Ev. Matei capitolul 12, vers. 43-50. De ce fug diavolii în locurile fără de apă?
Dragilor, continuăm cu Evanghelia după Matei. Am ajuns la capitolul 12 versetul 43.
Suntem în continuare la dialogul dintre Domnul Hristos cu fariseii și cărturarii, după ce El a vindecat un demonizat orb și mut și ei l-au acuzat că scoate pe demoni cu căpetenia demonilor.
Ultimul lucru pe care-l spusese Domnul era că regina de la miazăzi, deși păgână, se va scula la judecată cu neamul iudeilor, căci ea a venit de la mii de kilometri depărtare ca să-l audă pe Solomon vorbind, iar ei iudeii au în fața lor pe Mesia și nu-L văd, sau nu vor să-L recunoască.
Observați ce fel va fi judecata universală? Va fi una dreaptă în care toți oamenii de pe pământ vor participa, creștini, păgâni sau atei. Și Domnul îi va judeca unii față de alții, arătându-le și unora și altora că au putut face binele în contextul vieții lor, căci sunt alții, care în condiții mult mai grele au căutat pe Dumnezeu.
Și iată ce le mai zice Domnul:
- Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.
- Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită.
- Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.
Ce vrea Domnul Hristos să spună prin această aparentă schimbare bruscă de subiect, de la regina și Solomon la oamenii plini de duhuri rele?
Sf. Teofilact al Bulgariei ne spune, urmând și el tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur, că fariseii și cărturarii vor ajunge în cea mai adâncă pierzare fiindcă nu-L primesc pe Hristos.
„Căci precum cei ce au fost izbăviți de draci, dacă se vor lenevi, mai rele pătimesc, așa și neamul vostru, care era stăpânit de diavolul, când se închina idolilor.”
Dar Domnul a trimis pe proorocii săi ca să alunge pe diavolul din oameni. Duhul Sfânt a grăit prin prooroci, așa cum mărturisim și noi în crezul ortodox. Duhul Sfânt a chemat la pocăință pe iudei prin prooroci. Dar cine i-a ascultat? Cine s-a pocăit? Cine și-a schimbat viața?
Dacă L-au izgonit pe Duhul Sfânt și pe prooroci i-au omorât, acum vor să-l izgonească și să-L omoare și pe Hristos, păcătuind și mai rău decât părinții lor care n-au ascultat de prooroci. Și astfel ei vor fi și mai mult pedepsiți, și robia lor de pe urmă (cea nouă) va fi mai grea decât cea dintâi.
Iarăși, așa cum vă spuneam aseară, când omul nu se angajează real într-o viață în Adevăr, și lenevește, chiar dacă la un moment dat s-a curățit / s-a pocăit, și duhul rău a fost scos afară de Dumnezeu din el, căderea lui va fi și mai mare decât căderile vechi.
Cărturarii și fariseii și poate și alți iudei care se împotriveau lui Iisus Hristos, se împotriveau evidenței, și prin asta huleau pe Duhul Sfânt. De aceea duhul rău se întoarce în ei, dar de data aceasta aduce și alte duhuri și căderea de acum va fi mult mai mare decât cea dintâi.
Acum haideți să vorbim puțin despre această legătură extraordinară dintre apă și Duhul Sfânt.
Vedeți cum spune Creatorul nostru, care pe toate le vede, că duhul rău care iese din om umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă și nu găsește. De ce în locuri fără de apă?
Pentru că acolo unde este apă este viață. Iar oriunde este viață este Duhul Sfânt. Apa dă viața. Apa este viață pentru toate viețuitoarele planetei noastre. 100%.
Apa în creație este chip al Duhului Sfânt. Adică apa este într-un fel icoană a lucrării Duhului Sfânt.
Apa potolește setea, apa curățește, apa vindecă, apa întreține viața din orice organism, apa care se pogoară din cer dă belșug de viață naturii. Duhul Sfânt este viața lumii. Duhul Sfânt întreține viața, este Viața. Duhul Sfânt vindecă, curățește, sfințește…. Apa este transparentă… Duhul este nevăzut. Apa este în toți și în toate… la fel ca Duhul lui Dumnezeu prin energiile Sale necreate.
