Cartea lui Iov (cap. 10 vers. 6 – cap. 12 vers. 6). Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime
În această seară vom continua cu cartea lui Iov. Am ajuns la capitolul 10, versetul 6.
O să pun aici versetele de la începutul capitolului, ca să vă reamintiți puțin despre ce am vorbit. Iov continuă discuția cu prietenii lui, și zice tânguindu-se:
- Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru suferinţa sufletului meu.
- Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine.
- Care e folosul Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi?
- Ai Tu ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul?
- Zilele Tale sunt oare ca zilele omului şi anii Tăi ca anii omeneşti,
Și vă ziceam la ultima discuție despre Iov, nu doar că Dumnezeu știe suferința noastră, adică simte ce simțim noi, ci că om făcându-se, Iisus Hristos și-a asumat pe cruce toate suferințele umanității. De aceea Dumnezeu este prin firea Sa umană în maximă apropiere de om.
Nu ca unul care doar știe teoretic, ci ca unul care a simțit suferința în carnea Sa, care a suferit cu noi, care a fost ispitit ca și noi și „poate și celor ce se ispitesc să le ajute”, după cum zice Sf. Apostol Pavel.
Mergem mai departe…
- Ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
- Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
Păcatele noastre sunt mereu descoperite Domnului. Știe toate ale inimii noastre permanent. Întâmplările vieții pe care ni le rânduiește sunt ocazii în care ne ispășim păcatele…. Adică ne vedem păcatele și ne pocăim înaintea Domnului și ne cerem iertare. Sau suferim în anumite situații pentru a ni se șterge păcate nemărturisite, neștiute sau uitate.
Iov știe că nu e vinovat, are conștiința împăcată, dar totuși știe că Dumnezeu este atotputernic și face câte voiește.
Veți vedea că sunt atei, oameni necredincioși care judecă felul în care Dumnezeu a lucrat în istorie… judecă pe Dumnezeu pentru toată suferința lumii… considerându-L vinovat. Deși nu Domnul e vinovat pentru toate acestea. Dumnezeu pe toate le lucrează doar spre binele omului, deși asta se va vedea clar, fracțiune cu fracțiune abia la sfârșitul lumii. Dar până atunci, pentru toate cele pe care nu le înțelegem din lucrarea lui Dumnezeu, ar trebui să nu cârtim, să nu judecăm, și să ne aducem aminte ce spune Sf. Ap. Pavel: Că Dumnezeu face toate câte voiește.
Și că oare va spune lutul olarului ce să facă? Oare noi oamenii, creația Lui, putem comenta înaintea lui dacă a făcut bine sau a făcut rău? Așa și Iov, deși se știe vinovat, recunoaște pe Dumnezeu ca Împărat și Atotputernic al întregii lumi.
- Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime.
Cine ne-a creat pe fiecare în parte? Cine ne știe încă din pântecele mamei noastre? Cine a pus viață în sămânța din pântecele mamei? Cine a hotărât care să fie configurația genetică a fiecări părți a trupului meu? Domnul ne-a creat din primul moment când am apărut în pântecele mamei noastre, și El ne poartă de grijă până acum.
Versetul acesta: „Mâinile tale m-au făcut și m-au zidit” îl rostește preotul la Taina Botezului când suflă peste prunc de 3 ori în chipul Sfintei Cruci.
Și peste voi preotul a spus aceste cuvinte și a suflat la Taina Botezului de 3 ori.
“Întreita suflare a preotului semnifică suflarea lui Dumnezeu din actul creării omului, de aceea se rostește mai întâi „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit…”, recunoscând prin aceasta pe Dumnezeu drept Creator, și ca Dătător de viață: atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie (Facerea 2, 7), reprezentată prin suflarea preotului peste cel ce urmează a fi afundat în apa botezului.” (Dorin Bostan, doxologia.ro)
Iov deși știe că Dumnezeu e Creatorul lui, simte suferința vieții lui ca pe o distrugere în întregime.
- Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.
- Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş?
- M-ai îmbrăcat în piele şi în carne, m-ai ţesut din oase şi din vine;
- Apoi mi-ai dat viaţă, şi bunăvoinţa Ta şi purtarea Ta de grijă au ţinut vie suflarea mea,
Nu doar Adam a fost creat din pâmânt, ci și noi, chiar dacă facerea noastră a fost altfel.
Da, Dumnezeu pe mine nu m-a creat direct din pâmânt ca pe Adam, dar odată ce mi-a dat viață în pântecele mamei (unind sămânța tatălui meu cu ovulul femeii) eu cu ce am crescut în burtică?
