Ev. Matei, cap. 11, vers. 10-24. Iisus Hristos și Ioan Botezătorul împreună.
Suntem la capitolul 11 al Evangheliei după Matei, și am ajuns la versetul 10.
Vă reamintesc puțin contextul.
Sfântul Ioan Botezătorul, în închisoare fiind (aveau voie deținuții pe atunci să primească vizite, să intre cineva la ei să-i slujească, să le dea de mâncare, etc.) trimite doi ucenici de-ai lui la Domnul Hristos pentru a-i convinge de faptul că Iisus Hristos este mai mare decât el. Și astfel să-i facă să lepede invidia și să se apropie mai mult de Mesia.
După ce Domnul Hristos face câteva vindecări pe loc pentru a le arăta ucenicilor puterea Sa, apoi le spune să meargă la Ioan și să spună ceea ce au văzut.
Totuși întrebarea celor doi ucenici a fost publică sau auzită și de mulțimi, și de aceea, după plecarea ucenicilor lui Ioan, Domnul începe să vorbească puțin despre Ioan.
- După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată de vânt?
- Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor.
- Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc.
Special vorbește despre Ioan Botezătorul, după plecarea ucenicilor ca să nu-L laude de față cu ei, și aceștia să ducă laudele la Ioan. Alt motiv era să se întărească în ideea greșită că de fapt Ioan e cel puțin la fel de tare ca Domnul Hristos.
Poate vi se pare ciudată această comparație între Domnul Hristos și Ioan Botezătorul în fața mulțimilor. Dar trebuie să înțelegem contextul și lucrurile se vor clarifica. Și mie mi s-a părut ciudată.
Noi astăzi vorbim despre Iisus, deja știind de jertfa lui pe Cruce, de Înviere, de Înălțarea la cer, de acțiunea Lui în istorie, de măreția Lui în ultimii 2000 de ani de creștinism. Dar evreii de atunci încă nu știai de toate astea. Le era greu să creadă că Iisus este Mesia, și mult mai greu să creadă că e Însuși Dumnezeu.
Veți vedea că discursul Domnului Hristos din acest capitol de acum înainte este despre El și Ioan.
Mulțimile auzind întrebarea lui Ioan Botezătorul, se puteau sminti ușor… văzând „ne-siguranța” lui și bineînțeles neștiindu-i gândurile și scopul trimiterii ucenicilor.
De aceea Iisus Hristos, știind ce este deja în mintea lor, le răspunde direct, fără ca ei să mai întrebe. De ce ați ieșit toți în pustie atât drum ca să-l vedeți pe Ioan? Cumva pentru că e un om nestatornic, ușuratic și schimbător? Nicidecum. Ioan nu e ca trestia bătută de vânt, ușor de influențat.
Ioan e tare și curajos, statornic și viteaz, și de aceea ați ieșit la el, căci v-a fascinat tăria și fermitatea lui în credință. Toată viața Sfântului Ioan Botezătorul a fost uimitoare și mult apreciată de mulți evrei. Asceza, înfrânarea lui și condițiile de viață i-au făcut pe toți să-l respecte mult și să-i acorde autoritate. Ioan n-a supt lapte de mamă zice Sfântul Ioan Gură de Aur.
Când a crescut s-a dus să locuiască în pustiu. În arșiță și frig, singur doar El cu Dumnezeu. Stătea acolo fără să se întâlnească cu nimeni, mereu în contemplație și rugăciune. Fără pat, fără casă, fără ajutoare… Viața sa era cu totul nouă și ne mai auzită
În anii aceștia Ioan a primit pe Duhul Sfânt din belșug în inima sa, și când a ieșit la propovăduire, a ieșit tare, puternic, ferm în credință și de neclintit în ideile lui. De aceea oamenii au simțit că e lucrarea lui Dumnezeu cu el. Și s-au adunat rapid în jurul lui și au venit la Iordan să se boteze.
Și vă spuneam într-o altă seară cu după o perioadă în care Ioan botează și adună mulți oameni, devenind faimos, transferă toată această faima a sa către Domnul Hristos. De fapt transferă atenția oamenilor de la el la Iisus Hristos.
De ce v-am spus aceste lucruri? Ca să înțelegeți că oamenii la acel moment încă-l cinsteau mult pe Ioan, mai ales după curajul nebun de a-l înfrunta chiar pe rege zicându-i că păcătuiește, fiind apoi arestat de acesta.
