Cartea lui Iov (capitolele 4 și 5). Poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu? (joi, 6 dec. 2018)
Dragilor, aceasta e ultima seară din anul acesta despre Cartea lui Iov. În această seară vom face capitolul 5 și de la anul reluăm. Vom merge în paralel cu Evanghelia după Matei și cartea lui Iov.
De săptămâna viitoare până la Crăciun mai avem 4 seri biblice în care voi face prezentări despre Nașterea Domnului. Ca să ne pregătim sufletește pentru această mare sărbătoare a umanității și a întregii Creații.
Am ajuns la capitolul 4 al cărții lui Iov, după ce în capitolul 3 și-a blestemat ziua în care s-a născut arătându-și deznădejdea și întristarea pentru situația jalnică în care se afla.
După discursul lui Iov, intervine Elifaz, primul care are curajul să deschidă gura, chipurile pentru a-l compătimi.
Dar veți vedea că de fapt întreg discursul îl va acuza…
- Atunci Elifaz din Teman a deschis gura şi a zis:
- „Să-ţi vorbim ori să nu-ţi vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-şi înăbuşe cuvintele?
- Iată, tu dădeai învăţătură multora şi întăreai multe mâini slăbite.
- Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii care se clătinau.
- Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
Spune Sf. Ioan Gură de Aur că nu toți oamenii știu să compătimească. Prietenii lui voiau să îl calce în picioare și să sară asupra celui ce zăcea jos. Ei îi fac rana și mai dureroasă, unii din invidie și răutate, alții din prostie.
„Celui căruia i s-a încredințat cuvântul de mângâiere are nevoie de o îndemânare nu mai mică decât cea a medicilor care taie rănile. De aceea Iov îi nume;te pe ei în capitolul 13: „doctori răi”.”
Observați virtuțile lui Iov, spuse chiar de gura lui Elifaz:
- Iov învăța pe mulți oameni credința în Dumnezeu și cinstea
- ajuta pe cei săraci și pe cei în nevoi
- Cuvintele lui Iov au întărit mulți oameni, căci el era un om cu viață sfântă, iar cuvântul lui avea putere
Elifaz îl acuză că acum când a ajuns în mare necaz, s-a înspăimântat, și n-are putere în fața necazului.
- Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde?
Pe principiul „doctore vindecă pe tine însuți”, așa îi spun și prietenii lui Iov: Pe alții a putut să-i întărească la necaz și să le dea cele necesare, dar el pe sine nu se poate încuraja și nu poate să-și procure cele necesare vieții.
Vă amintiți că și Domnul Hristos, când a intrat în sinagogă și a citit textul de la Isaia care spune că:
„”Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, și să vestesc anul plăcut Domnului”.
Și după ce citește acest text El spune că: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Adică El este Mesia mult așteptat. Despre El vorbea Isaia. Și fiind exact momentul de debut al propovăduirii Sale, Domnul le zice:
„Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.”
Adică se cuvine omului să fie el curat și sfânt, ca apoi să devină învățător tuturor spre sfințenie, curăție și cinste. Interesant cum în acest prim discurs, prietenii lui Iov îi spun același lucru. Ceva de genul: Se cuvenea să dai sfaturi oamenilor dacă aveai viață sfântă. Ori în situația în care te arăți acum, se pare că ești om păcătos… slab, deznădăjduit.
Și Elifaz continuă atacul frontal față de Iov:
- Ia adu-ţi aminte, care nevinovat s-a prăpădit şi unde le-a pierit urma celor drepţi în fala lui Dumnezeu?
- După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea şi seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
Elifaz îi spune de fapt: Prietene Iov, unde ai mai văzut tu un om nevinovat pedepsit atât de mult de Dumnezeu? Unde ai mai văzut tu drepți cărora Dumnezeu le-a șters urma de pe pământ? Ce înseamnă „le-a pierit urma”? Înseamnă că murindu-i toți copiii, el nu lasă niciun urmaș. Și asta e o dovadă a faptului, după gândirea lui Elifaz și a vremii, că Iov era atât de păcătos, încât Dumnezeu a pierdut tot neamul lui, tocmai pentru ca păcatele lui să nu se mai prolifereze mai departe în copii.
Elifaz, spune că numai cei ce fac răul au parte de asemenea roade, adică de necazuri atât de mari. Suntem la începutul unor lungi discuții între Iov și prietenii lui, și deja din primele cuvinte Elifaz îi arată că nu s-a mai văzut pe pământ ca un om să fie atât de pedepsit, decât dacă a păcătuit grav înaintea Domnului.
