Învierea lui Lazăr prefigurează Învierea Domnului și învierea tuturor morților (2019)

Astăzi este sâmbăta lui Lazăr, și începând de astăzi de dimineață a început praznicul cel mare al Intrării Domnului în Ierusalim. De ce?

Pentru că minunea praznicului este de fapt învierea din morți a lui Lazăr, cel mort de 4 zile, iar intrarea în Ierusalim în aclamațiile mulțimilor este de fapt efectul acestei mari minuni.

Și sâmbăta lui Lazăr și intrarea în Ierusalim au același tropar (cântare) bisericească:

„Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”

Dacă ați fi fost astăzi la sfânta Liturghie în biserică ați fi observat că a fost liturghie de praznic împărătesc, adică de mare sărbătoare, așa cum va fi și mâine. Practic sâmbăta lui Lazăr și intrarea în Ierusalim sunt o singură sărbătoare.

Haideți să vedem ce s-a întâmplat în această zi de sâmbătă.

Suntem cu 6 zile înainte de Paști, așa cum ne spune evanghelia după Ioan, capitolul 11. Domnul este chemat de Marta și Maria pentru a-l vindeca pe fratele lor, Lazăr, care era pe patul de moarte. Domnul Hristos întârzie în mod voit, și nu se duce. Așteaptă ca Lazăr să moară, și abia a 4-a zi se duce .

4. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
5. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
7. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.
8. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?
9. A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
10. Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
15. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
16. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.
17. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. (Ioan 11, 4-19)

Acum urmează un dialog foarte frumos între Domnul Hristos și Marta.

20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.
21. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
23. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
24. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. (Ioan 11, 20-25)

Marta și Maria erau supărate că Iisus n-a venit la timp să-l vindece pe Lazăr, El cel ce vindecase atât de mulți bolnavi în popor. Dar Domnul îi spune Martei că Lazăr va învia. Marta înțelege că Lazăr va învia în ziua cea de apoi… la sfârșitul lumii.

Marta vorbește despre o înviere-eveniment, dar Domnul Hristos o surprinde și-i spune că El este Învierea. Acum El este Înviere. Acum cu El toate sunt posibile. El, Creatorul și Domnul toate le face posibile. Acum Împărăția Cerurilor se coborâse pe pământ între oameni, căci Împăratul era între ei, și acolo unde e Împăratul e și împărăția.

Lazăr era mort de patru zile, intrase în putrefacție deja, și mirosea urât. Morții la evrei erau îmbălsămați cu uleiuri și miruri / miresme și apoi înfășurați în fâșii de pânză. Uleiurile frumos mirositoare și pânza se uscau, se lipeau de trupul mortului și împiedicau împrăștierea puternică a mirosului greu. Mormintele lor erau săpate în stâncă, pentru că așa este la ei solul, foarte stâncos.

Peste mormântul săpat în stâncă era pusă o piatră.

Domnul Hristos a pregătit acest moment a lui Lazăr cu o precizie extraordinară. La această înmormântare / tânguire de moarte erau prezenți foarte mulți oameni și de aceea minunea ce urmează va naște credința în foarte mulți evrei.

39. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
40. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44. Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. (Ioan 11, 39-45)
    

Domnul strigă cu putere pe Lazăr. Glasul Lui, zic cântările din această seară, a ajuns până-n adâncul iadului, și l-a scos pe Lazăr, și i-a dat viață…

Un mort îmbălsămat și înfășat are nevoie de multă putere pentru a se trezi, a se ridica singur și a merge. Carnea intrată în putrefacție a primit deodată viață. Totul s-a întâmplat în câteva secunde prin puterea lui Dumnezeu. Oamenii au fost copleșiți de această minune. Nu mai văzuseră și nici nu auziseră niciodată în poporul lor așa ceva, și nicăieri în lume, să înviezi un mort… care fusese înmormântat și intrase în putrefacție.

Această mare minune a învierii are mai multe consecințe directe puternice:

1. Îi face pe arhierei și farisei să se hotărască să-L ucidă.

Iată ce zice o cântare:

„Veseliți-vă Adame și Eva, cu proorocii, că iată Domnul se grăbește spre Patimă, ca să vă cheme pe voi.”

