Maica Domnului se desfătează de dragostea lui Dumnezeu așa cum nimeni nu s-a desfătat niciodată
Ziua bună, fraților. O să mai las câteva gânduri legate de Maica Domnului.
Vorbim și citim adesea despre stările de har și sfințenie pe care le-au avut sfinții. Vorbim adesea despre trăirile lor duhovnicești, despre stările înalte de sfințenie la care au ajuns, despre smerenia și lacrimile pe care le-au vărsat pentru întreaga lume, dar uităm poate de ceea ce a trăit și simțit Preacurata Născătoare de Dumnezeu.
Vă voi povesti aici un eveniment petrecut în viața Pr. Iosif Vatopedinul cu starețul său, Sfântul Iosif Isihastul. Acest eveniment ne va ajuta să înțelegem mai bine o fărâmă din trăirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
„Într-o după amiază, Sfântul Iosif i-a spus Părintelui Sofronie (pr. Iosif Vatopedinul, care încă nu era monah atunci) foarte bucuros și vesel: „Du-te, iar diseară îți voi trimite un pachețel și vei vedea cât de dulce este Iisus al nostru. Părintele Sofronie nu a înțeles despre ce vorbea, nici nu i-a zis nimic. A plecat preocupat să își facă ascultarea.
După odihnă și-a început obișnuita priveghere și s-a pregătit să se roage, adunându-și pe cât putea mintea, așa cum primise sfat. Cât despre „pachețel”, uitase de el cu desăvârșire! El însuși povestește:
„Nu îmi amintesc cum am început, dar ştiu bine că îndată ce m-am aşezat la rugăciune, nu am apucat să rostesc de multe ori numele lui Hristos, cã inima mi s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu. Şi dintr-odată aceast dragoste s-a aprins atât de tare, încât nu mã mai rugăm, ci mã minunam, uimit de revirsarea ei. Voiam sã îmbrățișez şi sã sărut toţi oamenii şi toată zidirea, dar în acelaşi timp aveam o asemenea smerită cugetare, încât mã simţeam mai prejos de toată făptura. Însã plinătatea şi flacăra dragostei mele erau îndreptate spre Hristos, pe Care Îl simţeam de făță, dar nu puteam să îl văd, ca să mã arunc la preacuratele Sale picioare şi sã îl întreb cum de invăpăiaza atât de mult inimile şi totuşi rămâne ascuns şi necunoscut.
Am primit atunci o înştiinţare lină cã acesta este harul Duhului Sfânt şi aceasta este Împărația cerurilor despre care Domnul spune cã se află înlăuntrul nostru. Îmi spuneam: «Doamne, sã rămân aşa şi nu-mi mai trebuie nimic!». Această stare a durat destulã vreme, dupã care încet-încet am revenit la starea dinainte.
Așteptam cu zbucium și cu nerăbdare să vina ora rânduită să merg la Gheronda, ca să îl întreb ce fusese ceea ce trăisem și cum se petrecuse. Era în jur de 20 august, într-o noapte cu lună strălucitoare. Am alergat la Gheronda și l-am găsit afară din chilie, plimbându-se prin mica lui curte.
De cum m-a văzut, a început să zâmbească și până să îi pun metanie, mi-a spus:
– Ai văzut cât de dulce este Hristos!
Ai înțeles acum în faptă ce este lucrul despre care mă întrebai cu atâta stăruință?
Acum silește-te să îl dobândești și să nu ți-l fure delăsarea!”
Cugetând la tot ce îi spunea Sfântul Iosif despre harul dumnezeiesc, Părintele Sofronie a simțit din plin că om adevărat se poate numi doar cel ce are înlăuntrul său acest har. Lacrimile vărsate în tăcere și „vederea păcatului său înaintea lui” în chip de negrăit au adeverit că trăirea lui nu fusese o înșelare. Atât cât a durat această trăire harică, ar fi vrut, dacă ar fi fost cu putință, să rămână pentru totdeauna în starea aceea de fericire, deoarece simțise că aceasta era Împărăția lui Dumnezeu aflată înlăuntrul omului.