Domnul Hristos făcea minuni și începuse și despre El să se ducă faima mult printre evrei. Domnul Hristos spune că Ioan este mai mult decât un prooroc. Este cel mai mare dintre prooroci.
Căci toți proorocii l-au profețit / anunțat pe Mesia cu mulți ani în urmă în popor, dar Ioan a fost cel mai aproape de Mesia, de Împăratul Cerului, și L-a văzut, a stat cu El, și de aceea pe principiul „cel mai apropiat de rege” este cel mai mare, așa și Ioan era considerat cel mai mare dintre prooroci, explică Sf. Ioan Gură de Aur.
Și ca să ne covingem că este așa, ia uitați ce zice Domnul în continuare:
- Că el este acela despre care s-a scris: „Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta”.
Este un citat din proorocia lui Maleahi 3, 1. Domnul Hristos îl numește pe Ioan: „înger”. Vă dați seama!? Pentru viața lui îngerească, aproape nematerialnică, adică de multă sfințenie. Și iarăși zice ca să întărească încă odată mulțimile că Ioan nicicând nu s-a îndoit de Mesia și de misiunea lui.
- Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
Auziți ce laudă îi aduce Creatorul lui Ioan? Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare bărbat născut din femeie de când e lumea! Domnul Hristos era născut din femeie dar și de la Duhul Sfânt, deci nu intra în această categorie. Iar Maica Domnului era femeie și afirmația era despre cel mai mare bărbat, zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Dar ce înseamnă acest cuvânt: „cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el”? Sunt mai mult explicații, și este într-adevăr un pasaj mai greu de înțeles. Sf. Ioan Gură de Aur spune că Domnul Hristos l-a comparat pe Ioan cu El Însuși. Și a făcut asta în fața mulțimii pentru a-i ajuta să înțeleagă pe cine au în fața lor. Dar asta nu că Dumnezeu s-ar putea compara cu cineva. Nicidecum. Ci pentru că Dumnezeu se coboară la micimea oamenilor și se folosește de înțelesurile lor slabe pentru a-i învăța adevărul.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost STÂNCĂ. A fost PROFETUL TARE și de neclintit. Nu s-a îndoit nicidecum nicio clipă. Ioan Botezătorul a fost mâna dreaptă a lui Hristos-Dumnezeu și gândiți-vă ce om și-a ales Domnul lângă El! Ioan nu s-a îndoit nicio secundă de misiunea sa clară: De a-L arăta pe Mesia. Și-a dus misiunea până la capăt ca un ostaș adevărat. A murit mucenicește. Și-a dat sângele pentru Hristos și Evanghelie.
Acest Ioan, în toată măreția lui, de neegalat în Vechiul Testament (după cuvintele Domnului Hristos) nu se ridică la înălțimea lui Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Sfântul Ioan Botezătorul a ajuns la maxima cunoștință de Dumnezeu în vremea Legii Vechiul Testament, zice Sf. Maxim Mărturisitorul. Dar de acum înainte, după venirea lui Hristos cunoașterea lui Dumnezeu, apropierea de Dumnezeu, puterea primită de la Dumnezeu de oameni explodează. Crește exponențial….
Oamenii în Hristos vor fi cu mult mai îndumnezeiți decât puteau fi în Vechiul Testament. De aceea zice Domnul că omul cel mai mic din împărăția cerurilor este mai mare decât Ioan.
Ecuația e simplă: Cel mai mare în VT < Cel mai mic în NT
Asta pentru a arăta cât de mult va lucra Harul lui Dumnezeu în firea umană prin Iisus Hristos de acum înainte.
- Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.
E un pasaj mai dificil de înțeles. Odată cu Sfântul Ioan care-L arată pe Mesia, și toată lumea îl vede, cei ce cred în El și împlinesc poruncile Lui primesc împărăția cerurilor. Sf. Marcu Ascetul spune că aceste cuvinte „cei ce se silesc” vorbesc despre voia noastră, vrând Domnul ca fiecare din noi să se silească potrivit cu Botezul primit, să nu se abată spre rău, și să stăruiască în bine.
- Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.
- Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
- Cine are urechi de auzit să audă.
De acum înainte proorocii își încetează lucrarea. Ei toți l-au proorocit pe Mesia ce urma să vină în lume. De acum înainte Mesia a fost văzut și lucrează vizibil întru puterea Duhului minuni, vindecări, propovăduirea veștii celei bune. Observați cum și în acest verset Domnul Hristos se pune față-n față cu Ioan, ca să-i ajute pe evrei să înțeleagă ce moment istoric trăiesc ei.