Cu mâncare prin sângele mamei mele? Cu pâine, cu ulei, roșii, castraveți, cu ierburi,.. care toate cresc din pământ…. Cu carne de animale care și ele au crescut cu ierburi din pământ. Trupul tatălui meu și al mamei mele din care am primit viața au crescut tot cu cele ale pământului… cu un pământ metamorfozat, schimbat, care are o altă înfățișare…. altă formă, alt gust…
Nu știu dacă v-ați gândit vreodată, dar tot ceea ce ne înconjoară este din pământ. Casa în care locuim este de cărămidă care este pământ ars, sau din ciment care e nisip și cu un praf de calcar, adică piatră, care este din pământ.
Hainele noastre, obiectele din jur, automobilele, tehnologia, totul e creat cu materie primă care crește din pământ. Suntem pământ, mâncăm pământ, și suntem înconjurați de obiecte care au materie primă pământul.
Genetic, combinația dintre ADN-ul mamei mele și ADN-ul tatălui meu dă teoretic sute de mii de combinații de viață (trup și suflet) pentru viitoare persoană care se naște din ei. Dar doar Dumnezeu este cel care rânduiește care să fie combinația optimă pentru ca eu să vin la viață. El rânduiește cât din mama și din tata să pună în mine, și cum să le amestece ca să iasă viitorul meu trup și viitoarea mea personalitate.
De aceea când zice: „Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş?” nu e doar o figură de stil. Dumnezeu a hotărât pentru fiecare om caracteristicile trupului și sufletului său, și așa va rămâne în veșnicie.
Dragilor, așa vom rămâne în veșnicie… cu acest trup… cu acest suflet… Da, și trupul și sufletul se pot transfigura de har… se pot curăți de păcate.. Dar Sfântul Nectarie în împărăția cerurilor va rămâne același Nectarie la trup și la suflet, așa cum îl știa familia lui pe pământ. Să purtați grijă mare de trupul pe care l-ați primit, căci prin păcatele voastre imprimați în el, în sufletul din el stricăciune și îi schimonosiți frumusețea.
Ce frumos spune Iov, nu doar că Dumnezeu ne-a dat viață ci și „bunăvoinţa Ta şi purtarea Ta de grijă au ţinut vie suflarea mea”. Domnul prin grija lui permanentă mă ține în viață, cât va mai binevoi.
- Şi ceea ce Tu ţineai ascuns în inima Ta, iată ştiu acum gândul Tău:
Prin ispita pe care Iov o suportă, și pe care o consideră o pedeapsă dumnezeiască, El zice că a cunoscut gândul Domnului, adică planul Lui pentru el.
- Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi şi nu mă dezvinovăţeşti de greşeala mea.
- Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară şi sunt apăsat de necazuri.
Chiar dacă e drept Iov, nu cutează să ridice capul, căci e sătul de necazuri… și vrea doar să-L îmbuneze pe Dumnezeu. Deși Dumnezeu nu e supărat pe el, și nici nu l-a pedepsit, ci are o mare lucrarea cu el.
- Şi astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu şi din nou Te arăţi minunat faţă de mine.
Valurile vieții sunt rânduite de Domnul pentru fiecare din noi. Bune și rele vin peste om… necazuri și bucurii, cruce și înviere…. moarte și viață…
- Tu înnoieşti duşmănia Ta împotriva mea. Tu sporeşti mânia Ta asupră-mi ca nişte oştiri primenite care se luptă cu mine.
- De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut!
- Aş fi fost ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt.
Iarăși Iov spune că mai degrabă nu s-ar fi născut decât să trăiască atât de multă suferință. Cu adevărat este de nedescris. Mi-aduc aminte cum un părinte, fost deținut politic, spunea unui fiu duhovnicesc că oricât de mult ar încerca să-i explice cum a fost în temnițele comuniste în toți anii aceia grei, n-ar înțelege. Căci adevărata înțelegere este experiența. La nivel teoretic înțelegem doar 10% sau poate mai mult, dar când trăim un eveniment atunci toate le înțelegem mai bine.
- Nu sunt oare zilele mele destul de puţine? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puţin în fire,
Iov simte suferința sa ca pe stâncă pe care Dumnezeu a pus-o peste el. De aceea îi spune: Dă-te la o parte!
- Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ţinutul întunericului şi al umbrelor morţii,
- Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e totuna cu bezna”.
