Cartea lui Iov (capitolele 8 și 9). „Căci Dumnezeu nu este om ca mine”

Dragilor, în această seară vom continua cartea lui Iov. Am ajuns la capitolul 8. Mâine seară vă aștept iarăși la o nouă întâlnire dedicată sărbătorii de sâmbătă, 2 februarie 2019, Întâmpinarea Domnului.

O sărbătoare care pare că nu spune mare lucru, o sărbătoare căreia probabil nu-i acordăm multă importanță, dar veți vedea cât de mult are de oferit, și câte învățături ne aduce aceste eveniment dumnezeiesc, al în înfățișării la templu a Domnului.

Să începem.

În capitolul precedent Iov s-a tânguit de ticăloșia omului și de multa lui suferință.

În capitolul 8 ia cuvântul Bildad, care-l mustră pe Iov.

1. Atunci Bildad din Şuah a răspuns şi a zis:
2. „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri şi cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea?

Bildad îi zice: oare Dumnezeu, dreptatea Însăși, stă oare împotriva dreptății? Crezi tu oare, dacă erai drept, că Dumnezeu te-ar fi pedepsit? Crezi tu oare că bun fiind, Dumnezeu ar fi dat drumul la atâtea necazuri peste tine? E clar că ești vinovat….

„Cel atât de înțelept, atât de drept, atât de puternic, avea să fie nedrept?” zice Sf. Ioan Gură de Aur.

Și totuși Iov nu s-a arătat drept înaintea lui Dumnezeu sau a oamenilor. Iov nu s-a arătat drept înaintea prietenilor lui. După necazurile primite Iov n-a strigat la Dumnezeu în durere, susținându-și dreptatea, ci cerând milă. Așa să facem și noi, în orice situație am fi. Drepți de am fi, păcătoși de am fi, în bine sau în rău de ne-ar găsi supărarea, atunci să zicem „Doamne miluește!”

Părintele Patriarh Daniel povestea odată că a fost la un congres teologic cu părintele Dumitru Stăniloae undeva prin străinătate. Pr. Stăniloae este unul din cei mai mari teologi ai secolului XX din Biserica Ortodoxă din toată lumea. Și patriarhul nostru era la vremea respectivă student tânăr și îl aprecia mult pe părintele Stăniloae. Seara la culcare, a venit vremea să facă rugăciunea împreună.

Tânărul Daniel Ciobotea era foarte curios cum se roagă pr. Stăniloae…. căci scrierile lui erau pline de o teologie înaltă, pline de înțelepciune… Își imagina că rugăciunea părintelui Stăniloae va fi adânc teologică…

Și începe părintele și zice: „Doamne miluește-ne pe noi! Doamne iartă-ne! Doamne fie-ți milă! Doamne am greșit! Doamne miluește pe frații noștri!…. și alte asemenea… rugăciuni simple și smerite…

Iar părintele Cleopa zice: „Înaintea lui Dumnezeu la rugăciune să nu te duci cu teologie înaltă ci cu vorbe smerite….” Căci Domnul știe toate… și n-are nevoie să teologhisim înaintea Lui, El-Adevărul.

Așa și Iov, cerea milă și încetarea necazurilor lui… că nu mai putea. Nu striga în gura mare arătându-și multele fapte bune de până atunci. Deși ar fi putut face asta. Nu se arăta drept înaintea Domnului.

4. Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor.

Iov a adus permanent jertfe înaintea lui Dumnezeu pentru fii săi, ca nu cumva ei să fi greșit cu ceva înaintea lui Dumnezeu, și pentru aceasta Domnul să-i ierte și să nu-i pedepsească. Totuși Iov nu pomenește nimic de fii săi. Dar îi pare rău de ei….

Acești prieteni ai lui îi amintesc mereu de nenorocirea lui și asta în modul cel mai amar cu putință, zicând nu numai că au murit fii lui, ci că aceștia au murit pentru păcatele lor. Asta îl durea tare pe Iov. Pe cine nu l-ar durea, când ar auzi vorbindu-se de rău de fiii lui, și mai mult de aceștia „pedepsiți” și morți?

Bildad, ca și cum i-ar spune: În zadar ai adus atâtea jertfe.

