Cartea lui Iov (cap.10, 1-5). Iisus Hristos a asumat pe Cruce toate necazurile vieții noastre
Dragilor în această seară vom continua cu Cartea lui Iov. Am ajuns la capitolul 10.
Iov își continuă răspunsul său în fața lui BIldad, prietenul lui și zice.
1. Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru suferinţa sufletului meu.
2. Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine.
Cred că e aproape instinctual ca omul atunci când simte suferința în sine însuși, să să gândească la Creatorul său și să se întrebe: De ce sufăr? Și de ce îngăduie Dumnezeu ca să sufăr? Atunci omul se compară cu cei care nu suferă și se întreabă de ce eu sufăr și cel de lângă mine, e bine. Pentru omul neintoxicat de o lume materialistă atee, fără de Dumnezeu, conștiința îl duce rapid în dialog cu Creatorul său.
Noi știm că suferința lui Iov vine de la diavol, dar faptul că Dumnezeu nu intervine pentru a pune capăt suferinței, este o alegere a Lui, și are un sens. De aceea Iov zice: „lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine”. De fapt Dumnezeu încă nu i-a zis nimic, dar și neintervenția Lui este un răspuns… Iov resimte lipsa de intervenție a lui Dumnezeu față de el ca o nepurtare de grijă.
E obligat Creatorul să poarte grijă de creația Sa?
Pe Dumnezeu nu-L obligă nimic. El toate le face pe deplin liber și din plinătatea iubirii Sale.
Acest principiu: „datoare este mama să-și îngrijească pruncul” / „dator este tatăl să poarte grijă de fiul său” de unde provine oare?
Care e sursa tuturor principiilor morale? Care e sursa binelui și a tuturor faptelor bune și curate, a tuturor gândurilor și legilor iubirii pe Pământ?
Pentru că Dumnezeu poartă grijă de făptura Sa permanent, de fiecare fir de iarbă, de fiecare nor, vrabie, pescăruș, balenă, pește, de fiecare om… de aceea și mama e datoare să-și îngrijească pruncul. Pentru că Dumnezeu ne iubește, iubim și noi mai departe. Pentru că El ne umple de iubirea și grija Sa, avem și noi putere de a iubi mai departe pe cei dragi ai noștri.
Rețineți acest principiu: Dumnezeu poartă de grijă omului secundă de secundă. Dumnezeu permanent conduce Creația Sa și intervine pentru a o regulariza și a-i menține pacea.
De aceea zice psalmistul în psalmul 103:
„Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.” (Psalmul 103, 28-31)
Toate ale Creației așteaptă grija Creatorului. Dumnezeu este viața întregii Creații. El susține tot. O clipă de nesusținere ar fi catastrofală pentru întreaga planetă, pentru tot universul. Dacă Dumnezeu nu ar susține viața, am dispărea în neant, în nimic, am dispărea ca fumul.
Iov știe și înțelege toate acestea, și tot așteaptă intervenția lui Dumnezeu, dar El întârzie.
Mergem mai departe, să vedem ce spune.
3. Care e folosul Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi?
4. Ai Tu ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul?
Auziți ce întreabă Iov! Ce câștigi Tu Doamne că mă ții în suferință? Tot ceea ce face Dumnezeu e pentru noi, pentru curățirea, luminarea și îmbogățirea noastră, nu pentru El. Dumnezeu nu are nevoie de nicio îmbogățire, are totul, este totul… Sensul suferinței lui Iov se vede astăzi la sute de ani de la acest fapt.
Câți oameni a mângâiat suferința lui Iov! Câți oameni a încurajat! Câți oameni i-a păstrat lângă Dumnezeu și lângă familia lor, deși în disperarea lor ar fi vrut să-și ia viața.
Dar Iov mai întreabă ceva.
„Ai Tu ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul?”
De fapt zice: „Simți Tu ce simt eu, Doamne?” Înțelegi Tu cât de mult mă doare? Vezi tu lumea așa cum o văd eu? Percep tu deznădejdea sufletului meu așa cum o percep eu?
Și iată ce zice:
5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului şi anii Tăi ca anii omeneşti
Doamne Tu ești nemuritor și atotputernic, iar eu ca om sunt atât de slab și trecător.
De ce lași suferința să mă distrugă? Dragilor, Domnul Dumnezeu știe și simte toate ale noastre. Căci El a făcut toate și știe toate. Sfântul Nicolae Velimirovici spune că „ochiul lui Dumnezeu” e în inima noastră și vede și simte toate. Dumnezeu nu doar că știe toate ale noastre, dar El însuși la câteva sute de ani după suferința lui Iov S-a făcut om ca noi, și simte toate ale umanității.
Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel în acest sens:
„Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. ” (Evrei 2, 9)
Prin harul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a gustat moartea pentru fiecare om. Ce este oare suferința noastră decât moarte? Căci Dumnezeu i-a spus lui Adam să nu mânânce din pomul cunoștinței binelui și a răului căci altfel va muri. Dar Adam n-a murit pe loc? Nu. Ci a intrat prin suferință într-un proces treptat de ajunge la moarte.
Suferința e lucrarea răului în noi… e lucrarea morții în noi…
Când Sf. Ap. Pavel spune că Domnul Iisus Hristos a gustat moartea pentru noi, pentru fiecare din noi, de fapt spune și că Dumnezeu a gustat anticipat toate suferințele umanității. Iisus Hristos a gustat din suferințele fiecărui om de pe acest pământ.