De fapt, Elifaz cu siguranță nu mai văzuseră niciodată în viața lui om atât de pedepsit, în necazuri atât de mari. Și logica lui, de altfel normală până la un punct pentru logica omenească, nu-i putea spune decât că Iov a greșit cu ceva grav înaintea lui Dumnezeu.
Vedeți cum de fapt tema centrală a acestei cărți este: „De ce suferă omul cel drept pe pământ?”
Prietenii lui îl considerau nedrept, dar Iov nu se știa să fi greșit cu ceva înaintea Domnului. De aceea, aceasta e marea dramă a lui Iov: De ce suferă? De durează suferința? De ce a îngăduit Dumnezeu să piardă tot?
Mergem mai departe cu discursul lui Elifaz.
- La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
- Răcnetul leului şi glasul leopardului, precum şi dinţii puilor de lei se sfărâmă.
- Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca şi puii leoaicei se risipesc.
Elifaz spune că așa cum lucrurile firii nu se petrec altfel decât cum rânduiește firea, la fel, zice, și aici: cum este firesc ca cei răi să piară, este firesc ca cei buni să fie în bunăstare.
Eliefaz argumentează că necazul lui Iov este firesc, urmează nelegiuirii lui.
- O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea.
- În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
- Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
- Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
- A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice:
- „Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
Zice Elifaz că nu numai Dumnezeu înspăimântă pe cei ce fac rău, ci și vedeniile de noapte te pot tulbura și pedepsi. Elifaz vrea să demonstreze că de la Dumnezeu este urgia pe care Iov o suportă. Și introduce iarăși o temă esențială a acestei cărți:
„Poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?”
Omul, prin tot ceea ce face, și prin felul lui de a fi, poate trăi bineplăcut Domnului? Poate omul să nu greșească? Adam a fost creat cu puterea de a se împotrivi păcatului. Mânia este un afect al fiecărui om, o putere sufletească, pe care Dumnezeu a pus-o în noi pentru a ne mânia pe răul din noi și din lume, și de a-l respinge.
Și totuși Adam a păcătuit… a greșit înaintea Domnului. Adam cunoaște moartea, cunoaște slăbiciunea, neputințele, viciile și toate celelalte care-l vor duce spre moarte. De la Adam și Eva înainte, cei născuți vor moșteni apetența spre păcat.
Mai poate fi omul drept înaintea lui Dumnezeu după căderea în păcat?
Cartea lui Iov deschide câteva teme esențiale între oameni pe pământ, pregătind terenul aperceptiv pentru venirea lui Dumnezeu pe pământ, pentru întruparea Lui, pentru nașterea și mântuirea pe care o va pregăti pentru întreaga lume.
Domnul când pedepsește pe Eva, îi promite că-i va naște un fiu și acesta va zdrobi capul diavolului, a răutății în lume…
Dreptul Iov suferă acum pe nedrept, ca să arate în „chip”, ca într-o „icoană” viitoarea suferință nedreaptă a lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul fără de păcat.
Iată ce spune Elifaz în continuare:
- Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,
Observați ce interesant! Și îngerii pot păcătui… și ei pot oscila în alegerile lor. Diavolii sunt îngeri care au ales răul. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Mie mi se pare că firea îngerilor este capabilă de dispoziții contrare. Ce înseamnă „găsește vină”? Nu a îngăduit, zice, ca firea lor să fie perfectă și bine zice „găsește vină”, ca nu cumva măreția firii lor să îi facă să se mândrească, ci să fie pururea supuși lui Dumnezeu.
La fel și firea oamenilor. Neavând omul nemurirea în suflet, totuși s-a mândrit. Iar dacă ar fi avut-o din fire ce s-ar fi întâmplat? Elifaz spune că dacă nici îngerii nu sunt fără vină… nu sunt perfecți, cine ești tu Iov ca să te crezi nevinovat?
Tu om slab, cu trup fiind (îngerii fiind netrupești), cum să ai curajul să te crezi nevinovat? Și degeaba te crezi, căci faptele vorbesc de la sine.
Vă spuneam acum câteva luni de faptul că Sfânta Scriptură și lucrarea lui Dumnezeu e plină de paradoxuri. De fapt, un SEMN al faptului că Dumnezeu lucrează este chiar PARADOXUL. Adică ce? Adică situațiile controversate, răsturnate deodată… și prin care Dumnezeu își arată puterea. Moise era ucigaș de oameni și a ajuns cel mai cinstit profet al poporului Israel. Pe bună dreptate și pe credința lui…
David a căzut în adulter și a ucis pe soțul femeii cu care a păcătuit, dar Scriptura spune întru Duhul Sfânt că n-a fost rege mai neprihănit decât David. Sf. Pavel a fost un prigonitor al creștinilor și a ajuns cel mai mare propovăduitor al lui Hristos, dându-și viața pentru mulțime de creștini din lumea întreagă… și lăsând în urmă o moștenire extraordinară: epistolele lui, care sunt aur pentru umanitate.
