Liturghia Scripturii pregătește creștinul pentru a intra în Liturghia Euharistică

În această seară vreau să vă vorbesc în mare despre Sfânta Liturghie făcând o paralelă directă cu drumul apostolilor Luca și Cleopa împreună cu Domnul Hristos spre Emaus, și cu evenimentele din Faptele Apostolilor.

Totul pleacă de la schița Sfintei Liturghii.

În mare ea este cam așa. Se împarte în 2 mari parți, simple și clare:

1. Liturghia Cuvântului (a citirilor din Scriptură + Predică)
2. Liturghia Euharistică (a împărtășirii din Trupul și Sângele Domnului).

În ambele părți rugăciunea e prezentă ca liant direct al nostru cu Dumnezeu. Rugăciunea de mulțumire, de laudă adusă lui Dumnezeu și de cereri.

Cartea Faptele Apostolilor ne confirmă că așa erau lucrurile la început:

„Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (FA 2, 41-42)

Deci cei nou botezați alături de Apostoli și de Maica Domnului stăruiau în 4 lucruri:

1. Învățătura apostolilor. Apostolii au scris Evangheliile, Epistolele și Apocalipsa, adică tot Noul Testament. Când se adunau ca să facă Liturghia citeau și din cărțile Vechiului Testament: din Legea lui Moise (cele 5 cărți de la începutul Scripturii) + din cărțile Poetice + din cărțile istorice + din cărțile Profeților).

Deci învățătura apostolilor înseamnă Noul Testament (la care ei au fost martori la toate evenimentele) + Vechiul Testament (care despre Hristos a vorbit întru toate, așa cum Domnul confirmă în cuvintele Sale)

1. Creștinii și apostolii stăruiau în împărtășire, adică în comuniune. Viețuiau ca o singură familie. Puneau toate în comun. Stăteau ca frații. Așteptau întoarcerea Domnului Hristos din cer pentru a pune capăt acestei lumi păcătoase, așteptau Împărăția Cerurilor.
2. Stăruiau în frângerea pâinii, adică în săvârșirea Liturghiei, adică se rugau ca Domnul să trimită pe Duhul Sfânt și să transforme pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, și apoi se împărtășeau toți cei prezenți.

Insist: se împărtășeau toți cei prezenți. Așa cum la o masă în familie, toată lumea mănâncă, nu unii se uită și alții înghit în sec.

1. Stăruiau în rugăciuni. Rugăciunea era nelipsită, și singurul mod prin care putem intra în suvoiul de Har al Domnului.

Acum, având în minte acestea revenim la forma Sfintei Liturghii. Deci în mare la Liturghie creștinul trebuie să guste cu mintea și inima din CUVÂNTUL Domnului pe care-l aude din Scripturi, și să guste cu gura și limba din Cuvântul Făcut Trup și Sânge.

Cele 2 se intercondiționează reciproc. Nu merge una fără alta.

Acum vă voi vorbi despre prima parte a Liturghiei, numită și Liturghia Cuvântului.

Forma apostolică a Liturghiei Cuvântului și cea apoi dezvoltată în timp conținea 4 citiri din Sfânta Scriptură urmate de predică la fiecare.

1. Citiri din Legea lui Moise, din cărțile istorice (ale Regilor) + PREDICĂ
2. Citiri din cărțile Profeților (Isaia, Ieremia, Iezechiel, Iona, Daniel, etc.) și din cărțile poetice ale Vechiul Testament (Psalmi, Iov, Înțelepciunea lui Solomon, etc.) + PREDICĂ
3. Citire din epistolele Sfiniților Apostoli. Uneori se citea și o epistolă întreagă în auzul tuturor + PREDICĂ
4. Citire din Sfintele Evanghelii + Predică.

Fragmentele citite nu era bucățele mici ca astăzi ci erau mai consistente. Aceasta era prima parte a Liturghiei. Care este scopul ei? Creștinul trebuie să asculte mereu cuvântul Domnului! De ce?