Moartea lor îl topea pe Iov, căci atât de mult s-a îngrijit de sufletul lor, zice Sf. Ioan Gură de Aur.

„Oare numai prin păcate se explică pedepsele?” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Iată cum suferința lui Iov reia această temă recurentă în istoria poporului Israel: suferința dreptului. Pe toți profeții i-au omorât evreii, ca până la urmă să-L omoare și pe cel mai mare dintre ei, pe Mesia Însuși.

6. Dacă eşti nevinovat şi fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta şi va clădi la loc casa dreptăţii tale
7. Şi starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.

Interesant ce spune Bildad, într-un fel profețind fără să vrea ce va urma. Cu adevărat Iov era nevinovat și Domnul veghea asupra lui și la sfârșit Domnul îi va da înapoi toate, și starea cea nouă va fi cu mult peste ceea ce era înainte Iov.

„Dumnezeu te poate duce la o fericire mai mare decât cea dintâi.” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Are atât de multă putere Dumnezeu, încât pe cel mai cinstit om bogat de pe această planetă, să-l facă cel mai mare ratat…. sărac, bolnav, lepădat de toți… și apoi iarăși să-l ridice și să-i dea toate, și să-l facă mai cinstit și mai bogat decât era prima oară.

Același lucru a făcut Domnul și cu Nabucodonosor, regele Babilonului, cel mai puternic om al planetei la momentul respectiv. I-a luat tot și l-a aruncat în drum pentru 7 ani, până când i-a smerit inima, și el a recunoscut singur, că puterea este în mâinile lui Dumnezeu, și El ridică pe cine vrea și coboară pe cine vrea de pe tronuri.

Asta e valabil și astăzi cu noi toți. Să nu se înalțe nimeni în inima lui pentru ceea ce este, pentru ceea ce știe, pentru ceea ce are, căci într-o clipită le poate pierde pe toate, Stăpânul dispunând cum vrea de ele.

Iar cel sărac, smerit, deznădăjduit și fără speranțe, cel considerat de toți un ratat, să ceară ajutor la Dumnezeu, căci Domnul îl poate așeza între cei cinstiți într-o clipită…. dându-i toate averile și cinstea.

8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi.
9. Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10. Ei îţi vor da învăţătură, ei îţi vor grăi şi din inima lor îţi vor cuvânta unele ca acestea:

Bildad îi spune lui Iov să meargă să îi întrebe pe cei bătrâni căci ei știu ce s-a mai întâmplat în viețile oamenilor în istorie, și ei îi pot spune de ce suferă…

la ei își poate găsi dreptatea…

11. Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără umezeală?
12. Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13. Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit.
14. Încrederea lui e spulberată şi bizuinţa lui este o pânză de păianjen.
15. Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ţine; se agaţă de ea, dar casa se prăvale.
16. Stă plin de suc în faţa soarelui şi în grădina unde este îşi întinde vlăstarii;
17. Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele şi se înfig în adâncul stâncilor.
18. Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduieşte: Nu te-am văzut niciodată!
19. Iată-l acum putred, pe cărare, şi din pământ răsar alţi vlăstari.

Bildad îi dă exemple din creație, făcând analogii, lăsând de înțeles că nu există efect fără o cauză. Nu există o realitate fără o cauză precedentă care să-i dea naștere. Prin urmare, necazurile lui Iov au un motiv. Bildad îi spune lui Iov că a uitat de Dumnezeu și s-a veștejit nădejdea lui, și de aceea suferă mult. Îi spune că un om nedrept nu are ce speranță să mai tragă la Dumnezeu… Decât să-și îndure suferința… și atât…

20. Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători.

Bildad îi spune de fapt: N-ai fost desăvârșit! Dumnezeu nu dă mână de ajutor răufăcătorilor… așa că nu aștepta prea multe de la El.

21. Gura ta va fi plină încă o dată de râsete şi buzele tale de veselie.
22. Cei ce te urăsc se vor înveşmânta în ruşine şi cortul celor răi va pieri!”

Bildad încearcă la urmă o urmă de mângâiere… după atâtea acuze directe și clare. Mergem mai departe la capitolul 9.

