În relația cu Dumnezeu nimic nu este pierdut (marți 30 oct. 2018)
Dragilor, în seara aceasta aș vrea să rămânem puțin în zona vindecărilor făcute de Domnul Hristos. Și să privim lucrurile în ansamblu, nu în detaliu. Ideea mi-a venit de la predica părintelui duhovnic din duminica aceasta, care a explicat extraordinar evanghelia.
În această duminică s-a citit chiar evanghelia despre vindecarea fiicei lui Iair și despre vindecarea femeii cu scurgerea de sânge. O să pornesc de la acestea două, având în vedere că și noi le-am discutat recent.
Vă aduceți aminte că vine la Domnul Hristos un dregător care-l roagă să vină, zicând: „Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie”. (Matei 9, 18)
Domnul spune că vine s-o învie, dar nu se grăbește. Pe drum o întâlnește pe femeia cu scurgere de sânge. O vindecă… Vorbește cu apostolii, vorbește mulțimilor, și abia apoi se duce.
La fel, vă aduceți aminte când L-au rugat să vină să-l vindece pe Lazăr că e bolnav… e pe moarte… Domnul nu se grăbește, întârzie… Chiar 4 zile. Și abia apoi vine. La fel când era în corabie și valurile mării și vântul îi speriaseră atât de tare pe apostoli, crezând că vor muri, El se trezește și-i ceartă… De fapt este trezit de către ei. Nu se trezește El. Semn că era foarte liniștit, că nu era nicio frică în El. Că timpul nu-L presa cu nimic.
Interesant, de ce Domnul Iisus nu se grăbește. Să știi că cineva a murit sau e pe moarte, și să fii chemat, păi atunci faci tot posibilul să ajungi ca să-l prinzi în viață și să poți să-l ajuți ce ce se mai poate.
De aici serviciile medicale de urgență, SMURD-ul… Și toate cele ale oamenilor.
Timpul pune presiune pe om. O secundă poate însemna uneori viața sau moartea. Un ajutor dat la câteva secunde înainte, poate însemna diferența dintre viață și moarte.
Totuși Iisus Hristos, se comporta ca și cum nimic nu l-ar constrânge. Nici timpul. Nici perisabilitatea lumii și a trupului uman. Nici moartea. Nici viața. Nici planurile cele rele puse la cale împotriva Lui.
Apropo de asta, vă aduceți aminte de acest pasaj:
„În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim.” (Luca 13, 31-33)
Domnul Iisus e înștiințat că Irod face planuri să-L ucidă, dar nu intră în panică.
Gândiți-vă! Cum ar fi să plănuiască regele să te omoare? Având în vedere că în mâinile lui e armata și toate instituțiile statului. Cât durează până când vei fi prins și omorât?
Domnul Hristos, stă calm, și chiar îi spune lui Irod că e vulpe (că e viclean) și că până nu-și va da El acordul, nu-L poate prinde nimeni. Domnul Iisus Hristos este și Dumnezeu și om, și datorită dumnezeirii Sale, nimic nu-L poate constrânge.
De ce? Pentru că Dumnezeu este în afara oricărui lanț cauzal, de orice ordin: logic, biologic, astronomic, fizic, matematic, chimic, social, religios, etc. Dumnezeu este NECREAT și restul tot ceea ce există, lume văzută și nevăzută, este CREAT. Nimic nu poate ajunge necreat, decât Dumnezeu care este și va rămâne necreat.
Din acest motiv, nimic nu e mai puternic decât Dumnezeu, Care a creat toate. Nimic nu-L constrânge, căci altfel n-ar fi Dumnezeu.
Dragilor, ce este foarte frumos, e că în relația cu Dumnezeu, timpul nu mai este un element decisiv. Dacă omul vrea să schimbe, și cere asta lui Dumnezeu, Domnul îl poate schimba oricând.
În relația cu Dumnezeu nimic nu este pierdut. Chiar și ceea ce pare că am pierdut, și că este de nerecuperat, în relația cu Dumnezeu nu este pierdut și poate fi recuperat.
În relația cu Dumnezeu ORICE poate fi recuperat. Sănătate pierdută. Familie pierdută. Tinerețe pierdută. Bani, averi, funcții, feciorie, curăția sufletului…
Ne-grăbirea lui Dumnezeu în realizarea vindecărilor, arată ATOTPUTERNICIA Lui. Toate Îl ascultă. Pe toate le poate reface într-o clipă. Vezi vindecarea leproșilor. O boală care tocește oasele, le deformează, le erodează, până dispar părți din ele… Și totuși Iisus cu cuvântul vindecă omul cu handicap pe loc. Vezi tămăduirea orbului, când Domnul ia pământ și face cu scuipat noroi și pune pe ochii lui, rezidind ochiul.
Dragilor, să nu vă temeți! Nimic nu este pierdut! Orice supărare aveți, orice lipsă, orice mare temere, să o lăsați deoparte! Dumnezeu are putere să plinească toate. Să refacă toate! Să înlocuiască orice dorință din noi.