Domnul a provocat într-un fel moartea Sa. Prin această mare minune a grăbit întâmplarea evenimentelor…  Știa toate câte aveau să i se întâmple și tocmai de aceea:

2. Învierea lui Lazăr era un mod de a le spune tuturor: Dacă pe alții i-a înviat, oare pe Sine nu se poate învia? Pentru ca atunci când îl vor vedea ucenicii pe cruce umilit și fără putere, să-și aducă aminte că El putere are să și învieze, așa cum l-a înviat pe Lazăr.
3. Lazăr cel înviat merge de acum înainte cu Domnul prin popor, și era dovada vie și personală a celei mari minuni, și de aceea mulți credeau în Iisus.

De altfel arhiereii hotărăsc nu numai uciderea lui Iisus ci și a lui Lazăr.

4. Învierea lui Lazăr adeverea, argumenta, dovedea faptic și învierea morților la pogorârea la iad a Domnului și la sfârșitul lumii.

Căci imediat după moartea pe cruce a Domnului Iisus Hristos au loc câteva evenimente puternice:

– catapeteasma templului s-a rupt în două

– pământul s-a cutremurat

– pietrele s-au despicat

și

52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Ioan 11, 52-53)
    

Fraților, în vinerea mare, după ce Hristos își dă duhul pe cruce, El se pogoară la iad și înviază pe cei morți. Pe cei morți din Vechiul Testament dar sfinți, cu viață curată și bineplăcută Domnului. Aceștia ies din morminte și merg prin cetate și se arată oamenilor și vorbesc cu ei, și le adeveresc învierea.

Gândiți-vă! Astăzi are loc un mare eveniment tragic în Ierusalim de care toată lumea știa, și deodată părinții mei morți mi se arată și-mi vorbesc. Oamenii făceau clar conexiunea între evenimente. Soarele se întunecase, natura era împreună cu Iisus și arăta că-și plânge Creatorul.

Învierea lui Lazăr adeverea și arăta că Domnul așa cum l-a înviat pe Lazăr, și pe cei din morminte în vinerea mare tot El i-a înviat. Învierea lui Lazăr aduce practic subiectul ÎNVIERII în prim planul interesului public, și a discuțiilor. Îi pune pe oameni pe gânduri… îi provoacă… Învierea lui Lazăr prefigurează Învierea lui Hristos din mormânt și învierea morților, pentru ca oamenii să creadă când se vor întâmpla.

Iată de ce este așa de mare această înviere, această minune… această zi…

De aici încolo oamenii vor să-L facă pe Iisus – rege. De aceea îl aclama la intrarea în Ierusalim, îl întâmpină glorios:

12. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13. Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
14. Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
15. „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”.
16. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
17. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
18. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. (Ioan 12, 12-18)
    

Acest eveniment al intrării Domnului în Ierusalim pe un asin, fusese proorocit mai de mult de profeți.

Zice o cântare la acest praznic:

„Vrând Tu, Doamne, să intri in Sfânta Cetate, stâlpări de copaci mulțimile purtau, läudându-Te pe Tine, Stăpânul tuturor; şi, văzându-Te şezând pe mânz, Te priveau ca şi cum ai fi fost pe heruvimi. Pentru aceea strigau aşa: Osana, Celui dintru înăltime! Bine esti cuvântat Cel ce ai venit şi iarăşi vii întru numele Domnului.”

„Pe scaun, în cer, si pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şi cântare de la tinerii cei ce strigau Ție: Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pe Adam!”

Dragilor, intrarea Domnului în Ierusalim este intrarea lui în CETATEA DE SCAUN. Ierusalimul sau Sionul, este cetatea marelui ÎMPĂRAT. Este simbolul SLAVEI Dumnezeului lui Israel. Ierusalimul este Cetatea Sfintei Treimi. Este locul unde Domnul a binevoit să se arate ca Luminător și Mântuitor al tuturor neamurilor de pe pământ.

Pentru unii, Cel ce intra în Ierusalim, era ÎNSUȘI DUMNEZEU, așa cum Însuși promisese prin profeți ca va veni într-o zi ca Împărat în marea cetatea a Sionului.