Ca să li se aprindă inima așa cum „ardeau” inimile sfinților apostoli Luca și Sf. Ap. Cleopa pe cale când Domnul le tâlcuia Scripturile.

Capitolul 24 din Evanghelia după Luca ne istorisește acest extraordinar eveniment în care Luca și Cleopa erau supărați că Iisus a fost omorât de arhierei, ei crezând că El avea să izbăvească pe Israel din robie și să așeze toate așa cum scria în Scripturi.

Iisus se apropie de ei și le vorbește, dar ei nu-L recunosc, căci ochii lor erau ținuți să nu-l vadă.

„Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.” (Luca 24, 17-25)

Aceste eveniment poartă în el structura exactă a Sfintei Liturghii.

Partea 1: Hristos tâlcuiește Scripturile și le arată că El este Mesia și că toate s-au întâmplat așa cum a rânduit Dumnezeu de la începutul lumii.

Partea a 2-a: Hristos li se oferă ca Euharistie, ascunzându-se în Pâine și în vinul de la masa lor.

Prima concluzie importantă: este esențial ca în prima parte a Sfintei Liturghii să ascultăm Scripturile și să ne fie tâlcuite. Ca să se aprindă inima noastră. Ca să ajungem și noi cum erau Luca și Cleopa:

„Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? ” (Luca 24, 32)

Această primă parte a Liturghiei ne deschide ochii minții și a inimii ca să înțelegem cui Dumnezeu ne închinăm. Ca să ne amintim cât de multe a lucrat El pentru noi de la Facerea lumii până azi, ca toate să fie puse cap la cap și El să se întrupeze și să ne mântuiască. Această primă parte a Liturghiei are ca scop să ne umple inimile de Duhul Sfânt și să-L cunoaștem pe Iisus Hristos ca Mesia. Ca Dumnezeu adevărat.

Chiar dacă știm sau credem că știm…. uităm și inimile noastre se răcesc repede. Inimile noastre au nevoie să fie iară și iară reîncălzite. Căci multe păcate și duhuri rele ne răcesc inima în lume.

Cum stăm astăzi în Biserica Ortodoxă Română?

Citirile din Vechiul Testament au dispărut de la Liturghie, au migrat către vecernie și utrenie, dar acolo se citesc câteva paremii (pasaje) numai la marile sărbători. Deci practic citirile din Vechiul Testament au dispărut 90%. Dar ele sunt foarte foarte importante… Sunt esențiale.

Expresia de 2 testamente este greșită. Noi creștinii avem o singură carte sfântă: Bibila sau Sfânta Scriptură, cu o istorie completă, legată de la A la Z. Iisus ca personaj nu apare la Matei cap.1 ci la chiar din cartea Facerii. Au existat 2 legăminte, cel vechi și cel nou. Dar Scriptura e UNA ȘI COMPLETĂ, și musai de citit ca să ne înțelegem credința, altfel trăim în erezie (erezie înseamnă „selecție”). Dacă citim și vrem să înțelegem doar Noul Testament suntem în erezie. Simplu.

Fără Vechiul Testament nu înțelegem mare lucru din Evanghelii și din cărțile apostolilor, căci acestea fac sute de trimiteri către Vechiul Testament, Care a fost tot de Duhul Sfânt insuflat, în care tot Hristos a lucrat cu Tatăl. Și toate le-au dus încet încet la dospire, la coacere…

Astăzi Vechiul Testament nu se mai citește nici în catehezele preoților, căci aceste cateheze (seri biblice) lipsesc aproape cu desăvârșire. Cu mici excepții de le numeri pe degete în toată România.

Trecem la citirile din Noul Testament. Se citește „Apostolul” adică un pasaj din epistolele din Noul Testament. Un pasaj adesea scurt, din care creștinii nu pot înțelege mare lucru, dacă nu au mai citit înainte acasă toată epistola, și contextul istoric. La „Apostol” există o practică greșită și dăunătoare de a cădi preotul exact în timpul citirii.  Deși în Liturghier specificația e clară că trebuie să se cădească la Aliluia, adică imediat după apostol. Apostolul se citește cântat, uneori foarte melo-dramatic, așa încât nu se înțelege mai nimic… Și nu se reține mai nimic. Nu uitați că în Liturghie spune așa: „Din Faptele Sfinților Apostoli citire”, deci nu „cântare”.