Spunea, ca unul ce cunoscuse din cercare, că cei care s-au învrednicit să primească harul Îl „văd” pe Hristos Însuși și simt că este neîncetat înlăuntrul lor și lucrează cu dumnezeiasca Lui măreție, uneori mângâindu-le inima cu dragostea arzătoare și cu iubirea Sa dumnezeiască, alteori luminându-le mintea cu străluciri și vederi mai presus de fire, iar alteori împărățind peste simțurile lor cu pacea Sa care covârșește toată mintea.
din cartea „Gheronda Iosif Vatopedinul. Un surâs din veșnicie.” pp. 100-101
Acum aș vrea citind aceste trăiri pline de har ale pr. Iosif Vatopedinul să ne urcăm cu mintea și ne gândim ce a simțit și cum a trăit Maica Domnului.
Cât de dulce este Iisus inimii, nimeni altcineva nu știe mai bine, decât Cea care l-a alăptat pe pruncul Iisus și l-a crescut cu toată dragostea. Ce bucurie va fi avut Maica Domnului când îl alăpta pe cel ce alăptează universul cu viață !? Cu ce ochi și cu ce bucurie privea Preacurata Născătoare de Dumnezeu pe pruncul ei, care era izvor a toată iubirea și bunătatea !?
Maica Domnului îl alăpta pe pruncul ei cu lapte / viață omenească, iar El – Iisus o alăpta pe Ea cu Harul Preasfântului Duh.
Dacă la sfinți Harul vine așezându-se în rugăciune și cu nevoință duhovnicească, la Maica Domnului e cu totul altfel. Sfântul Teofan al Niceii spune că Ea este „izvor natural al Dumnezeirii”. Ea este izvor natural al Harului Preasfântului Duh ! Cum așa?
Pruncul ce s-a întrupat în pântecele ei, este a doua Persoană a Sfintei Treimi, adică Fiul. Dar Fiul e una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Deci Fiul după firea dumnezeiască e una cu Tatăl și cu Duhul și are întreg în Sine toată Dumnezeirea.
După firea omenească, Iisus – Fiul lui Dumnezeu este una cu Mama Sa. Este una după fire cu Maica Domnului.
Când s-a așezat în pântecele ei făcându-se prunc, în Iisus era (și încă este) toată Dumnezeirea. Iisus era plin de Harul Preasfântului Duh. Iisus era Una cu Sfântul Duh. Deci Maica Domnului, care-l purta în pântece pe Iisus, s-a umplut și Ea de tot Harul Preasfântului Duh !
Ba mai mult, Ea dând viață lui Iisus ca om, care era nedespărțit de Dumnezeire, a fost numită Născătoare de Dumnezeu (nu de Hristos, și nu doar de om). De ce? Ca să arate că Iisus din momentul întrupării și până în veșnicie rămâne unit cu toată Dumnezeirea Sa.
Așa se face că Maica Domnului nu dă lumii doar Trupul Fiului Ei ! Ci dă lumii și Dumnezeirea !
Maica Domnului este adevăratul templu !
Maica Domnului este adevăratul Sion!
Maica Domnului este cu adevărat pământ al făgăduinței care dă lapte și miere, adică pe Iisus Hristos care e și Om (lapte) și Dumnezeu (miere).
Maica Domnului este cu adevărat sfânta sfintelor, prefigurată de încăperea din templul lui Israel.
Maica Domnului e raiul iar Iisus Hristos este Pomul Vieții.
„Ea este adevăratul paradis pregătit sfinților prin sfatul prehotărât al lui Dumnezeu mai înainte de întemeirea lumii, și acesta e Pom al Vieții.” (Sf. Teofan al Niceii)
Deci Maica Domnului nu are nevoie să ceară Harul la Dumnezeu! Maica Domnului este „CEA PLINĂ DE HAR” ! Maica Domnului este cea care OFERĂ ÎNTREGII LUMII HARUL Lui Dumnezeu! Fiind plină de Har, Maica Domnului e plină și de toată bucuria și mângâierea Harului! E plină de toate roadele Harului!
În Maica Domnului arde de la întrupare continuu focul Dumnezeirii! Un foc care o face plină de dragoste față de întreaga lume! Un foc care o face plină de smerenie și delicatețe! Un foc care o face atât de frumoasă ! Un foc prin care se aprinde de iubire și curaj ca să salveze întreaga lume din păcat alături de Fiul Ei!
