Gânduri despre Înviere (2): Lumina Învierii țâșnește din fiecare ungher al Bisericii lui Hristos!
Hristos a înviat!
De ce ne salutăm cu „hristos a înviat!”? V-ați gândit vreodată la acest lucru? Avem un argument biblic pentru acest salut. Femeile mironosițe au venit la mormântul Domnului ca să-i ungă trupul cu miresme și au aflat mormântul gol, și apoi Li s-a arătat Domnul Hristos.
- Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.
- Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
- Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. (Matei 28, 7-9)
Și acum îngerul le-a zis să meargă să vestească ucenicilor că Hristos a înviat! Apoi după ce Domnul Li s-a arătat, chiar El le îndeamnă să meargă la ucenici și să le dea vestea cea bună:
- Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.
Femeile mironosițe sunt primele vestitoare ale Învierii lui Hristos. Ele au alergat cu „frică și bucurie mare” la apostoli ca să le spună că Hristos a înviat! Sf. Ap. și Evanghelist Matei ne spune că femeile mironosițe au văzut și ÎNVIEREA și pe Cel Înviat. Au fost martore la acel cutremur mare și apoi la felul cum Îngerul din cer a prăvălit piatra de pe mormânt. Femeile mironosițe mărturisesc apostolilor cu bucurie ceea ce au văzut!
Curajul lor de a înfrunta soldații de la mormânt și de a merge să le ceară voie pentru a-L unge pe Iisus, e răsplătit cu vederea Învierii. De aceea CURAJUL e una din virtuțile creștine. Cei lași nu primesc mare lucru… Curajoșii, credincioșii, cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu și își pun viața pentru binele aproapelui primesc de la Dumnezeu MARE DAR.
Vestea Învierii lui Hristos circula din gură în gură de la Înger și de la Hristos prin femeile mironosițe până la noi astăzi. Femeile au vestit pe apostoli, apostolii după ce au primit pe Duhul Sfânt au dus vestea cea MARE către evreii din Ierusalim și către mulți alți oameni în timpul propovăduirii lor. Vestea cea bună că Hristos a înviat este un zvon care a circulat atât de rapid și care a născut multă emoție în fiecare persoană care l-a primit și care s-a făcut mai departe transmițitor, propovăduitor al acestei vești…
Domnul Hristos nu se urcă imediat la cer după ce a înviat, ci mai rămâne pe pământ 40 de zile. În aceste 40 de zile Iisus se arată ÎNVIAT, transfigurat și plin de Har și de Adevăr, multor oameni, adică celor ce credeau în El.
De ce?
Ca să încredințeze pe toată lumea că Învierea Lui nu este un scenariu iudaic, o păcăleală, o invenție cu iz politic.
Iată ce spune cartea Faptele Apostolilor:
„Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.” (FA, 1, 3)
Iisus îi anunțase pe apostoli că va învia a 3-a zi, și iată că știau asta chiar arhiereii și fariseii:
- Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,
- Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. (Matei 27, 62-63)
Învierea Lui e însoțită de un CUTREMUR MARE ca să fie spre SEMN clar tuturor celor din Ierusalim și poate și din Israel, că la momentul Învierii s-a întâmplat ceva. Cu 3 zile înainte tot un cutremur urmase după moartea Lui Iisus pe Cruce. Spune Sf. Ioan Gură de Aur că aceste cutremure sunt semne ale unor schimbări majore care urmau în Israel.
Morții care au ieșit din iad și se arătau familiilor lor din Ierusalim, mărturiseau pe Hristos care i-a înviat. CE MARE MĂRTURIE!
Nu-i credeți pe apostoli? Nu le credeți pe femeile mironosițe? Atunci cu siguranță îi veți crede pe părinții voștri care au murit, pe tata și mama care vine la voi și vă spune că Iisus i-a eliberat din iad.