Și exemplele pot continua…
La fel aici, toți cei din jur erau convinși că numai un păcătos și un om care a făcut în ascuns lucruri grave, poate fi pedepsit așa cum a fost Iov. Și totuși Iov era drept și fără prihană înaintea Domnului. Iată cum suferința lui Iov devine SEMN de împotrivire a celor din jur față de Iov și față de Dumnezeu.
Veți vedea pe final că intervine și Dumnezeu în discuția lor, și îndreptățește pe Iov, nu pe cei 3 prieteni ai lui.
Iată ce zice Elifaz în continuare:
- Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi striveşte ca pe o molie.
- De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
- Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune”.
Dacă Dumnezeu găsește vină îngerilor fără de trup, cu atât mai mult oamenilor făcuți din pământ… și neputincioși ca o molie, zice Elifaz.
- Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ţi răspundă. Către care din sfinţii îngeri te vei îndrepta?
- Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit.
Am trecut deja la capitolul 5.
Ce argumente ai tu în fața Domnului? Ce înger te poate salva pe tine? zice Elifaz.
- Am văzut pe nebun prinzând rădăcină şi pe loc am blestemat sălaşul lui:
- Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire şi să fie călcaţi în picioare la poartă şi nimeni să nu le vină într-ajutor.
- Secerişul lui să-l mănânce flămânzii şi să-l ducă cu ei în ascunzişuri şi toată averea lui s-o soarbă însetaţii!
- Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ şi necazul nu răsare din pulbere,
Și acum vine concluzia drastică:
- Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;
Concluzie adevărată și astăzi de multe ori, dar sunt și excepții, și de aceea nu trebuie să judecăm pe oameni. Căci cât sunt de departe cerurile de pământ atât sunt de departe gândurile Domnului de gândurile oamenilor.
Da, omul își naște singur suferința, prin faptele proprii, dar uneori nu e așa. Sunt atâția oameni care suferă pe nedrept din cauza altor oameni. Vedeți martirii din temnițele comuniste! Vedeți pe toți sfinții mucenici ai Bisericii Ortodoxe?
Va fi oare suferința lor în vânt?
Va permite Dumnezeu acest noian de nedreptate pe pământ, ca drepții să sufere atât de mult?
Uneori da, dar prin suferința martirilor, sângele lor naște credința în neamul care vine.
Mucenicii, sfinții și drepții, suferă atunci când mărturisesc pe Hristos-Adevărul, dar mărturia lor trezește conștiințele, naște credința în oameni, cheamă pe Duhul Sfânt în mijlocul lor…
- Dar eu alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt necazul meu.
- El face lucruri mari şi nepătrunse, lucruri minunate şi fără număr.
- El dă ploaie pe pământ şi trimite apă pe câmpii.
- El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
- El destramă planurile celor vicleni şi cu mâinile lor nu pot să izbândească.
- El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost.
- Ziua în amiaza mare dau de întuneric şi umblă ca pe timp de noapte în ceas de zi.
De obicei așa se întâmplă, cum zice Elifaz.
Dar va veni Hristos și va spune prin Sf. Apostol Pavel: că ne-a dăruit să suferim pentru El.
Adică Dumnezeu ne-a făcut vrednici să suportăm suferința pentru El înaintea oamenilor… mărturisind. Și aceasta e un dar.
Domnul înalță pe cei smeriți, dar uneori după moarte… Izbăvește pe cei necăjiți, dar uneori în rai, așa cum a făcut-o cu săracul Lazăr. Destramă planurile celor vicleni, dar uneori îi lasă să-și ducă răul la împlinire….
- Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit şi din mâna celui puternic pe cel sărac.
- Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea îşi închide gura.
Zice Elifaz, că până la urmă omul necăjit și osândit de ceilalți este scăpat de Dumnezeu.
Iov suferă prea mult… Și acesta e semn de pedeapsă. De aceea zice:
- Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.
Elifaz demonstrează lui Iov că e bine să accepte mustrarea de la Dumnezeu și certarea Lui, căci…
- Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc.
- De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli.
- În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie din primejdia sabiei.
- Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni.
- Îţi vei râde de pustiire şi de foamete şi nu-ţi va păsa de fiarele pământului.
- Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace.
- Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa nu vei avea dezamăgire.
- Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
- Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei.
- Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău”.
Până la urmă pe cel drept îl scoate Domnul din toate necazurile sale. Elifaz termină cu această vorbă: Ascultă şi învaţă spre folosul tău.
Concluzia lui Elifaz e simplă: Iov ești vinovat, acceptă mustrarea Domnului și te vei vindeca. Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)