Pentru alții era Marele făcător de minuni, Cel ce-L înviase pe Lazăr, cel ce înmulțise pâinile, cel ce vindeca toată boala și neputința în popor.

Pentru alții era, sperau ei, OMUL POLITIC potrivit la un moment al istoriei Israelului când se afla sub cucerire romană și aveau nevoie de un Războinic.

Pentru cărturari și farisei era un dușman, trecut deja pe lista condamnaților, căutându-i-se doar prilej.

Ia uitați ce profeție extraordinară a profetului Sofonie despre ziua de mâine:

„Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veseleşte-te şi te bucură din toată inima, fiică a Ierusalimului! Căci Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire. În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine. Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbători, şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara apasă asupra lor. ” (Sofonie 3, 14-18)

Astăzi, dragilor, Domnul este în sfârșit, în carne și oase, în mijlocul Ierusalimului. În sânul poporului Său ca rege.

Este un moment foarte interesant, în Vechiul Testament când evreii îi cer lui Samuel (judecătorul lor, conducătorul lor) să le rânduiască rege. Rege, așa cum aveau și celelalte neamuri de pe pământ, din vecinătatea lor. Și Samuel se întristează…. Și zice: Nu aveți rege pe Domnul, de ce vă trebuie rege?

Și ei insistă că vor rege. Dacă le rânduia lor rege, Samuel, n-ar mai fost conducătorul lor, și într-un fel îi părea rău și de acest lucru. Apoi Domnul Dumnezeu îi apare lui Samuel și îi spune: Samuele, ei cerând rege, de Mine Se leapădă, nu de de tine. Rânduiește-le lor rege!

E momentul în care poporul Israel, renunță la conducerea directă a lui Dumnezeu, Cel ce îi condusese din Egipt în pământul făgăduinței, și zeci de ani fusese cu ei VIZIBIL  prin multe minuni. De acum înainte Samuel le rânduiește rege și rânduieli pentru monarhie.

Dar, marea înțelepciune a lui Dumnezeu face în așa fel încât, după sute de ani, Însuși Domnul, ca Om, ajunge să le fie măcar pentru o zi: REGE. Astăzi în IERUSALIM. Dacă ar fi înțeles această zi, iudeii!!!

Dacă ar fi înțeles că au în mijlocul lor chiar pe CREATORUL care S-a smerit și S-a făcut om, și acum e regele lor…. Dar Împărăția Domnului nu este din lumea aceasta.

Și intrarea Domnului în Ierusalim nu este intrarea în Palatul Său, ci marea intrarea către PATIMĂ.

Domnul să grăbește să pătimească pe Cruce. Domnul abia așteaptă să învingă moartea pe Cruce. Domnul știe că poate învinge pe vrăjmaș, numai la întâlnirea directă pe Cruce. Învingând toate prin iubirea și smereni

Ia uitați ce cântare extraordinară:

„De vreme ce ai legat iadul, Nemuritorule, şi moartea ai omorât şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au laudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor, strigându-Ți astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentru Pruncul Mariei; ci pentru toți pruncii şi bătrânii, Tu însuți Te răstigneşti. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împunge cu sulița. Pentru aceasta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat eşti Cel ce vii să chemi pe Adam!”

Odată cu această intrare în Ierusalim, singurul sânge care se va mai vărsa pentru mântuirea lumii va fi al lui Hristos. Până la sfârșitul veacului. Din acest moment niciun act violent, sângeros, nu mai poate fi răscumpărător… De acum înainte doar sângele Domnului va curăța păcatele întregii lumii, și va găti CĂMARA DE NUNTĂ.

Sper că am putut măcar puțin să vă introduc în atmosfera sărbătorii de mâine.

„Acum lumii așezământ nou se rânduiește și cu stropirea dumnezeiescului sânge să se înnoiască poporul!”

„Primește Israele, împărăția lui Dumnezeu, și cel ce umblă întru întuneric să vadă lumină mare și cu stropirea dumnezeiescului sânge să se stropească poporul”

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)