Evanghelia din a 3-a zi de Paști. Luca și Cleopa îl cunosc pe Domnul mâncându-i Trupul

Dragilor, în această seară vă propun să vorbim despre evanghelia care s-a citit astăzi în a 3-a zi de Paști. Nu știu câți ați reușit să ajungeți la biserică. Dar o să vă așez aici textul evangheliei, ca să-l puteți citi liniștiți și-l voi comenta pe bucăți.

În această seară vom vorbi despre Sfânta Împărtășanie. La propunerea Dianei care m-a rugat să avem câteva discuții și pe acest subiect. Eu vă propun să avem pe acest subiect 2 seri. Una acum, și una joi.

Joi vă voi vorbi despre Sfânta Împărtășanie în Sfânta Scriptură. Ce este Sfânta Împărtășanie? Trupul și Sângele Domnului. I se mai spune și Sfânta Euharistie. Euharistie vine din greacă de la termenul euharisto care înseamnă „mulțumesc”.

Haideți să vedem textul evangheliei de la Luca pe care sfinții părinți l-au rânduit să fie citit astăzi.

“Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. E vorba despre doi ucenici, Luca și Cleopa, care mergeau spre Ierusalim.” (Luca 24, 13-14)

Și vorbeau întrei ei de cele întâmplat doar cu câteva zile în urmă. Despre Iisus Hristos, pe care ei îl considerau profet mare, despre răstignire și toate celelalte…

“Şi a fost când vorbeau ei, şi se întrebau, şi însuşi Iisus apropiindu-se, mergea împreună cu dânşii. Iar ochii lor se ţineau, ca să nu-l cunoască pre el. Şi a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebaţi între voi mergând, şi sunteţi trişti? (Lc. 24:15-17 )

Domnul IIsus Hristos li se alătură pe acest drum… Domnul abia înviase. Dar vedeți că Dumnezeu a făcut în așa fel încât să nu-L cunoască. „Ochii lor erau ținuți”. O să vedeți care e scopul acestei taine pe care o lucra Domnul cu ei.

“Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”  (Lc. 24:18-24)

Observaţi că acest eveniment s-a întâmplat chiar a 3-a zi de la Înviere.

De aceea se și citește astăzi această evanghelie.

“Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.” (Lc. 24:25-27)

Domnul se face la început neștiutor….

Și îi lasă să-și spună supărările… și dezamăgirea lor față de Iisus Hristos, pe care-L credeau că e profet mare. Ar fi vrut ca acesta să fie marele lider politic al israelului pe care-l tot așteptau. Chiar se vorbea în popor că acesta este Mesia mult așteptat. Dar în felul omenesc de a gândi, salvarea Israelului și a lumii întregi se gândea că va fi prin puterea politică a unui mare conducător și reformator al societății. Erau dezamăgiți de slăbiciunea acestui Iisus Hristos, mare profet, făcător de minuni, puternic în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și înaintea poporului. Pe deasupra acestei dezamăgiri, auziseră și de la femeile mironosițe că mormântul e gol și că poate ar fi înviat…

Erau zvonuri care mai tare îi întristau decât să-i bucure… Căci nu credeau că învierea ar fi posibilă, deși Iisus Hristos a înviat 3 persoane înainte de învierea Lui, tocmai pentru a-și aduce aminte toți, mai ales apostolii și cei apropiați Lui, ca dacă pe alții i-au înviat și pe Sine se poate Învia.

Domnul Iisus Hristos intervine cu un cuvânt destul de dur: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi”, arătând prin asta că deși au văzut toate faptele Sale, inclusiv învierile, și mai ales discursul Său în care El spunea că urmează să fie prigonit și să fie dat în mâinile arhiereilor dar apoi va învia, totuși eu nu au crezut.

Ar fi trebuit să creadă.

Dumnezeu le-a dat toate argumentele în faptă și în cuvânt ca să creadă.