Textul ar trebui citit cu voce tare și simplu, nu teatral, fără a da glas subiectiv personajelor, după mintea cântărețului. Deci „Apostolul” este un text Scripturistic cu efect eșuat pentru majoritatea creștinilor din parohii, din cauza cântării lui și a zăngănitului clopoțeilor cădelniței.

A 4-a citire este din Sfânta Evanghelie. Textul trebuie citit, nu cântat, așa cum și auzim: „Din Sfânta Evanghelie după Ioan citire”, nu cântare. Pasajul este unul deobicei scurt, și pentru a fi înțeles mai bine trebuie citit tot contextul uneori. Pentru că acasă creștinii nu citesc, aici ar fi momentul ca Evanghelia să se citească mai mult. Câteva capitole poate…

Astăzi programul citirii Evangheliei (lecționarul) este unul împărțit pe zile, căci în mănăstiri ea se citește zilnic, dar în parohii nu. Așa se face că un creștin simplu ascultă evanghelia din 7 în 7 pasaje, disparat…. fără a putea face prea multe conexiuni. La toate aceaste 4 citiri din Scriptură, ne vorbește însuși Hristos. El este Predicatorul. El este în mijlocul bisericii atunci cu noi și ne predică așa cum făcea când era pe pământ.

Liturghia Cuvântului este partea în care Hristos iese la propovăduire între noi și strigă: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!” După fiecare citire din cele 4 zone ale Scripturii ar trebui să se predice. Ca să se tâlcuiască cuvântul citit, ca să înțelegem toți același lucru, altfel fiecare înțelege cel taie mintea, și după măsura lui duhovnicească.

De aceea MISIUNEA BISERICII este în strânsă legătură cu PREDICA, cu PROPOVĂDUIREA. De fapt MISIUNEA BISERICII LUI HRISTOS = PROPOVĂDUIRE

Asta o spune chiar Sf. Apostol Pavel

“Căci: „Oricine va chema numele Domnului se va mântui”. Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!” Dar nu toţi s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?” Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.” (Rm. 10, 13-17)

Credința noastră fraților vine din auzirea Cuvântului Scripturii citit în mijlocul comunității Bisericii și din tâlcuirea cuvântului, din predică.

Dar o predică vie….

O predică în Duhul Sfânt.,…

O predică prin care preotul naște oamenii la credință Prin care mișcă inimile împietrite.

Aceasta este prima parte a Liturghiei. Dar este atât de importantă! Este esențială! Prima parte a Liturghiei este și pentru cei nebotezați dar care vor să vină în Biserica lui Hristos.

După ce am ascultate cele 4 citiri din Scripturi și Predicile, ce se întâmplă? Ne zice psalmistul David în Psalmul 118.

„În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.” (Ps. 118, 11)

 Acum că avem în inimi cuvintele lui Hristos și inimile noastre ard, iată ce se întâmplă, ne zice tot psalmistul David în psalmul 118:

“Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.” (Ps. 118, 10)

Cuvintele lui Hristos ne fac să-L căutăm pe Domnul cu toată inima. Dar aflăm de la Apostoli și de la Profeți că pe Dumnezeu îl găsim numai în poruncile Sale. De aceea zice în psalmul 118:

„Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.” (Ps. 118, 4)

Trebuie să păzim cu multă stăruință poruncile Domnului ca să-L aflăm pe El, și să intrăm în iubirea Lui. Și dacă vom face asta, ce se va întâmpla:

„Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor (..)” (Ps. 118, 1)

Cei ce păzesc poruncile Domnului ajung să fie fericiți și să-L caute pe Domnul cu toată inima lor, căci nu mai este nimic din lume în ei. Și în final acești oameni ajung fără prihană, curați cu inima, sfinți, îndumnezeiți.

„Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.” (Ps. 118, 1)

Mergem la partea a 2-a a Sfintei Liturghii.

2. Liturghia Euharistică.

De aici înainte, având inimile aprinse, vrem, tânjim să ne împărtășim cu Hristos.

Căci știm Cine este și ce a făcut, și știm ce poate face El vieții noastre. Iată ce se spune în evenimentul cu Luca și Cleopa, după ce Domnul le-a tâlcuit Scripturile.

“Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.” (Luca 24, 28-31)

Domnul se face că se duce mai departe, ca să fie dorit, să fie chemat.

În a 2-a parte a Liturghiei stau doar cei botezați, doar cei ce VOR și CHEAMĂ pe Hristos, doar cei care stau în DOR DE DUMNEZEU. Cu toți aceștia Hristos se așează la masă. Domnul vine pe Sfânta Masă și rămâne cu noi. Și apoi preotul ne dă Trupul și Sângele Domnului. Și abia atunci se deschid ochii lui Luca și a lui Cleopa. Abia atunci îl cunoaștem pe Iisus ca Dumnezeu.

Cunoașterea adevărată, completă este cunoașterea simțită, trăită. Abia când vine Hristos în noi înțelegem toate și Cuvintele Lui încep să aibă sens deplin.

Cum stăm în Biserica Ortodoxă astăzi?

La finalul acestei a 2-a părți ar trebui să se-mpărtășească toți cei prezenți. Căci acesta e scopul Liturghiei. Ca Hristos să ia chip în noi prin cuvântul Evangheliei și prin Cuvântul Euharistic.

În multe parohii, nu știu procentul, la sfârșit se împărtășesc oamenii doar în posturi, și atunci o dată sau de 2 ori, iar în rest se împărtășesc copii, sau nici ei măcar. Iar chipurile ca să consoleze pe creștinii care nu se împărtășesc, preotul predică chiar înainte de împărtășire sau după. Deși locul predicii nu e acolo. Locul cuvântului și a predicii a fost 2-3 ore în prima parte. Deci puțin sau deloc se împărtășesc.

Concluziile:

Sunt dureroase, dar cred eu obiective, și ușor de verificat.

Liturghia Cuvântului se rezumă la un pasaj din Evanghelie citit și predicat la sfârșit (și de multe ori cu o predică formalistă, slabă, nepregătită, neancorată în prezent, etc.) și la Liturghia Euharistică se împărtășesc puțini sau deloc.

De unde atunci să se nască sufletele oamenilor în Hristos?

Căci Cuvântul Scripturii naște la viața în Hristos inimile noastre și Cuvântul făcut Trup vine în noi ca să ne dea putere să trecem peste păcat și să trăim cu Hristos împreună cu Tatăl și cu Duhul.

Viața duhovnicească are 3 mari componente esențiale și de nedezlipit

Cuvântul Scripturii (citit și predica de preot) + Sf. Împărtășanie (din care ies toate Sf. Taine ale Bisericii) + Călăuzirea duhovnicească (prin duhovnic, cu sfaturi și cu  exemplul viu al vieții sale).

Dacă una dintre aceste 3 scârție, și creștinul scârțâie…

Dacă 2 sau toate 3 sunt șubrede sau nu se fac cum trebuie, de aici multele probleme din viața noastră și a Bisericii. Toate cele 3 componente au pe PREOT ca mijloc direct de împărtășire a darurilor lui Dumnezeu către creștin.

Cam atât am vrut să vă zic.

Gândiți-vă la aceste aspecte, și vedeți ce parte vă lipsește. Tot ceea ce v-am zis aici o să găsiți ca trăire în Duhul Sfânt în cartea Faptele Apostolilor. Acolo predica apostolilor era ARZĂTOARE, plină de HAR, cuceritoare, fascinantă, dar și minunile pe care le făceau nășteau credința în oameni.

(Claudiu Balan)