Credeți-mă că toți evreii nu aveau niciun motiv să nu creadă în Iisus Hristos și-n învierea Lui! Domnul Iisus le-a dat toate argumentele! E simplu!
Au văzut și au auzit cu ochii lor cum Iisus a înviat 3 morți, dintre care unul intrat în putrefacție!
Au văzut cum Iisus a inmulțit câteva pâini și le-a dat de mâncare la mii de oameni, această minune a făcut-o de 2 ori!
Au văzut cum are putere asupra demonilor, cum vindecă orice boală, inclusiv cele din naștere.
S-au convins singuri că nimeni nu Le-a mai vorbit așa cum Le-a vorbit Iisus, așa cu putere mare.
Au văzut pe Cruce cum a murit, și catapeteasma templului imediat S-a rupt, soarele s-a întunecat la ora 12.00 ziua, în MIJLOCUL ZILEI.
Centurionul roman, comandantul plutonului de execuție, un păgân idolatru, îl recunoaște pe Iisus și zice: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!”
Și apoi urmează toate minunile învierii de care am scris mai sus. Iar ca lucrurile să fie și mai clare, Iisus rămâne 40 de zile pe pământ, ca să întărească adevărul că El este viu. Dar de data aceasta nu se mai arată pe față tuturor, în cetate, ci doar celor care cred în El. Se arată astăzi celor 2 ucenici care mergeau spre Emaus, lui Luca și lui Cleopa. Se arată apostolilor de mai multe ori, și la mulți alții care au crezut în El și Domnul știa că se vor bucura dacă se va arăta Lor.
De aceea avem 40 de zile de adeverire a Învierii până la Înălțare!
Dar haideți să vedem care sunt dovezile Învierii lui Iisus Hristos astăzi în Biserica Ortodoxă.
Mă credeți că toate lucrările Bisericii Ortodoxe izvorăsc din Lumina Învierii lui Hristos ?! Mă credeți că toate ale Bisericii sunt din Puterea Învierii și din Lumina Lui? Toate! Venirea Duhului Sfânt, Hirotonia, Euharistia, Botezul, Mirungerea, Cununia, Spovedania, Maslul, Rugăciunea, Sfințirea Apei….
Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu vine tot din Puterea ÎNVIERII! Toate lucrările Bisericii sunt semne ale Învierii! Toată bucuria Harului pe care o dă Biserica fiecărui creștin izvorăște din Trupul Cel Răstignit și Înviat al lui Hristos!
Iisus i-a zis Martei înainte de a-L învia pe Lazăr, să nu mai aștepte învierea cea de apoi ci să fie conștientă că El – Iisus Hristos – în carne și oase – este Învierea și Viața.
Soarele Bisericii este Iisus cel Înviat! Din acest Soare izvorăsc raze de lumină în toate lucrările Harului. Nu există altă sursă a puterii și lucrării lui Dumnezeu în Biserică decât Trupul lui Iisus Hristos Înviat. De aceea Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtășanie este chiar Iisus Hristos, identitate absolută între cele 2, și El este CENTRUL de foc al Harului pentru toată lucrarea lui Dumnezeu în Biserică.
De aceea avem atât de multe să vorbim despre Înviere. Pentru noi creștinii Învierea e viața noastră! Harul Duhului Sfânt care ne însuflețește pe noi atunci când ne împărtășim cu Iisus Hristos are ca sursă Firea Umană a lui Iisus, îndumnezeită de El…
Dulceața care o avem când ne rugăm vine în sufletele noastre din Sfințenia pe care Iisus a imprimat-o în Firea Umană pe care o poartă ca Dumnezeu și Om. Nu există altă sursă a Duhului Sfânt decât din Trupul Înviat al lui Iisus Hristos! Deci toate ale noastre se sfințesc cu „starea” de sfințenie pe care o avea Iisus când a înviat, și pe care o are și acum.