Și apoi începe să le tâlcuiască din Scripturi cum toate au fost preștiute de Dumnezeu și rânduite așa de la începutul lumii.

“Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.” (Lc. 24:28-30)

Luca și Cleopa se bucură mult de întâlnirea cu acest om, de explicațiile pe care le primesc, și făcându-se seară îl invită cu ei la masă. Și aici se întâmplă o mare minune, o mare taină. Domnul ia pâinea și o frânge înaintea lor și le-o oferă spre mâncare.

“Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Lc. 24:31-32)

Domnul IIsus Hristos chiar în momentul în care frânge pâinea și le-o oferă, dispare dinaintea lor. Spun Sfinții că Domnul dispare și se întrupează în pâine. Domnul dispare cu trupul fizic din ochii lor, și se sălășluiește în pâine. Și ei mănâncă pâinea primită și se împărtășesc astfel din Dumnezeu. Din Trupul cel Înviat al Domnului.

În primul rând, ceea ce Domnul a făcut aici este ceea face preotul mereu la Sfânta Liturghie. Se roagă Domnului ca să transforme prin Duhul Sfânt pâinea și vinul puse pe altar în Trupul și Sângele Domnului.

Imediat ce L-au mâncat pe Domnul, ochii lor s-au deschis și L-au cunoscut. Și-au dat seama că străinul de lângă ei era de fapt Domnul Iisus Hristos care înviase. Și-și aduc aminte cum pe drum, când le tâlcuia din Scripturi, inima lor ardea în ei, se bucura mult, se umpluse de har… Dar totuși nu-L cunoscuseră.

De aici aș vrea să începem discuția. Mulți oameni au vrut să-L vadă și să-L cunoască pe Dumnezeu. Dar Iisus Hristos ne-a spus că pe Dumnezeu-Tatăl nimeni nu L-a văzut până atunci și că doar El, Fiul îl poate face cunoscut lumii. Căci Tatăl este întru El, și El este întru Tatăl.

Cunoașterea lui Dumnezeu, cunoașterea Sfintei Treimi are loc doar prin Iisus Hristos. Iisus Hristos este icoana Sfintei Treimi. Iisus Hristos este Cel care-L face cunoscut lumii pe Dumnezeu-Treimea (Tatăl, FIul și Duhul Sfânt) și toate lucrările Sale. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Fiul.

Fiul este POARTA de intrare și gustare a TAINELOR DUMNEZEIEȘTI. Dar pe Fiul, pe Iisus Hristos, mulți L-au văzut.

Mulți au vorbit cu El. Mulți au stat la masă cu El. Mulți i-au văzut minunile. Mulți au mâncat din mâna Lui pâine și pește înmulțit. Mulți l-au ascultat în predici.

Câți dintre aceștia L-au cunoscut ca fiind Dumnezeu? Câți și-au dat seama că acesta este nu doar un profet, nu doar un mare făcător de minuni, ci Însuși Dumnezeul lui Israel, care i-a trecut prin Marea Roșie, care i-a scos din Egipt, care a dat cele 10 plăgi Faraonului, care i-a acoperit cu nor în deșert ziua și cu stâlp de foc noaptea?

Câți dintre oamenii care l-au văzut pe Dumnezeu-Omul Iisus Hristos L-au cunoscut că este Dumnezeu. Răspunsul este neașteptat: Nimeni. Absolut nimeni.

Omului care trăiește în păcat, omului pământesc, îi este imposibil să înțeleagă cu adevărat că Omul care le stătea în față era și Dumnezeu. Era cu neputință aceasta pentru om… Să vezi mâini și picioare de om și să crezi că este Dumnezeu.

