Evanghelia după Matei, cap. 1, vers. 1-3. Genealogia lui Iisus (marți, 23 ian. 2018)

Dragilor, în această seară vom începe cu Evanghelia după Matei, verset cu verset…  sau cât de cât vom trece prin fiecare mică părticică până la final.

Mai întâi de toate o să vă zic câteva aspecte generale legate de Evanghelia după Matei, ca să puteți înțelege mai bine contextul în care a fost scrisă această carte. Ea a fost scrisă în a doua jumătate a primului secol după Învierea Domnului Iisus Hristos. Ea a fost scrisă având ca un adresant clar: evreii. De exemplu Sfântul Apostol Luca și-a scris evanghelia sa adresându-o neamurilor. Neamurile, fiind toate celelalte nații de oameni de pe pământ, în afara de evrei.

Așa cum știți, venirea lui Dumnezeu pe pământ, tulbură foarte mult lumea iudaică, nu fiindcă Domnul ar aduce răul, ci pentru că unii oamenii își doreau o emancipare de sub tutela lui Dumnezeu. Unii evrei au crezut în Dumnezeirea Mântuitorului, alții nu. Unii l-au lăudat, alții l-au blestemat și l-au dat în mâinile păgânilor romani ca să fie răstignit. Odată cu Înălțarea la cer a Domnului, oamenii rămân oarecum nedumiriți despre tot ceea ce s-a întâmplat. Și nu mai știau ce să creadă… Sf. Matei scrie această evanghelie ca să aducă lumină în poporul iudeu. Să explice ce-a fost cu acest Iisus.

Scopul declarat al tuturor evangheliștilor este de a demonstra evreilor și lumii întregi că Iisus Hristos este Mesia. Adică acel Izbăvitor promis de Dumnezeu încă de la căderea Evei, apoi lui Avraam și lui David. Acel Mesia mult proorocit de profeți…

Sfântul Matei își așează evanghelia sa în continuare Vechiului Testament, ca să arate că ceea ce s-a întâmplat în viața lui Iisus este o continuare firească a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu cu întreg neamul omenesc. “Evanghelia după Matei este o punte atât de firească şi consistentă între Vechiul şi Noul Testament” spune Pr. Constantin Coman.

Este evanghelia care cuprinde cele mai multe citate din Vechiul Testament… ;i asta pentru a demonstra aproape matematic că Iisus Hristos este Mesia.

Acum haideți să pornim la treabă pe text… că de când tot vorbim de generalități, poate ardeți de nerăbdare să gustăm din bucuria fiecărui verset.

Evanghelia începe cu acest verset:

Matei 1,1: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.”

Unii spun, printre care și Sf. Ioan Gură de aur că primele cuvinte sunt chiar titlul cărții pe care Matei l-ar fi dat.

Apropo, împărțirea textului biblic pe capitole, cu titluri la fiecare capitol, a fost făcută la mult timp după… Prin urmare, gândiți-vă că Evanghelia după Matei era scrisă toată cap coadă, pe papirusuri, fără spații între cuvinte, fără aliniate. Un text care curge… pe câțiva metri lungime… De aceea, primele cuvinte erau considerate și titlul cărții. Deci Evanghelia după Matei a primit și numele de: „Cartea neamului lui Iisus Hristos”.

Ce este foarte interesant e că aceeași expresie de început este folosită și de Moise în cartea Facerii… Dacă Moise vorbește despre Cartea facerii cerului și a pământului… Matei vine și își așează scrierea paralel, având ca scop teologic precis, acela de a arăta că evanghelia lui este Cartea facerii noului om. Cartea renașterii omului… Dacă Moise ne tâlcuiește cum Dumnezeu a dat omului existența firească. Matei vine și ne arată cum Iisus Hristos vine să dăruiască omului existența fericită.

Cartea nașterii lui Iisus Hristos, înseamnă de fapt genealogia Lui. Dumnezeu vine pe pământ și intră în neamul omenesc. Se înțeapă în el. Se conectează la acest neam. Dar nu se pogoară direct ca adult ci vrea să ia naștere ca și noi dintr-o femeie. Dumnezeu se pogoară în ființă noastră omenească. Se îmbracă cu ea… O asumă integral, permanent și veșnic, cu scopul precis de a o curăți și îndumnezei.

De ce îl pune Matei mai întâi pe David și nu pe Avraam? Deși știm din seara trecută că Avraam este părintele evreilor, Din el și cu el pornindu-se această lucrare minunată de mântuire a neamului omenesc, totuși David era mult mai cunoscut între evrei. Era mai faimos.