Vă dați seama?
Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul a gustat pe cruce total din suferința fiecărui om care s-a născut și care se va naște până la sfârșitul lumii. A gustat moartea, a gustat suferința și apoi a biruit suferința și moartea prin Înviere. Ce înseamnă asta?
Că leacul suferinței mele este în Hristos! Înseamnă că Dumnezeul meu știind suferința și crucea mea, a gustat împreună cu mine din suferința Mea și a creat o soluție pentru a ieși din toată această lucrare a morții din mine. Soluția depășirii fiecărei suferințe umane, indiferent cât de adâncă și puternică este ea, se află în Iisus Hristos, ACUM. Omul botezat în numele lui Iisus Hristos, care se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului, se împărtășește cu LEACUL MORȚII.
Fraților, în Potir se află leacul, medicamentul pentru omorârea morții din noi. În Potir este Iisus Hristos Cel care prin Înviere a dat soluție deja suferinței din viața mea. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toată istoria de la Răstignirea Domnului până la sfârșitul lumii va fi rânduită de El pentru ca toți care vor crede în El să aibă parte de situații ale vieții în care vor simți ajutorul Dumnezeiesc și ieșirea din suferință.
Toate ale lumii lucrează voia lui Dumnezeu, chiar dacă mulți i se împotrivesc Domnului.
Soluția vieții mele e în Hristos! Auziți ce zice Sf. Apostol Pavel:
„Viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (1Co. 3, 3)
Viața mea, acea viață frumoasă pe care o caut, există, e posibilă, planul ei e valabil… proiectul ei este gata, trebuie doar să-l caut în Dumnezeu, cu Hristos Domnul de mână.
Știți ce este interesant!?
Că noi oamenii prin alegerile noastre și viața noastră independență trăim o viață chinuită…
Dar dacă ne hotărâm de mâine să credem în Iisus Hristos, să ne botezăm întru El, să trăim cu El o viață curată în poruncile Lui, atunci încet încet, de la zi la zi se descoperă înaintea noastră acea viață frumoasă pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi.
Practic avem înainte 2 vieți, chiar acum. Acea viață „autonomă”, fără de Dumnezeu. Și acea viață cu Hristos în Dumnezeu. Pe care o alegem? Pe care o căutăm? E ca și cum am avea 2 haine în casă. Una ne împovărează cu cele ale lumii și ne face să fim triști și abătuți. Și cealaltă ne îmbracă în lumină, ne ridică toate grijile lumești, și ne bucură mult. A doua haină ne oferă existența fericită.
Pentru aceea a venit Dumnezeu pe pământ. Nu e nimic din viața unui om pe care Dumnezeul nostru Iisus Hristos să nu fi asumat pe cruce. Bolile noastre, neputințele, eșecurile, sărăcia, bătăile, batjocurile, neîmplinirile… Ce înseamnă că și le-a asumat? Ca un doctor care a luat la cunoștință de boala noastră, a înțeles bine problema, a dat bine verdictul și apoi pregătește medicamentația / operația necesară vindecării.
Iisus Hristos a pregătit deja soluția tuturor problemelor mele pe Cruce. Dacă vreau ajutorul Lui, îl pot cere și mi-L va da. Dar mai e un aspect! Soluția tuturor problemelor vieții mele o voi afla ascunsă în poruncile Lui.
Soluția nu e un act magic. Soluția nu o primim doar prin prin faptul că spunem „Da, Doamne! vreau acest plan al Tău pentru Mine”. Da-ul nostru trebuie să i-L spunem lui Dumnezeu prin fapte. Și când vede Domnul că împlinim ceea ce El ne-a spus, toate poruncile Lui, toate gândurile Lui bune pentru noi, atunci soluția și planul acesta noul al vieții noastre începe treptat să se descopere nouă. Pe zi ce trece împlinind poruncile, gustăm din Dumnezeu, ne apropiem de El, și El de noi. Vedem ce ne-a pregătit… și treptat începem să înțelegem și să ne bucurăm de acest plan minunat.
Toate cele de mai sus au drept cheie de înțelegere și dezlegare iubirea. Din iubire a asumat Dumnezeu toate necazurile noastre pe Cruce. Din iubire a omorât moartea și a dat omului soluția și Viața Veșnică. Răspunsul nostru nu este de ajuns să fie Da, ci trebuie să răspundem prin fapte, prin împlinirea concretă a poruncilor Lui.
De ce?
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.” (Ioan 14, 23)
Așa îi arătăm Domnului că-L iubim, împlinindu-i poruncile iubirii date nouă.
Revenind la Iov, suferința lui ridică multe probleme legate de sensul vieții omului pe pământ. Dar astea toate înainte de întruparea lui Dumnezeu.
Și iată că acum avem soluțiile.
Căutați-vă leac la suferințele și neputințele voastre în poruncile lui Iisus Hristos!
Dar pe drum veți vedea că în porunci nu vom găsi doar leac neputințelor noastre și viața aceea frumoasă și fericită pe care o căutăm, ci vom găsi pe Însuși Dumnezeu.
Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, zicea Pr. Arsenie Papacioc.
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)