleme. O problemă de conștiință: aceea de a-o descoperi pe Maria ca fiind o călcătoare de lege. Avea dubii asupra ei de adulter. Putea s-o cheme în judecată înainte poporului… așa cum era legea… dar nu a vrut să facă acest lucru. Îi era milă de ea.

Putea s-o țina la el în continuare tăinuind acest secret dar și așa se gândește că nu e bine… pentru că va călca legea. Totuși el fiind drept înaintea lui Dumnezeu, hotărâște s-o părăsească în ascuns. Fără s-o judece, fără să-i reproșeze… Și zice Sf. Ioan Gură de Aur că această purtare a lui era mult superioară legii celei vechi. El n-o învinuiește pe Fecioară. Nu face un scandal…

De ce totuși nu a fost încredințat Iosif prin înger, înainte de Întrupare? Așa cum a fost și Maica Domnului. Tot Sf. Ioan Gură de Aur ne explică:

„Pentru a o scăpa de o neliniște și o tulburare mare.”

Iosif n-ar fi crezut această taina dacă ar fi fost anunțată înainte, iar Fecioara Maria ar fi fost bănuită de adulter. Dumnezeu hotărăște ca Maria să trăiască această taină în liniște. Fără să zică nimic nici măcar lui Iosif.

„Trebuia ca sânul unde Creatorul lumii trebuie să se întrupeze să nu fie alterat de nicio tulburare și ca sufletul aceleia care era aleasă pentru a avea parte la această mare taină, să păstreze totdeauna o pace adâncă.”

De aceea îngerul îi vorbește Mariei înainte de Întrupare și lui Iosif după. Știa Dumnezeu sufletele lor și cum vor reacționa fiecare…

Matei 1, 20: “Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.”

Și acum îi apare îngerul lui Iosif pentru a-l întări în credință. Pentru a-l ajuta să înțeleagă o taină DE NECUPRINS pentru oameni, de neînțeles…. peste minte… suprafirească…

Vedeți că mai întâi îi spune: „fiul lui David”, ca să-i amintească îngerul că Dumnezeu așa a proorocit ca din seminția lui David să vină Mesia. Că așa a fost rânduit de Dumnezeu cu sute de ani în urmă, ca Mesia să vină din fii lui David.

Observați apoi că îi spune: „nu te teme a lua pe LOGODNICA TA”. Dându-i acest nume de logodnică, de fapt îi confirmă fecioria ei, căci oare ai putea numi o femeie adulteră în continuare logodnica unui bărbat? Prin adulter, relația lor se rupea…

Cuvintele „nu te teme” arătau că Iosif se temea să țină lângă el în continuare o femeie adulteră. Și Dumnezeu prin înger îi spulberă toată gândurile suspecte, și o arată pe fecioara cinstită întru totul. Și iarăși vedem că evanghelistul spune „că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” Ca iarăși urechile cititorilor să fie trezite spre taină.

Matei 1, 21: “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.”

Dumnezeu își încredințează Maica Sa în mâinile lui Iosif așa cum o va încredinția mai târziu pe cruce în mâinile lui Ioan Evanghelistul. De fapt, Iisus Hristos – Dumnezeu și Creatorul, Pruncul, o încredințează pe Maica Sa în mâinile lui Iosif. Și vedeți că Dumnezeu îi spune ca el-Iosif să-i pună numele de Iisus. Ca punând el numele pruncului în fața întregii societăți, relația dintre Iosif și Iisus să fie și mai strânsă. Iosif să și-l apropie pe Iisus ca pe propriul prunc.

Ce înseamnă numele de Iisus? Înseamnă „Domnului mântuiește”. Iisus este împăcarea oamenilor cu Dumnezeu. Numele de Iisus cuprinde mari taine, dar nu e vremea aici să le discutăm. Cam atât pentru seara acesta.

Nu am reușit să termin capitolul, dar sper ca informațiile din această seară v-au fost de folos.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)

Bibliografie:

• Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Matei, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2003.