Nici măcar apostolii nu L-au cunoscut ca Dumnezeu. Ca dovadă că au fugit de la El în vremea prigoanei. Deși Toma și Petru spuneau că vor să moară pentru El. Dragilor, omul nu poate cunoaște pe Dumnezeu, fara că Dumnezeu să se descopere omului. Așa cum vă spuneam de mai multe ori în serile trecute, Dumnezeu Se revelează omului, și nimeni nu poate pătrunde tainele lui Dumnezeu… decât dacă Domnul se dăruiește… se descoperă… se revelează omului.

Acești apostoli fricoși, care stăteau ascunși de frica iudeilor, după ce primesc pe Duhul Sfânt în Ierusalim și Duhul Sfânt este Cel care urma să-L aducă pe Hristos în inima lor în mod real… abia atunci încep să căpete mare curaj… și să propovăduiască public pe Hristos… fără teamă de iudei… de arhierei… de pedepse. Până când Domnul nu a venit în interiorul lor ei nu L-au cunoscut ca Dumnezeu. La fel cu Luca și Cleopa, până când nu L-au mâncat pe Domnul, nu L-au cunoscut.

Asta e marea taină a Ortodoxiei. Aici e CENTRUL, ESENȚA, MIEZUL TARE al Ortodoxiei. Dumnezeu se face Pâine și Vin și ni se dă nouă spre mâncare.

De ce? Că să vină în noi și să lucreze din noi. Să fim una cu El. Să vină ViAȚA în NOI. Să vină izvorul VIEȚII în noi și noi să nu mai murim. Să ne sfințească toate ale noastre. Să gustăm și să vedem că bun este Domnul. Să avem pe Dumnezeu în inima noastră și să nu-L mai pierdem niciodată. Să ne îmbrăcăm în Hristos! Ca să ne comportăm ca și Hristos!

Dacă Adam a căzut prin mâncare, prin pofta unui fruct…. Atunci Domnul vine și se face mâncare…. și-i zice omului: Ți-e poftă? Atunci mănâncă-mă pe Mine!

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine” (Ioan 6, 54-57)

Dragilor e târziu şi abia am început subiectul…. închei cu câtev concluzii:

Omul poate cunoaşte pe Dumnezeu numai împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Domnului. Atât. Numai după ce Dumnezeu vine în tine, și tu îl primești cu credință, numai atunci începe acel proces intim în care omul cunoaște pe Iisus Hristos ca Dumnezeu. Mântuirea omului se face numai prin IIsus Hristos Cel ce se dă nouă prin Sfânta Euharistie.

Sfințirea noastră se face numai prin Trupul și Sângele Domnului. Centrul Ortodoxiei este Sfânta Liturghiei. Centrul Liturghiei este Sfânta Împărtășanie. Dacă dăm la o parte Împărtășania din Liturghie (adică dacă nu ne împărtășim cu Hristos) suntem o simplă asociație religioasă. O adunare filozofică… și nimic mai mult.

Singurul scop al Liturghiei este ÎMPĂRTĂȘIREA CU TRUPUL ȘI SÂNGELE DOMNULUI. Toate slujbele bisericii pregătesc omul pentru un singur moment: Întâlnirea cu Iisus Hristos din Potir. Toată Ortodoxia se rezumă la un singur act: Omul care-L mănâncă pe Dumnezeu.

Și Dumnezeu intrând în om, intră în toate mădularele noastre… Că să nu mai gândesc cu mintea mea ci cu mintea lui Hristos. Ca să nu mai lucrez cu mâinile mele, ci cu cele ale lui Hristos. Ca să nu mai văd doar cu ochii mei ci cu ochii Domnului… să simt cu inima Lui….

Dragilor închei cu un gând care s-ar putea să vă sperie puțin… Dumnezeu vine să se întrupeze în om așa cum S-a întrupat în Fecioara Maria. Doar că nu se mai naște încă odată… Ci se unește cu firea noastră omenească și unirea această va dăinui o veșnicie.

Atât am avut de zis pentru această seară. E un subiect foarte foarte larg… și atât de frumos…

Continuăm joi, 12 aprilie, seară la ora 20.00.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)