Iosif e blând și iertător asemenea lui Iisus Hristos (joi în săpt. a 6-a din Postul Mare 2023)

Ziua bună, dragilor.

O să vă las câteva gânduri pentru ziua de astăzi, pentru a intra ușor ușor în atmosfera NUNȚII. Săptămâna viitoare toată e nuntă! E nuntă și ceremonie de întronizare a Împăratului. O nunță și o întronizare la care participă întreaga Creație. Iar omul, cel pus stăpân de Împărat peste Creație, își omoară Împăratul când vine la el în vizită. „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1, 11)

În această zi Biserica a rânduit să se citească pasajul din cartea Facerii 43, 26-31 și 45, 1-16. E vorba de momentul în care Iosif se face cunoscut fraților lui care-l vânduseră în Egipt. Este un moment emoționant dar în același timp, să vedeți ce taine ascunde!

Vă spuneam că, e de nedescris înțelepciunea lui Dumnezeu, căci tot ce a făcut în cartea Facerii și a Ieșirii în vremea lui Avraam și a lui Moise sunt preînchipuiri (simboluri) a ceea ce a făcut Domnul Hristos când a venit pe pământ. O să vedeți mai departe.

Iosif a fost vândut când era adolescent de către cei 11 frați ai. De fapt frații au vrut să-l omoare inițial dar până la urmă au fost mustrați de cuget și doar l-au vândut ca sclav unor comercianți. Din cei 11 frați care s-au învoit să-l omoare, cine credeți că a avut ideea să-l vândă? Iuda.

Alt Iuda, bine înțeles, dar analogia e atât de evidentă. Iosif vândut de fratele lui Iuda pe 20 de arginți. Iisus vândut de apostolul său Iuda pe 30 de arginți.

Frații lui Iosif merg la Iacob, tatăl lor și-l anunță mințind că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică, și ca să demonstreze aceasta i-au luat haina cea frumoasă, au tăiat un ied și au muiat haina lui în sânge. Au dus haina tatălui lor și el a recunoscut-o. Peste ani de zile, Iisus va fi vândut și răstignit pe cruce, și ca un miel ce nu-și deschide gura sa, va accepta toate asupra Sa. Așa face și Iosif, vândut, singur, în țară străină, acceptă toate.

Dumnezeu a fost cu Iosif oriunde era și l-a ajutat în toate, încât Iosif adolescentul, Iosif copilul cel mic al lui Iacob, ajunge mâna dreaptă a lui Faraon în Egipt, conducând întreg Egiptul peste câțiva ani. Dumnezeu aduce foamete în lume și îi obligă pe evrei să vină în Egipt să caute grâu pentru pâine. În acest context frații lui Iosif vin în Egipt să caute pâine și se întâlnesc cu fratele lor, care era administratorul tuturor vistieriilor Egiptului. Bineînțeles că nu-l recunosc, căci el era îmbrăcat ca un rege, vorbea limba egiptenilor, era căsătorit, avea copii, era un om maturizat și schimbat de valurile vieții.

Iar acum o să parcurgem versetele capitolul 45 din cartea Facerii ca să vedem ce taine ascund.

1. Atunci Iosif, nemaiputându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă, a strigat: «Daţi afară de aici pe toţi!» Şi nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fraţilor săi,

2. Plângând tare, şi au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui Faraon.

Iosif, dă afară toate slugile egiptene și vrea să rămână doar cu frații săi. Și li se descoperă. Începe să vorbească în limba lor maternă. Începe să plângă tare, căci atât de mult a suferit când a fost luat din căldura iubirii tatălui și a mamei, dar și din mijlocul fraților lui. Plânge tare, și de bucurie, căci n-a crezut poate că Dumnezeu va rândui să-i mai întâlnească iarăși familia.

3. Şi a zis Iosif către fraţii săi: «Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?» Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică.

Prima întrebare este despre tatăl lui, căci Iacob îl iubea cel mai mult pe Iosif când era mic. Frații lui se înfricoșează pentru că realizează în ce situație delicată sunt. Ei au vrut să-l omoare, l-au aruncat într-o fântână secată și apoi l-au vândut ca să scape de el din invidie. Iar acum îl văd în fața lor viu. Și nu doar viu! Ci rege! și nu orice rege, ci faraon al puternicului și bogatului Egipt! Frații lui nu se pot bucura de întâlnirea cu el, ci doar se înspăimântă! De fapt, cum să se bucure, ei cei ce au vrut să-l omoare?