1. Atunci Iov a răspuns şi a zis:
2. „Ştiu bine că aşa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Iov nu-l acuză nicăieri pe Dumnezeu de nedreptate. Știe Iov că nu e drept nici el. Nu se mândrește… Știe că indiferent cât de multe fapte bune a făcut, nu poate ridica înaintea Domnului capul său.

Dar de fapt cine este drept înaintea lui Dumnezeu? Ce om poate fi drept înaintea Lui? Va veni un om în istorie care va fi drept înaintea Tatălui. Acesta este Fiul care se întrupează și se face om. Acesta este Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Iar prin dreptatea Lui va ridica o lume întreagă din nedreptate.

3. Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.

Cine poate comenta înaintea alegerilor lui Dumnezeu? Cine poate spune că ceea ce Domnul face este greșit? Cine-L poate bănui de nedreptate pe Cel drept? Cine-l poate bănui din păcat pe Unul-Sfânt? De aici înainte începe un discurs al lui Iov, în care se vede infailibilitatea alegerilor lui Dumnezeu.

4. A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr?
5. El mişcă munţii din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
6. El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină.
7. El porunceşte soarelui şi soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
8. El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe valurile mării.
9. El a zidit Carul mare, Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi.
10. El a făcut lucruri mari şi nepătrunse şi minuni fără de număr.

Cine poate sta împotriva Creatorului? El este Stăpânul și face ce vrea în creația Lui. Dar face ceva rău oare? Nicidecum. Niciodată Ci toate spre binele oamenilor și a îngerilor și a întregii creații. Toate le face din iubire, dintr-o iubire nebună pentru oameni și îngeri.

Vă spuneam de multe ori că realitatea în care trăim, faptele care s-au întâmplat până acum, istoria care până acum câteva secunde a avut loc… au primit validare de la Dumnezeu pentru a se întâmpla, altfel nu aveau loc.

Dumnezeu acționează în 2 feluri:

1. Binecuvintează alegerile bune ale oamenilor și le susține.
2. Îngăduie răul într-o anumită măsură, acceptând anumite fapte rele ale oamenilor… dar numai în măsura în care poate scoate un bine mai mare din ele.

Rețineți: Dumnezeu îngăduie răul, numai în măsura în care poate scoate un bine mai mare din el, altfel nu. De aici, ce concluzie tragem? Că istoria faptelor umanității de până acum o secundă a primit validare de la Dumnezeu, altfel nu se întâmplau. Asta ce înseamnă? Înseamnă că realitatea în care trăim este oarecum infailibilă. Căci e îngăduită de Dumnezeu și noi nu o putem schimba decât în zona noastră, în zona faptelor noastre… în inima noastră.

Ce vreau să zic prin asta, e că lumea în care trăim cu toate ale ei nu depinde doar de mine, ci și de miliarde și miliarde de alți oameni, și de cei care au trăit în trecut și de cei care trăiesc acum, și trăim o realitate care se impune asupra mea, chiar dacă eu n-o doresc sau n-o plac.

De exemplu al doilea război mondial, sau primul. O mână de oameni de sus au pornit războiul, și l-a suportat o planetă întreagă… Au murit milioane de oameni care n-au pornit acest război, care n-au influențat direct acest mare conflict. Această realitate a războiului s-a impus asupra lor Peste voia lor… și au trebuit s-o accepte. Dar această realitate a considerat-o Dumnezeu mântuitoare pentru toți oamenii din acel moment. Spune părintele Sofronie de la Essex că prin aceste războaie mondiale, prin aceste morți năprasnice, Dumnezeu a iertat multe păcate oamenilor… primindu-i în împărăția cerurilor.

Iată cum realitatea pe care o trăim, cu multe rele cum este ea, este mântuitoare ACUM. Pentru toți deodată. Paradoxal…. Mântuirea lui Dumnezeu implică și judecata lui Dumnezeu. De ce? Căci mântuirea e ultima șansă pe care o dă Dumnezeu umanității. Dacă nu acceptăm această șansă, dacă o respingem, automat ne aruncăm singuri într-o situație foarte ciudată, în care Creatorul nu ne mai susține.

Vă dați seama ce înseamnă să nu te mai susțină Creatorul?

E ca și cum mama nu-și mai susține deloc bebelușul….

E ca și cum șeful nu-și mai tolerează deloc angajatul…

E ca și cum regele nu-și mai susține omul de lângă el….