Maica Domnului este întru totul ca Fiul Ei!
Pe cât de iubitor e Fiul Ei cu noi oamenii. așa e și Ea!
Pe cât de curajos a fost Fiul Ei în fața ispitelor și necazurilor lumii, pe atât de curajoasă este și Ea !
Pe cât de harnic și lucrător e Fiul Ei spre propovăduirea Împărăției Cerurilor, pe atât este și Ea, dar cu o lucrare mult mai tăcută!
Maica Domnului îl are pururea pe Iisus în inima ei în mod deplin, chiar și după naștere!
Azi, Iisus Hristos este deplin în Ea, ca și când ar fi în pântecele Ei ! Ea și Fiul Ei sunt UNA așa cum Fiul Ei și Tatăl sunt UNA ! Așa se face că Fiul Ei, Iisus, e la mijloc între Dumnezeu și Om.
Maica Domnului (umanitatea) – Iisus – Sfânta Treime (Dumnezeirea)
Iisus are o mamă pe pământ ca om (dar nu are tată pământesc) și are un Tată în cer ca Dumnezeu (dar nu are mamă).
Și astfel familia lui Iisus este una divino-umană. Iisus unește în familia Sa pe oameni cu Dumnezeu.
Maica Domnului, spune Sf. Teofan al Niceii a fost dusă în sânul Sfintei Treimi. Și ceea ce simte Fiul în relație cu Tatăl și cu Duhul, simte și Ea, căci e UNA cu Fiul Ei. Maica Domnului îl are pe Iisus mereu în maximă apropiere și intimitate, și cu El în toate se consultă. Maica Domnului se desfătează de dragostea lui Dumnezeu așa cum nimeni nu s-a desfătat niciodată… Și asta se întâmplă neîncetat!
Maica Domnului a trăit Împărăția Cerurilor încă de pe pământ.
Așa cum Sf. Iosif Isihastul avea puterea să trimită „pachețele” de Har către ucenicii săi duhovnicești, cu cât mai mult poate asta Maica Domnului!
Sfântul Duh ca Persoană a Sfintei Treimi asculta de Sf. Iosif căci era bine plăcut Lui și făcea mereu voia Domnului, și de aceea umbrea cu darurile Sale pe aceia pe care el îi iubrea.
Cu cât mai iubită și mai ascultătoare a fost Maica Domnului ?! De aceea, Sfântul Duh, merge la toți aceia către care Preacurata vrea și îi atinge. Dar Sfântul Teofan al Niceii merge mai adânc și spune așa:
Maica Domnului este organizatoarea banchetului Dumnezeiesc.
„Ea [Maica Domnului] este purtătoare de grijă şi organizatoarea generoasă a banchetului desfătării dumnezeieşti şi îndumnezeitoare; şi, simplu spus, Mama Celui care pentru bunătatea Lui negrăită S-a făcut frate al nostru, e procuratoare şi repartizatoare autentică a tuturor darurilor supranaturale şi necreate ale Duhului dumnezeiesc care se dau acum şi care sunt încă adunate în vistierie, prin care ne facem fraţi şi comoştenitori a lui Hristos.” (Sfântul Teofan al Niceei)
„Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită;” (Sfântul Teofan al Niceei)
Maica Domnului a primit de la Dumnezeu darul să-l ofere pe Hristos tuturor !!! Vă dați seama?
Ea, Maria, un simplu om, dar cu viață curată și sfântă, a ajuns să dăruiască lumii pe Dumnezeu cu trup.
Ea îl pune pe Sfânta Masă pe Iisus Hristos în toate bisericile !
Ea L-a născut pe Cel ce ne-a adus Evanghelia !
Ea l-a arătat în lume pe Dumnezeu, Cel ce era nevăzut, neajuns, neapropiat, necuprins și cu mintea după ființă.
Ea a făcut lumii cel mai mare dar !
Toate darurile lui Dumnezeu pentru noi sunt în Hristos, dar pe Hristos Ea l-a dăruit lumii.
Prin urmare nimeni nu ia de la Hristos darurile pregătite fără mijlocirea Precuratei.