Purtau pe conștiință un păcat adânc. Au greșit față de Iosif, au greșit față de tatăl lor mințindu-l, dar au greșit în primul rând înaintea lui Dumnezeu, și vocea conștiinței era vie în ei după mulți ani de zile. Dumnezeu întoarce adesea roata în viața noastră! Ei prigonitorii celui slab au ajuns după ani de zile să stea ca niște sclavi înaintea marelui Iosif. Se întâmplă adesea, și Dumnezeu lucrează de multe ori așa, întorcându-ne la aceeași oameni în fața cărora am greșit, ca să rezolvăm probleme vechi, și să ne împăcăm.

4. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: «Apropiaţi-vă de mine!» Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: «Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.

5. Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre.

De acum înainte se vede ce inimă curată avea Iosif! Ce iertător era! Ce bun și blând era! Era astfel încât Biserica va rândui să fie pomenit în Sfânta și Marea zi de Luni în Săptămâna Patimilor, și-l va numi „Iosif cel frumos”. Iosif din cartea Facerii este chip al lui Hristos, zic Părinții Bisericii. De ce? Iată!

Le spune fraților lui să se apropie de el ca să-i îmbrățișeze și să-i sărute. Iosif n-a avut nicio secundă gând de răzbunare față de ei, ci vroia să le împărtășească bucuria lui pentru felul extraordinar în care Dumnezeu a lucrat în viața lui după ce ei l-au vândut. Auziți ce spune! „Să nu vă întristaţi”, „nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici”. Totuși păcatul rămâne asupra fraților lui, până-și vor cere iertare. Dar Iosif, ca și Hristos după ce a fost răstignit, nu vrea să se răzbune, nu vrea să facă un proces agresorilor săi, ci vrea doar să se bucure cu ei. Voi m-ați vândut! Dar Dumnezeu m-a trimis aici în Egipt cu un plan atât de măreț.

Așa ne zice și Domnul Hristos: Voi m-ați vândut și m-ați răstignit, dar prin jertfa mea pe Cruce, v-am iertat pe toți, am omorât moartea, v-am împăcat cu Dumnezeu, v-am adus pe Duhul Sfânt iarăși..

Iată ce frumos surprinde Sf. Grigorie de Nazianz acest aspect:

„El Se roagă, dar ascultă rugăciuni; El plânge, dar şterge lacrimi; ca om întreabă unde e Lazăr, dar ca Dumnezeu îl învie; El e vândut ieftin, pe numai treizeci de arginţi, dar răscumpără lumea cu nepreţuitul preţ al sângelui Său; ca o oaie la’njunghiere Se aduce, dar El e Păstorul lui Israel şi al lumii; tăcut ca un miel, El e, prin excelenţă, Cuvântul; e ridicat şi pironit pe Lemn, dar prin Lemnul Vieţii ne readuce pe noi la starea cea dintâi; moare, dar dă viaţă; moare, dar prin moartea Lui nimiceşte moartea; e îngropat, dar Se ridică; Se pogoară în iad, dar aduce suflete deasupra; Se înalţă la cer, dar iarăşi va să vină să judece viii şi morţii.”

De fapt Iisus Hristos primește tot răul de la oameni și-l transformă în cea mai mare binecuvântare pentru toți.  Crucea e înfiptă în mijlocul pământului ! Crucea e intrumentul care transformă tot răul în bine! Dar răul se întâmplă numai dacă îngăduie Dumnezeu. Dar Dumnezeu îngăduie răul numai în măsura în care poate scoate un bine mai mare din el. Asta înseamnă că nu este rău făptuit de oameni, care să nu fi fost în prealabil cântărit de Dumnezeu, analizat, și apoi îngăduit de El. Dar asta nu ne absolvă pe noi de vină și de procesul pocăinței pentru păcat. Asta nu înseamnă că răul e de la Dumnezeu. Asta nu înseamnă că tot ce vor să facă oamenii rău, Dumnezeu îngăduie. Nicidecum!

Din miliardele de gânduri rele, ucigașe, trufașe, desfrânate, hoțești, demonice, pe care diavolii și oamenii le au, Dumnezeu îngăduie unele dintre ele. Puține… foarte puține… Căci altfel era iadul pe pământ. Dumnezeu este proniatorul (purtătorul de grijă) permanent al umanității, al Creației. Dar răul pe care-l îngăduie, îl îngăduie pentru că i-a dat libertate omului, și nu vrea să-i stea împotrivă. Dar totuși în mod atât de înțelept pedagogic, va întoarce cândva-cumva acest rău spre binele nostru. Nu fără suferință, bine înțeles, dar cu una mult mai mică. Suferința întoarcerii de la boală la sănătate.