A fost cel mai mare rege al lor, și trăise cu mult mai aproape de vremurilor lor decât Avraam. E pus primul David, ca să se sublinieze și regalitatea lui Iisus Hristos. Cel ce vine în lume nu e un simplu om ci e Fiul Împăratului, Fiul lui Dumnezeu, lui Yahve. Dumnezeu Cel mare care a făcut multe minuni cu Israel, Dumnezeu care i-a scos din Egipt și i-a trecut prin Marea Roșie ca pe uscat.

David a avut o mare calitate, pe care Scriptura o subliniază adesea: a fost foarte credincios Domnului.

“Şi a zis Solomon: „Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; şi, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate şi inimă curată înaintea Ta, nu ţi-ai luat această milă mare de la el; şi i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum şi este aceasta astăzi.” (3 Regi 3, 6)

Și nu a greșit cu nimic înaintea lui Dumnezeu, decât când a săvârșit adulterul cu femeia lui Urie, și la ucis pe Urie, faptă de care s-a pocăit îndelung… și Domnul l-a iertat.

Dacă citiți cărțile Regilor din Scriptură veți vedea cât de frumoasă este domnia lui David. Este o lectură atât de plăcută… o încântare pentru suflet. Să vezi un om care atât de mult L-a iubit și L-a ascultat pe Dumnezeu, și a murit fără să iasă din cuvântul Lui.

Așa urmează să fie și Iisus Hristos. Credincios întru totul Tatălui. Ascultător până la moarte de Tatăl. Drept și fără de păcat, blând și smerit cu inima. Dacă domnia lui David este reper pentru întreaga istorie a Israelului… domnia Domnului Iisus Hristos va fi reper pentru întreaga umanitate… pentru întreaga veșnicie…

Evreii se lăudau mult cu înaintașii lor… și de aceea Matei începe evanghelia sa cu conectarea lui Iisus Hristos la David. Ca să-i dea într-un fel autoritate în mințile celor necredincioși…

Ei se lăudau mult că sunt și fii lui Avraam. Avraam cel care a făcut o faptă ne-mai-pomenită până atunci în lume… A ascultat de Dumnezeu când i-a spus să-l aducă pe Isaac, fiul său, jertfă. Fără să cârtească… Lucid și credincios Domnului Său.

Așa urmează să facă și Tatăl cel din ceruri… să-L aducă jertfă pe Fiul Său pentru întreaga lume.

Prin David se subliniază regalitatea, iar prin Avraam se preconizează deja JERTFA pe cruce a Domnului.

De altfel și regalitatea lui David și aducerea lui Isaac ca jertfă de către Avraam erau doar simboluri pentru ceea ce Iisus Hristos urma să facă în vremea Sa.

Continuăm…

Matei 1, 2:  “Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui;”

În acest verset se arată cum Iisus Hristos este omenește din neamul lui Israel, adică din Iacov. Din unul dintre cei 12 fii ai lui, cei care au format Israelul. Iuda, este acel fiu pe linia descendentă din care urmau să se nască strămoșii Domnului Hristos. De aceea evreii sunt numiți până astăzi IUDEI, pentru că din Iuda îl așteaptă ei pe Mesia să se nască. Mulți evrei încă îl mai așteaptă și astăzi…

E interesant cum numele lor de IUDEI conține în el însuși promisiunea că Dumnezeu le va trimite un izbăvitor.

Matei 1,3: “Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;”

Pentru că regele Mihai a murit de curând, și pentru că subiectul regalității este proaspăt în mintea noastră, vreau să mai fac o paranteză. Spre deosebire de regii lumii care descind pe linie regală, din tată-n fiu, din sânge „albastru”… adică din neam bun… Din neam de regi care au trăit bine, care au primit educație bună, care știu multe, care au multe bogății… Pruncul Iisus Hristos urma să se nască dintr-un neam cu multe probleme… având descendenți cu multe păcate… unele chiar foarte grave…

Dar Domnul nu se rușinează de familia Lui, ba dimpotrivă, arată că pentru asta a venit, ca să ia asupra Sa tot neamul acesta păcătos, de la Adam și până la ultimul om ce se va naște în viitor, ca să-l curețe de boală.

În versetul 3 vedem cum Iuda a născut din Tamar, doi copii gemeni. Cine era Tamar? Tamar era nora lui, care rămăsese văduvă. Iuda îl căsătorește pe fiul său, Ir, cu această femeie, Tamar. Ir moare, și conform legii leviratului, dacă bărbatul mort nu a ridicat strămoși din femeia sa, fratele lui se poate căsători cu ea… și să-i ridice el urmași. Așa se face că Tamar se căsătorește cu Onan.