Cam acesta a fost capitolul 10.
Mergem mai departe la capitolul 11. Sunt 42 de capitole… avem drum lung până la sfârșit.
- Atunci Ţofar, din Naamah, a luat cuvântul şi a vorbit: (Iov 11, 1)
Al treilea prieten al lui Iov i-a cuvântul și începe să-l contrazică pe Iov.
- „Cel ce înşiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns şi tocmai vorbăreţul să aibă dreptate?
- Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă şi vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte?
- Fiindcă tu zici: Credinţa mea este curată şi în ochii Tăi n-am nici o vină.
Chiar dacă te crezi nevinovat, cine poate să-L facă pe Dumnezeu să vorbească ca să ne spună adevărul, adică care este hotărârea Lui.
- Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Îşi deschidă buzele spre tine,
- Şi să-ţi destăinuiască tainele înţelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înţeles); atunci de-abia vei şti că Dumnezeu îţi cere socoteală de greşeala ta.
Cine știe înțelepciunea lui Dumnezeu? Cine cunoaște gândul Domnului ? Cine știe planurile Lui?
Iată ce spune Sf. Prooroc Isaia:
- Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
- Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. (Isaia 55, 8-9)
Dacă ne-am pune la sfat o lume întreagă, tot n-am reuși prin gândirea noastră comună să deslușim 100% planurile și gândurile Domnului cu oamenii și cu istoria umanității.
- Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
- Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu?
- Măsura ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
Zice Țofar, crezi tu oare că-ți va spune Dumnezeu de ce suferi? Cu adevărat omul nu poate și nu va putea niciodată ști ce este firea lui Dumnezeu în esență. Firea lui Dumnezeu este inaccesibilă omului, și noi intrăm în relația cu Dumnezeu doar prin energiile Sale necreate care izvorăsc din ființa Lui, așa cum ne învață Sf. Grigorie Palama.
- Dacă trece cu vederea, dacă ţine ascuns, dacă dă pe faţă, cine poate să-L oprească?
- El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi o ţine în seamă;
- Astfel deci un om fără minte câştigă înţelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
Urmează apoi un discurs încurajator al lui Țofar dar care tot îl consideră pe Iov vinovat, dar prin pocăință poate câștiga îngăduința lui Dumnezeu.
- Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă şi dacă întinzi mâinile către El,
- Şi depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
- Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică.
Cu adevărat pocăința în viața fiecărui om, îl împacă cu Dumnezeu. Cine părăsește păcatul începe să simtă fericire în inima sa. Cine nu mai nedreptățește simte dreptatea vieții lui ca bucurie a sufletului, ca împlinire.
- Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut.
- Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
Țofar îi spune că va veni o zi când toată această mare suferință o va uita, și-l va considera doar un mic hop al vieții. Și viața lui iarăși va înflori. Cu adevărat așa va fi. Țofar grăiește adevărul.
Va veni o zi când Iov va uita toată această mare și pătrunzătoare suferință.
- Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.
- Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni şi mulţi vor răsfăţa obrazul tău.
- Dar ochii nelegiuiţilor tânjesc şi loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când îşi vor da sufletul”.
Mergem mai departe la capitolul 12
- Atunci Iov a răspuns şi a zis:
- „Cu adevărat numai voi sunteţi înţelepţi şi înţelepciunea va muri o dată cu voi.
Iov le reproșează că înțelepciunea lor e una lumească, nu e una în perspectiva veșniciei.
- Dar şi eu am minte ca voi şi nu sunt mai prejos decât voi şi cine nu cunoaşte lucrurile pe care mi le-aţi spus?
- Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu şi căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
Iov vorbea față către față cu Dumnezeu.
Căci pentru curăția vieții lui, Iov „a văzut” pe Dumnezeu și a vorbit cu Dumnezeu.
- Să dispreţuim nenorocirea (gândesc cei fericiţi); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
- Foarte liniştite stau şi sunt corturile jefuitorilor şi cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
Radu Gyr în poezia „Voi n-ați fost cu noi în celule” folosește această ultimă o expresie similară cu aceasta: „cei care au făcut din pumnul lor un dumnezeu”. El zice:
„Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti,
Cand noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
Gustam din osanda si spaima.”
încercând să arate că numai cei ce au fost în temniță și au suferit acolo știu ce-i comunismul, și înțeleg suferința din acele vremuri. La fel zice și Iov de cei care păcătuiesc dar nu sunt pedepsiți încă de Dumnezeu.
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)