Apa este cea mai complexă substanță de pe planeta noastră. Apa prin reacțiile sale paradoxale și incredibil de complexe, răcește, apa încălzește, apa susține transportul maritim, apa dizolvă…. apa se evaporă, apa îngheață, apa cristalizează….
Apa prin proprietățile ei susține toate procesele umane de pe această planetă în orice secundă. Nimic nu s-ar putea întâmpla pe această planetă fără apă, nici la nivel biologic, geografic, social, economic, politic, etc..
Circuitul permanent al apei în natură, din cer pe pământ și iarăși de pe pământ în cer este „coloana vertebrală” a circuitului vieții în natură.
Dacă urmărim ce spune Sfânta Scriptură despre apă vom înțelege că apa a fost creată de Dumnezeu pentru a da viață sau pentru a pedepsi în vederea unei renașteri a omului. La început lumii tot pământul era plin de apă, exista un unic ocean planetar și nicăieri uscat. Iar Duhului lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. (Facere 1, 2)
Observați, al doilea verset al Sfintei Scripturi pune apa în legătură directă cu Duhul Sfânt.
De aceea umblă diavolii în locuri fără de apă, căci acolo unde este apă este și Duhul Sfânt prezent tainic. Și diavolul se teme și fuge de Duhul lui Dumnezeu, căci e Duhul Adevărului iar el e tatăl minciunii, e duh potrivnic. Iată de ce noi oamenii ne liniștim pe malul unei ape.
De ce în lumea întreagă oamenii, indiferent de credință, de naționalitate, de felul de viață, când ajung pe malul unei ape simt o ușurare ? Povestea un părinte de la Mănăstirea Măxineni din județul Brăila că vin oameni în vizită la mănăstire și stau pe malul lacului de lângă ei ore-n șir… de parcă n-ar vrea să se mai dezlipească de acolo. Vin din vâltoarea orașului și ajung pe malul unei apei din curtea unui loc sfânt plin de Duhului lui Dumnezeu.
Ia uitați ce zice Proorocul David: „Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.” (Ps. 135:6)
Viața de pe acest pământ se bazează în mod total pe apă. Dar de ce? Ca apa să vorbească despre Dumnezeu nouă oamenilor. Ca apa să strige în gura mare prin faptele ei, că așa cum ea e peste tot și pe toate le întreține, așa Dumnezeu este adevărata VIAȚA și adevărata sursă și Proniatorul (purtătorul de grijă) suprem a tuturor făpturilor.
Când oamenii îl resping pe Dumnezeu în mod constant, când păcatele lor ajung „până la cer”, când nu mai au pocăință, când nu mai au rușine, atunci apa li se face lor moarte. Și așa Dumnezeu a pierdut lumea mult prea păcătoasă din vremea lui Noe printr-o inundație globală care a omorât toate trupul, mai puțin pe cei din arcă. Natura ascultă de glasul lui Dumnezeu și urmează faptelor morale ale oamenilor. Cu cât oamenii se depărtează mai mult de Dumnezeu cu atât natura li se împotrivește mai tare. De aceea istoria umanității e plină de furtuni dezastroase, inundații, înecuri, valuri care au înecat corăbii și oameni…. căci apa li s-a făcut moarte celor ce nu se închină lui Hristos-Viața.
Dar potopul lui Noe nu a fost doar o pedeapsă ci o naștere din nou a lumii. Căci așa cum lumea cea dintâi din apă s-a făcut, așa și a doua lume tot din apa cea multă, care acoperea toți munții pământului, a ieșit la suprafață cu altă înfățișare. Geografia planetei după potopul lui Noe s-a schimbat mult.
Potopul lui Noe e cea mai mare pedeapsă dată de Dumnezeu umanității. De ce a făcut Dumnezeu asta? Căci oamenii nu mai ascultau de nimeni și nimic. Și gândiți-vă! După un astfel de potop, după o lecție așa de cruntă de viață, fii lui Noe au început să păcătuiască iarăși. Cum ar fi fost umanitatea noastră fără de potop? Ar fi ajuns în vârful răutății ei mult mai repede.
Iar apoi vine Sfântul Ioan Botezătorul și botează pe iudei cu apă spre pocăință. Vedeți cum apa curăță și îndeamnă spre pocăință, așa cum se întâmplă în cataclismele naturale.