E de rău… ușor ușor urmează căderea.

Dar totuși Dumnezeu susține pe om până în ultima clipă a vieții, și toate ale vieți i le rânduiește în așa fel încât poate poate își va schimba viața.

Realitatea noastră de acum ne judecă pe toți… pe unii judecata îi întoarce la pocăință și mântuire, pe alții la mândrie și învârtoșare. Necazul lui Iov, de neînțeles pentru el, de neconceput pentru mintea lui, avea un SENS înaintea lui Dumnezeu. Prin Iov Dumnezeu avea să mângâie milioane de inimi în această lume.

Să nu privatizăm mântuirea noastră! Să n-o cerem doar pentru noi. Dumnezeu ne iubește și vrea să ne mântuiască, dar planul meu de mântuire e conectat cu planul tău de mântuire și cu planul de mântuire a lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, moartă sau vie.

Dumnezeu nu vrea să te mântuiască doar pe tine, ci vrea prin tine să cheme la mântuire și pe alți oameni. Dumnezeu vrea să strălucească Duhul Sfânt prin viețile noastre, prin faptele noastre, ca și alți să vadă lumina faptelor bune… și să vină și ei la lumină.

Mergem mai departe cu discursul lui Iov.

11. Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, şi dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
12. Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut?
13. Dumnezeu nu-şi înfrânează mânia Sa şi sub El se încovoaie toţi slujitorii mândriei.
14. Şi eu atunci cum o să-I răspund şi ce cuvinte o să aleg?
15. Chiar dacă aş avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
16. Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea să cred că ascultă glasul meu,
17. Căci El mă sfărâmă ca sub furtună şi înmulţeşte fără cuvânt rănile mele.
18. El nu-mi dă răgaz să răsuflu şi mă adapă cu amărăciune.
19. Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.

Auziți ce spune! Oricâte dreptate aș avea, gura mea mă va osândi.

Nu avem nimic de spus înaintea judecății lui Dumnezeu. O judecată care vă spuneam că este planul iubitor de mântuire pentru întreaga lume.

21. Sunt oare desăvârşit? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa mea o dispreţuiesc.
22. Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel viclean.
23. Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
24. Dacă o ţară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă faţa judecătorilor Săi. Şi dacă nu El, cine atunci?
25. Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea.
26. S-au strecurat ca nişte bărci de papură, ca un vultur care se năpusteşte asupra prăzii sale.
27. Dacă zic: Vreau să-mi uit suferinţa, să-mi schimb înfăţişarea şi să fiu voios,
28. Sunt năpădit de teama chinurilor mele, ştiind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
29. Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30. Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
31. Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât şi veşmintele mele s-ar scârbi de mine.

Și iată la ce concluzia ajunge Iov în acest discurs:

32. Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată.
33. Între noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi
34. Şi care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, aşa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;
35. Atunci aş vorbi şi nu m-aş mai teme de El. Dar nu este aşa şi eu sunt singur cu mine însumi.

„CĂCI DUMNEZEU NU ESTE UN OM CA MINE”

Auziți ce interesant! Iov ar fi vrut să vorbească cu Dumnezeu ca și cu un om… Dacă soarta vieții lui depindea de un om, Iov l-ar fi luat la judecată…. Dar înaintea lui Dumnezeu nu are nimic de zis. Vedeți ce temă extraordinară introduce Iov fără să știe!

Ce bine ar fi fost ca Dumnezeu să fie om! Și Dumnezeu se va face om! După câteva sute de ani, Dumnezeu se face om și oamenii vor vorbi cu el față către față. Ba chiar vor merge la judecată cu El, așa cum vrea Iov.

Versetul 32 este într-un fel o profeție. O profeție despre întruparea și judecarea Domnului de către oameni în Gabbata (locul pardosit cu pietre). Iov zice că ar fi fost bun un arbitru între El și Dumnezeu, dar nu se poate. Arbitru asigură dreptatea jocului… împlinirea regulilor jocului. Dumnezeu este unicul garant al acestei lumi în care trăim! Dumnezeu este unicul garant al dreptății lumii și al regulilor jocului!

Reguli create tot de El.

Să nu-L bănuiască nimeni de nedreptate pe Creator!

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)