Trupurile noastre, casele noastre, obiectele noastre, creația în care trăim, Universul, toate-toate se sfințesc cu Duhul Sfânt adus de Iisus ca Dumnezeu în trupul Lui ca Om.
Adevărata iconografie a Bisericii Ortodoxe este izvor de lumină a Învierii către noi oamenii!
Adevărata cântare ortodoxă, cea bizantină, este izvor de lumină a Învierii pentru urechile noastre.
Arhitectura bisericilor ortodoxe ar trebuie să ne înalțe gândul spre cele cerești, spre Învierea Lui Hristos și înălțarea Lui la cer!
Veșmintele albe ale preoților și pietrele prețioase de pe ele arată că ei sunt îmbracați când liturghisesc (și nu numai) cu lumina Învierii lui Hristos.
Aurul care împodobește toate sfintele vase ale Bisericii strălucește în lumina ca să arate Lumina Învierii lui Hristos tâșnind din toate cele ale Bisericii.
Biserica este dacă vreți mormântul lui Hristos care crapă prin mai multe locuri și prin fiecare crăpătură țâșnește lumina.
Lumina Învierii țâșnește din fiecare ungher al Bisericii lui Hristos!
Tămâia și miresmele cu care cădesc preoții în Biserică ne reamintesc că suntem deja în Împărăția Cerurilor, în Împărăția Lui Hristos Cel Înviat!
Toate simțurile trupului nostru ar trebui să fie copleșite în biserică de Învierea lui Hristos! Iar apoi, plini de Har, plini de Înviere, să ieșim în lume, și să vedem Creația ca o Biserică, așa cum a lăsat-o Dumnezeu, să vedem oamenii ca un templu al Duhului Sfânt, așa cum i-a gândit Dumnezeu. Și astfel toate-toate se transfigurează pentru noi creștinii…
De aceea zice Domnul către noi creștinii Lui: „Voi sunteți lumina lumii”
Fraților, noi suntem dovada Învierii! Viețile noastre transfigurate sunt pentru necredincioși dovadă că Hristos a înviat! Dragostea mea pentru aproapele, este (sau ar trebuie să fie) o dovadă pentru el că Dumnezeu e viu și lucrează. Purtarea mea cuviincioasă ar trebui să fie o dovadă pentru cei ce nu cred, că Dumnezeu e viu în mine și mi-a schimbat viața. Căutarea permanentă a Împărăției Cerurilor și împlinirea poruncilor este o dovadă pentru ceilalți că Hristos cu adevărat a înviat!
Oricât de simplu v-ar părea și oridecâte ori ați auzit asta, totuși acesta e adevărul: NOI SUNTEM LUMINĂ A LUMII !
Atât timp cât Hristos este în noi.
Cam atât pentru astăzi.
Ne vedem mâine pentru alte gânduri despre Înviere!
E o călătorie frumoasă pe care aș vrea s-o facem împreună până la Înălțare! Și cred că vă veți bucura altfel de Înviere! Mergeți toată săptămâna aceasta la Sfânta Liturghie! căci aveți dezlegare să vă împărtășiți în fiecare zi. Dacă ați postil în Postul Mare și nu aveți păcate care să vă oprească.
Iată ce spune Canonul 66 al Sinodului Trulan (V-VI ecumenic):
„Din Sfânta zi a Învierii lui Hristos Dumnezeul nostru, până la Duminica nouă, toată săptămâna se cuvine a zăbovi credincioşii nelipsit în Sfintele Biserici, cu psalmi şi cu laude, şi cu cântări duhovniceşti, veselindu-se şi serbând întru Hristos, şi luând aminte la citirea Dumnezeieştilor Scripturi, şi desfătându-se cu Sfintele Taine. Că aşa vom fi cu Hristos împreună înviaţi, şi împreună înălţaţi. Nicidecum dar în proarătatele zile să se săvârşească alergare de cai, sau vreo altă privelişte de norod“.
(Claudiu Balan)