Dar după Ioan vine Domnul Hristos care ne botează cu apă și cu Duh Sfânt. Iată a 3-a naștere a umanității. Prima a fost facerea lumii iar a doua potopul lui Noe.
Cel ce crede în Iisus Hristos și se botează, acela este Cel care se botează întru moartea și Învierea Lui.
„Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.”(In. 3:5-6)
Toți ne-am botezat în apă afundându-ne și am ieșit la suprafață curați și îmbracați în Duhul lui Hristos, în Duhul Sfânt. Iată permanenta legătură dintre apă și Duhul lui Dumnezeu.
Fraților orice apă e sfântă. Toată creația e sfântă. Tot ce a creat Dumnezeu e sfânt și „foarte bun” așa cum El a spus după facerea lumii. Sfințim apele, nu că apele ar pierde pe Duhul Sfânt, ci pentru că omul uită că apa e plină de Duh Sfânt, că planeta e plină de Duhul Sfânt, că natura toată e un spectacol al vieții Duhului Sfânt.
Sfințim apele și creația pentru că omul strică permanent creația… O poluează…. O tratează cu indiferență și egoism… O îmbibă cu răutatea lui… O tratează ca stăpân, dar nu ca un stăpân care a primit mandat de la Dumnezeu ca s-o stăpânească, ci ca un tiran care nu vrea să știe de Creatorul său.
Sfântul Apostol Petru vorbește în epistola a doua sobornicească de faptul că și judecata universală a lui Dumnezeu va veni peste umanitate ca potopul lui Noe.
- Întâi, trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor,
- Şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii.
- Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă,
- Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată,
- Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.
- Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. (2 Petru 3, 3-8)
Judecata universală va fi ultima naștere / curățire a umanității și a creației. Va fi asemenea potopului doar că de data aceasta focul va fi materia curățitoare. Apa în creație este chip al lucrării energiilor necreate ale lui Dumnezeu în Creație. Ce taină!
Un simplu lichid, inodor, insipid, care se găsește peste tot, este una dintre cheile vieții pe planeta noastră. Pe cât de simplu este acest lichid pe atât de complicat în structura chimiei sale.
Pentru cei dintre voi foarte bine pregătiți pe parte tehnică vă invit la un periplu științific de mare anvergură cu dr. Martin Chaplin: http://www1.lsbu.ac.uk/water/water_structure_science.html
De departe cel mai complex studiu realizat apei pe această planetă.
Dragilor, de aceea fug diavolii de locurile cu apă.
Domnul Hristos spune la un moment dat:
„Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.” (In. 7:38-39)
Iată cum Domnul Hristos folosește în loc de Duhul Sfânt cuvântul „apă vie”. Închei aici subiectul despre apă și Duhul Sfânt, sper că v-am stârnit curiozitatea și atenția pe acest subiect.
Mergem mai departe cu ultimele versete din capitolul 12 a evangheliei după matei.
- Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.
- Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.
- Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
- Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
- Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
Sf. Ioan Gură de Aur tâlcuiește acest pasaj într-un mod ciudat pentru mine și oarecum controversat. Spune că Maica Domnului ar fi venit să-l cheme pe Fiul ei vrând oarecum să se mândrească, să arate celorlalți puterea care o are asupra Lui. De aceea Domnul Hristos răspunde oarecum tranșant.
Totuși Sfântul Siluan Athonitul spune în scrierile sale că Maica Domnului nu a păcătuit niciodată… nici măcar cu gândul, din câte mi-amintesc. Prin urmare, dacă ar fi să dăm crezare Sf. Siluan interpretarea că Maica Domnului a avut un gând de mândrie și un gest oarecum greșit, nu stă în picioare.
Totuși trebuie să spun că Sf. Ioan Gură de Aur nu spune că Domnul Hristos o necinstește în acest moment pe mama Sa, ci spune că o corectează respectându-o. Oricum ar fi fost lucrurile… asta nu știrbește cu nimic măreția Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Totuși înclin să cred mai mult pe Sf. Siluan din evlavia pe care o am la Maica Domnului. Rămâne un subiect deschis. Cam atât pentru această seară.
Următoarea întâlnire va fi miercuri, 5 iunie seara, chiar înainte de Înălțarea Domnului. Prezentarea o voi dedica acestei sărbători. Dacă aveți întrebări, sugestii sau corecții, vă rog
(Claudiu Balan)