Acesta din invidie nu vrea să-i ridice urmași fratelui său din Tamar, și își varsă mereu sămânța… Onan e pedepsit de Dumnezeu și moare… Tamar rămâne singură și supărată că nu are copii, își leapădă hainele de văduvă, se îmbracă în desfrânată și într-o bună zi îl ademenește pe socrul ei. Iuda, cade în păcat și se culcă cu această desfrânată…. fără să știe că e chiar nora lui.

După ceva timp, Iuda află că Tamar e însărcinată, și se enervează foarte rău, zicând că trebuie arsă… trebuie omorâtă prin ardere pentru acest păcat. Tamar, care păstrase câteva obiecte personale de ale lui Iuda, i le trimite prin cineva și îi spune că aceluia este pruncul, a cui sunt aceste obiecte personale. Așa se face că Iuda își dă seama că s-a culcat cu nora sa. N-o mai pedepsește și conștientizează că el e mai păcătos decât ea.

Tamar naște doi fii, pe Fares și pe Zara, doi gemeni cu o poveste foarte interesantă. O mare taină a lui Dumnezeu…

La naștere unul dintre cei doi gemeni scoate primul mâna din pântece. Dând semn că ar vrea el să se nască primul. La evrei, dreptul de întâi născut fiind foarte important, moașa îi leagă de mână o ață roșie, ca să se știe după naștere cine a fost primul. Primul iese din pântece Fares. Și mai pe urmă și Zara.

Cei doi copii simbolizează pe cei doi fii ai lui Dumnezeu, așa cum îi va numi Sf. Ap. Pavel: poporul ales și neamurile. Și ultimul născut a strălucit mai mult decât primul, adică poporul creștin, născut din credința în Iisus Hristos, a strălucit mai mult decât poporul lui Israel, născut din Avraam.

Deși Fares e primul ieșit din pântece, adică poporul lui Israel… Primul dădăcit și iubit de Dumnezeu… Totuși prin Zara, cel cu ața roșie la mână, care simbolizează sângele și jertfa lui Iisus Hristos, se vor mântui toți oamenii de pe pământ.

Ce e interesant de observat e că Iuda și Tamar nasc acești doi prunci prin incest. Printr-o relație imorală… De ce acceptă Dumnezeu să se nască dintr-un astfel de neam? De ce Sf. Matei subliniază acești strămoși păcătoși ai Domnului?

Ca să arate Dumnezeu că încurcate sunt căile Lui, și niciun plan omenesc nu este la mijloc… De ce a îngăduit Dumnezeu un incest? Ca să arate că deși oamenii au păcătuit și vor păcătui, El are un plan prin care i-a în consderarea toate căderile oamenilor… și poate ca pe toate cele rele ale umanității să le întoarcă în favoare ei. Prin Jertfa Lui bineînțeles.

Dacă ați citit primul capitol din Evanghelia după Matei, așa cum vă rugasem, veți observa ca Matei face genealogia lui Iisus și ajunge până la Iosif, logodnicul Mariei. Dar noi știm că Iisus Hristos nu s-a născut din poftă bărbătească, prin relații intime… ci de la Duhul Sfânt. Și Iosif nu are nicio legătură cu genetica lui Iisus. De ce totuși această genealogie a lui Iosif?

În primul rând pentru că la evrei genealogiile erau făcute doar cu numele bărbaților, fiind considerați mai „superiori”. În al doilea rând: femeile trebuiau să-și ia bărbat din familia tatălui lor, adică din aceeași seminție cu a tatălui lor. E ca și cum astăzi Sofia, fetița mea, ar trebui să se căsătorească doar cu un Bălan,  cu un băiat din România care s-a născut în neamul lui Bălan.

Dar Fecioara Maria era tot din neamul lui David ca și Iosif. Dar Domnul a vrut să acopere această mare a taină a nașterii Sale dintr-o Fecioară. Dacă evreii la vremea respectivă, ar fi aflat că Maria este însărcinată fără să fie logodită, ar fi zis că ea a desfrânat. Și o astfel de femeie trebuia ucisă cu pietre conform legii lor. Dacă le-ar fi spus că e de la Duhul Sfânt copilul, n-ar fi crezut. Ar fi răstălmăcit acest cuvânt. S-ar fi certat unii cu alții… Dacă pe Iisus Hristos – Dumnezeu, întâlnindu-L au zis că e șeful demonilor, ce ar fi zis oare de Preacurata Născătoare de Dumnezeu?

De aceea Maria a fost logodită cu Iosif. Ca oamenii să zică că acel Prunc născut de ea, este a lui Iosif. Nici Iosif n-a crezut. A fost nevoie de intervenția unui înger pentru a-i temelui acest adevăr.

(Claudiu Balan)

Bibliografie:

1. Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, Editura Sophia București, 2007.
2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Matei, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2003.
3. Pr. Constantin Coman, Evanghelia dupa Matei