Iată ce spune Sf. Teofan al Niceii:
„Căci nimeni din cei care după Hristos au vieţuit potrivit lui Hristos şi au străbătut în chip diferit calea Evangheliei n-ar fi ajuns la scopul şi sfârşitul fericit căutat fără conlucrarea ei [Maicii Domnului], precum nici fără ajutorul Duhului. Căci de unde altundeva ar fi avut parte de acesta decât prin Cea care este izvorul apei pururea vii şi al harului, aşa cum nici de luminările soarelui nu s-ar putea face părtaş cineva decât de la discul soarelui?”
Iată ce spune Sf. Grigorie Palama:
„Tu [Maica Domnului] eşti locul tuturor harurilor, plinătatea a toată frumuseţea şi bunătatea, tablou şi icoană însufleţită a tot binele şi a toată bunătatea, ca una singură învrednicită concentrat de toate harismele Duhului, sau mai bine zis care singură ai în chip uimitor/paradoxal în măruntaiele tale pe Cel în Care sunt comorile tuturor acestora şi eşti un cort uimitor al Acestuia…”
Și ca o concluzie teologică, rețineți ce zice Sf. Teofan:
„Așa cum nimeni nu poate să vină la Tatăl decât numai prin Fiul (Ioan 14, 6), tot așa nici la Fiul, Care e Izvorul natural al Duhului Sfânt, din Care vine toată procurarea celor bune, nimeni nu poate să vină decât prin Mama Lui, care e partea dinăuntrul catapetesmei, sfânta sfintelor, din care Dumnezeu vorbește cu toată firea creată.”
Maica Domnului este dorirea tuturor făpturilor văzute și nevăzute
„Numai Maica Domnului poate să-i facă fericiți cu adevărat pe toți prin împărtășirea din rodul ei, fie ea firea îngerească, fie omenească. Prin urmare, Ea este cu adevărat „pământul făgăduinței”, moștenirea îngerilor, care purtând drept rod Pâinea Vieții adevărate, îi va hrăni în veci nesfârșiți pe toți moștenitorii făgăduinței…”
În încheiere….
Ca o concluzie…
Mergeți la Maica Domnului ca la STĂPÂNA LUMII și a ÎNTREGULUI UNIVERS !
Mergeți la Maica Domnului ca la cea care poate toate, dar nu face nimic fără voia Fiului Ei!
Maica Domnului e cu mult, cu muuuult mai sfântă și înaltă decât toți sfinții și îngerii !!!
De aceea, așa s-o lăudăm !
Așa s-o cinstim și să avem încredere că toate i se supun și Ei ca și Fiului Ei!
Toate ascultă de Ea ! Toate i se supun Ei !
Are putere peste toate trupurile, peste toată natura, peste tot universul, peste lumea cea nevăzută a îngerilor…
Are putere peste toți demonii și chemarea ei arde fără întârziere duhurile demonice.
În Maica Domnului arde focul dumnezeiesc continuu !!!
E inima care niciodată nu se stinge!
E inima pe care niciodată n-o va putea dărâma nimeni și nimic !
Maica Domnului e dumnezeu după har !
Așa cum Domnul Însuși a spus prin gura lui David în psalmul 81, 6: „Eu am zis: „Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”.”
Cu cât mai mult e Maica Domnului dumnezeu după har decât toți sfinții și îngerii !!
E mare Maica Domnului !
E mare până la cer și înapoi !
Cereți din darurile Ei ! Cereți din harismele Ei și vă va da ! Cereți că e tare bună și abia așteaptă să împartă toate Harurile Sale întregii lumi !
Închei cu vorbele Pr. Arsenie Papacioc:
„Se spune că Maica Domnului este supărată pe toți aceia care nu-i cer niciodată nimic! Ea este o nouă lume și cât poate Dumnezeu cu puterea, poate și Maica Domnului cu rugăciunea. Arată-te, deci, a fi un fiu cu inimă de copil al Maicii Domnului!”
Cam atât pentru astăzi și pentru acest praznic al Adormirii Maicii Domnului.
Mergeți diseară la vecernie și la prohodul ei. Mergeți și vă spovediți și apoi mergeți și vă împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului.
Autor: Claudiu Balan