Gândiți-vă ce ciudățenie! Dumnezeu era cu ei în popor, prin satele Israelului, și ei făceau slujbe și se rugau Lui în templu! Fără să-L recunoască pe Adevăratul Dumnezeu. Cum era oare această slujire a lor la templu? Tipic tipic și la inimă nimic.
Slujbele erau menite să-i ducă la Mesia… Pentru asta erau toate rânduielile cultului iudaic. Ori dacă ei îl aveau pe Mesia între ei și nu-L recunoșteau, e clar că pe cele ale cultului le făceau formal. De altfel Domnul Hristos i-a atenționat de multe ori că slujesc satanei și nu lui Dumnezeu.
Deci Proorocii și Legea (adică templu, slujbele, jertfele, rugăciunile vechi, etc) aveau ca scop să deschidă inimile și mințile oamenilor ca să-L primească pe Hristos.
Urmează această comparație interesantă între Ilie și Ioan. Domnul spune că „dacă vreți” (adică simbolic) sau „dacă vreți să vedeți lucrurile mai în adânc” Ioan și Ilie au aceeași lucrare. Ioan a venit înainte de prima venire a Domnului pe pământ, iar Ilie va veni înainte de a 2-a venire a Domnului, la judecata universală. De fapt Împărăția Cerurilor este inaugurată deja de acum, de când Dumnezeu a pășit pe pământ prin Fecioară întrupându-Se. Într-un fel Ioan Botezătorul inaugurează anticipativ Împărăția lui Dumnezeu, pe care Ilie o va inaugura definitiv la a 2-a venire a Domnului Hristos ca judecător.
Când spune „Cine are urechi de auzit să audă” spune defapt că nu e ușor acest cuvânt, și îi invite să-L întrebe detalii, dacă sunt interesați.
- Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii,
- Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.
- Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon.
- A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.
Apoi Domnul iarăși se compară cu Ioan și spune că ei au avut o lucrare comună, dar complementară. Ioan a fost aspru, ascet, și dur, și prin toate acestea i-a convins pe unii oameni să vină la pocăință. Iar Iisus Hristos a fost blând, a stat în lume printre păcătoși, a mâncat și a băut cu ei și a zis că a venit în lume să cheme la pocăință pe cei păcătoși nu pe cei drepți.
Au fost 2 tactici dumnezeiești de a chema oamenii la pocăință, pentru că știa că unii vor rezona într-un fel și ceilalți invers. Și totuși au fost evrei care nu și-au schimbat inima nici la chemarea lui Ioan, nici la cea a Domnului Hristos. Și i-au acuzat pe amândoi că au demon, dar de fapt prin asta și-au demonstrat reaua voință.
Domnul Hristos vreau să spună prin acest cuvinte că El ca Dumnezeu a dat totul posibil ca să-i câștige pe oameni. Rămâne o parte pe care trebuie s-o facă și omul prin libertatea sa.
La judecată acești oameni nu vor avea cuvânt de îndreptățire. Și acum începe Domnul să mustre cetățile în care a făcut multe minuni și oamenii nu s-au pocăit. Nici măcar în fața lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, vă dați seama!?
- Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.
- Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.
- Dar zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă.
- Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.
- Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie.
Andrei, Petru și Filip erau din Betsaida și au crezut în Hristos, dar mulți alții din orașul lor n-au făcut-o, asta dovedind că totul ține de voință, nu de firea lor.
Nu din fire este răutatea ci din voință.
Capernaum este locul în care a locuit Domnul și totuși atâția L-au văzut făcând minuni multe și n-au crezut. Și compară Capernaumul cu cei mai desfrânați, cu cea mai desfrânată cetate, cu Sodoma. Dacă vede Domnul că nu-i poate urni sufletește cu vorba bună, atunci le aduce aminte și de pedeapsă.
Dacă s-ar fi făcut atâtea minuni în Sodoma atunci Domnul nu i-ar mai fi pedepsit așa cum a făcut-o. O zice chiar El. Apropo de asta, să consemnați că episodul Sodomei și Gomorei nu e folclor, legendă, ci e adevăr, mai ales când Creatorul amintește aceste eveniment cu gura Sa.
Ultimul gând ar fi că aceste cuvinte ale Domnului ne arată că la judecata universală vor fi judecați oamenii și prin poporul lor sau cetatea (orașul, zona) lor.
Cam atât pentru această seară.
(Claudiu Balan)