Deci, tot răul care se desfășoară azi, a fost observat, cântărit, analizat minuțios de Dumnezeu, și mai mult a luat acest rău pe Cruce asupra Lui. Tot răul de la Adam până la ultimul om care se va naște în zilele Apocalipsei, a fost asumat de Hristos pe Cruce. Dar pe Cruce Domnul a suferit pentru tot acest rău, și-a asumat toată suferința care vine din păcat și a primit până la urmă să și moară. Deși El nu ar fi murit niciodată. Iisus Hristos neavând păcat, dacă oamenii nu l-ar fi omorât, nu ar fi murit niciodată.

Pe Cruce Iisus Hristos a tranformat tot răul lumii în bine. Nu doar la nivel general, ci minuțios în detalii. Următoarea faptă rea pe care urmează s-o faci, Domnul a știut-o, a asumat-o pe cruce, și s-a gândit și la un fel de a o întoarce spre bine pentru tine și lumea întreagă.

Revin la Iosif.

Zice Iosif că: “Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre.”

6. Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş.

7. Căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămăşiţă în ţara voastră şi să vă gătesc mijloc de trai în ţara aceasta şi să cruţe viaţa voastră printr-o slăvită izbăvire.

Voi m-ați vândut, dar Domnul a întors în favoarea voastră răul pe care mi l-ați făcut. Iosif a fost trimis în Egipt ca să fie administratorul tuturor grânelor Egiptului în vreme de foame. Egiptul condus de Iosif a devenit unica sursă de pâine în zilele acelea. Ca să hrănească tot Egiptul dar și popoarele care vor veni să cumpere grâu de la ei. Hristos S-a coborât din ceruri ca Pâinea cea Cerească ca să hrănească întreaga lume cu Viață din Dumnezeu. „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer” zice Domnul.

Ce analogie extraordinară!

Iosif împarte grâne întregii lumi! Hristos împarte Trupul Său și Sângele Său întregii lumi, ca pâinea cea de viață dătătoare. Frații lui Iosif l-au vândut, dar de fapt Domnul a îngăduit asta pentru că pe viitor Iosif să-i salveze de la moarte prin foame. Evreii l-au vândut și omorât pe Hristos, dar Domnul a îngăduit aceasta ca El să omoare moartea, să aducă învierea, să lege pe satana, să ridice firea umană, să mântuiască pe ei și pe toți.

8. Deci nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpân peste tot pământul Egiptului.

Hristos Domnul ar spune și El evreilor: Nu voi m-ați răstignit, ci Eu mi-am pus viața pentru lume! Și Tatăl meu m-a făcut Domn pentru întreg Israelul și peste întreaga Creație! „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.” (Matei 28, 18)

9. Grăbiţi-vă de vă duceţi la tatăl meu şi-i spuneţi: «Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi;

10. Vei locui în pământul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale;

11. Şi te voi hrăni acolo, că foametea va mai ţine încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale.

12. Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăieşte cu voi.

13. Spuneţi dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi văzut şi vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici!»

Iisus cel înviat nu vrea să se răzbune ci trimite pe apostoli în întreaga lume să răspândească vestea cea bună că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Iisus le spune parcă apostolilor: Mergeți și spuneți întregii lumi toată slava pe care am primit-o de la Tatăl meu și pe care vreau s-o dau tuturor. Propovăduirea apostolilor este adeverirea învierii lui Hristos. Propovăduirea apostolilor după Pogorârea Duhului Sfânt este mărturie a bucurii lui Iisus Hristos după Înviere care vrea să ne dea și nouă bucuria Sa.

14. Apoi, căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.

15. După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.

16. A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: «Au venit fraţii lui Iosif». Şi s-a bucurat Faraon şi slujitorii lui.

24. Aşa a dat drumul fraţilor săi şi ei au plecat; iar la plecare le-a zis: «Să nu vă sfădiţi pe cale!»

Așa a făcut și Domnul cu noi! S-a înălțat la cer dar ne-a zis: „să vă iubiți unul pe altul așa cum Eu v-am iubit pe voi”! Adică să nu vă certați

25. Şi plecând din Egipt, ei au venit în ţara Canaan, la Iacov, tatăl lor,

26. Şi l-au vestit, zicând: «Iosif, fiul tău, trăieşte şi el domneşte astăzi peste toată ţara Egiptului». Inima lui Iacov însă rămase rece şi nu-i credea pe ei.

27. Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,

28. Şi a zis Israel: «Destul! Iosif fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!»

Adevărata poveste a lui Iacob și cei 12 fii ai lui se termină atât de frumos, incredibil de frumos. Dar așa se va termina și această lume, cu Hristos Domnul care se va arăta tuturor și ne vom bucura atât de mult de El… încât vom zice că n-are cum să fie adevărată atât bucurie.

Bucurie să aveți de la Domnul!

(Claudiu Balan)