O picătură din Harul Domnului poate înlocui toate plăcerile pământului. Mâncare, băutură, dulceața relatiilor intime, distracții, călătorii, cultură, etc. Nu vă temeți, oricine ați fi și în orice situația sunteți!
La Dumnezeu toate sunt recuperabile! Și Dumnezeu este soluția pentru toate, acum. Dar cere și de la noi credință în El și răbdare.
Dragilor, lepădați deznădejdea din voi, Domnul ne poate da TOTUL acum. Să-i cerem Lui! Să i le cerem pe toate… și să insistăm. Și să așteptăm răspunsul Lui cu răbdare.
Dar mai este un aspect. În relația omului cu Dumnezeu, El ne dă libertatea maximă. Nu ne constrânge. Legile statului ne constrâng. Fișa postului de la servici ne constrânge. La fel și șefii noștri. Să vedem ce se întâmplă dacă încălcăm legea în mod repetat? Vom fi în atenția Poliției. Putem să nu fim deacord cu această instituție? Dacă nu suntem deacord cu ei, Poliția va da înapoi? Nicidecum.
Totuși cu Dumnezeu putem face asta. Omul poate să nu fie deacord cu Dumnezeu. Unii îngeri nu au fost deacord cu Dumnezeu, și au ajuns diavoli. Astăzi acești diavoli se întâlnesc cu Dumnezeu și-i pârăsc pe oameni, și Domnul le face dreptate (vezi cartea lui Iov). Omul poate huli pe Dumnezeu. Omul poate învăța pe ceilalți că Dumnezeu nu există. Poate să-i învețe să facă rău, să-i învețe chiar contrariul învățăturilor evangheliei.
Ce se întâmplă, dacă face asta? Îl trăznește Dumnezeu? Nu, dar nici nu va îngădui răul la nesfârșit. Domnul Hristos acordă libertate totală omului în relație cu El.
Rețineți și acest lucru. Dumnezeu nu ne constrânge să credem în El, să-i ascultăm poruncile, sau să-L iubim. Fiecare poate face ce vrea, acum, mai târziu, mâine sau peste câțiva ani, indiferent cât îi este de bine sau de rău. Mai este un aspect frumos pe care vreau să-l vedem în aceste vindecări.
Domnul nu se grăbește să-l vindece pe Lazăr sau pe fiica lui Iair… Ci se duce după moartea lor.
Asta mai arată un lucru extraordinar, spunea părintele Toader Popa, duhovnicul și preotul nostru de la Parohia Sf. Andrei din Galați, că ori în timpul vieții, ori după moarte, tot Hristos ne așteaptă.
Ce minunat! Că trăim în suferință, Dumnezeu este cu noi și ne întărește! Că murim, El ne întâmpină pe partea cealaltă, în viața veșnică! Unii trăiesc în boală 20 de ani la pat, și Domnul este cu ei și le dă putere să treacă peste. Unii mor după o boală imediat. Și Domnul este cu ei și înainte și după moarte.
Alții trăiesc bine… și de la Domnul este acest bine. Alții trăiesc în sărăcie, și de Dumnezeu este îngăduită starea aceasta a lor, spre folos sufletesc întregii lumi
Că trăim, că murim, ai Domnului suntem, spunea Sfântul Apostol Pavel. Asta mi-a plăcut foarte mult în această tâlcuire de ansamblu al vindecărilor. La Dumnezeu nu există grabă. Ale Lui sunt toate. Și toate își urmează cursul doar cu voia Lui, cu îngăduința Lui. Nimic nu se mișcă în Univers fără acordul CREATORULUI.
La noi oamenii există multă frică. Trecerea timpului ne face și mai îngrijorați… Omul care este cu Hristos transcede timpul. Și la modul real, intrând în veșnicie… de fapt intrând Veșnicia în el.
Dar și la figurat, căci îl primești pe Dumnezeu, nimic nu mai lipsește. Concluzia care este? Omului îi lipsește doar Dumnezeu.
Indiferent unde este și ce face, bolnav / sănătos, sărac/bogat, de succes / sau necunoscut, slab / puternic, singur / plin de prieteni, bărbat / femeie… omului îi lipsește doar Dumnezeu.
Dacă omul L-ar dobândi pe Dumnezeu… măcar de L-ar râvni pe Dumnezeu. Reducând complexitatea extraordinară (aproape infinită) a vieții omului, putem spune așa:
Totul se reduce la a-L cunoaște omul pe Hristos. La a se împărtăși din Hristos. Și odată ce gustă și vede cât este de bun Domnul, atunci a intrat pe Cale.
Pe Calea cea bună…
În zadar ne grăbim…
În zadar tot așteptăm…
Dacă nu-L vrem pe Domnul.
Fără El nu putem face nimic.
El este viața noastră. Fără El nu avem viață în noi. Când s-a conectat omul la izvorul HARULUI… când s-a conectat omul la izvorul Vieții… atunci totul se schimbă.
Viață noastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Așa zice Sf. Ap. Pavel. Adică cum? Adică tot ceea ce sufletul meu vrea și tânjește, caută, dorește, va găsi în relația mea cu Dumnezeu, împărtășindu-mă cu Hristos.
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)