Dumnezeul nostru este iubitor de săraci.

Dragilor în această seară mi-am propus să abordez această temă: „Dumnezeul nostru este iubitor de săraci.” Titlul nu e o metaforă, nu e un simbol, ci cu adevărat Dumnezeul nostru în toată istoria umanității a încercat să-i ocrotească pe săraci, să-i protejeze, să le reprezinte interesele.

Să stabilim puțin mai întâi câteva concluzii simple pe care vom construi această discuție. Dumnezeu a creat o lume perfectă, o lume „bună foarte” cum zice cartea Facerii. O lume plină de bogății naturale. O natură atât de îmbelșugată încât să sature pe tot omul, tot animalul, toate păsările, pe orice vietate… Dumnezeul nostru este bogat și dă ca un boier din belșug tuturor toate.

De unde au apărut săracii în această lume? În primul rând la începutul lumii existau numai Adam și Eva. Și totul era al lor. Și nu duceau lipsă de nimic… Și urmașii lor nici n-ar fi dus vreodată lipsă de ceva dacă ar fi ascultat de Dumnezeu. După căderea în păcat, Adam și Eva s-au înmulțit, au născut mulți copii, care la rândul lor s-au înmulțit mai departe.

În acel moment nu exista proprietate privată. Dumnezeu a creat lumea ca toate să fie în comun pentru toți. La acel moment pământul nu era împărțit. Nu existau granițe. Nu existau țări. Exista o singură limbă. Era o singură mare familie… cea a lui Adam… Iar Adam era fiul lui Dumnezeu. Toți oamenii suntem copiii lui Dumnezeu. Pe noi toți ne-a creat Dumnezeu încă din pântecele mamei noastre.

Planeta noastră pământ este atât de bogată încât ar fi trebuit să aibă fiecare din belșug ceea ce-i trebuie… și să nu există sărăcie.

Ce înseamnă sărăcie? Înseamnă pentru unii oameni: lipsa mâncărurilor, lipsa hainelor, lipsa casei, lipsa unui loc de muncă… boala, suferința, etc. Astăzi suntem aproape 7 miliarde de oameni pe această planetă și se face atât de multă risipă de resurse (cuantificate în bani) pe multe mofturi, în timp ce alți oameni mor de foame. Astăzi când planeta e mai locuită ca oricând în istoria umanității, Dumnezeu poate hrăni încă 7 miliarde de oameni, adică 14 în total, dacă am fi buni unii cu alții.

Sărăcia este o redistribuire inegală a resurselor. Sărăcia este un efect al lăcomiei unor oameni în detrimentul altora. Sărăcia este asuprirea și manipularea unor oameni pentru interesul altor oameni. Astăzi ca-ntotdeauna, sărăcul moare de foame, pentru că bogatul are hambarele pline. Oamenii dorm pe străzi, deși alții au 10 apartamente, multe case, alții au mall-uri sau mari companii și miliarde de euro în cont…

Astăzi unii nu au cu ce se-mbrăca deși noi avem șifonierele pline de haine pe care nu le folosim. Astăzi oamenii suferă în frig deși noi avem câte 3-4 haine de iarnă fiecare. Astăzi unii suferă de foame iar alții aruncă banii în restaurante și li se strică mâncarea în frigider. Unii cumpără un yaht de 200 de milioane de euro, și cu acești bani ar putea scoate din sărăcie o țară din Africa.

Dumnezeu nu a creat sărăcia. Dumnezeu i-a învățat pe oameni să se iubească, să se ajute… Să pună toate în comun și să nu se lăcomească. Sf. Ioan de Kronstadt spune așa de frumos că dacă va fi nevoie Dumnezeu va mai crea încă un Pământ într-o clipită. Da, Dumnezeu poate să dea pâine celui sărac acum, deodată din cer, dar nu face asta pentru că vrea ca aproapele lui să i-o dea. Vrea ca bogații să-i ajute pe cei săraci și să-și câștige astfel respectul și prietenia lor. Iar săracii să se roage pentru binefăcătorii lor înaintea lui Dumnezeu. Și astfel câștigă împreună Împărăția Cerurilor și devin și prieteni.

Pe scurt: sărăcia are ca singur motiv de existență păcatele oamenilor. Lăcomia unora naște sărăcia altora. Și lenea e un motiv al sărăciei.

Nu Dumnezeu a lăsat pe săraci în lume. Ci oamenii au administrat resursele acestei planete după libertatea lor, și după zeci, sute și mii de ani, acesta e rezultatul.

Dar haideți să vedem ce zice Sfânta Scriptură despre cei săraci.

În Vechiul Testament Domnul a dat porunci speciale pentru protejarea celor săraci.

„Iar în al şaptelea, las-o să se odihnească; şi se vor hrăni săracii poporului tău, iar rămăşiţele le vor mânca fiarele câmpului. Aşa să faci şi cu via ta şi cu măslinii tăi. (Ieșire 23:11)

“Când veţi secera holdele voastre în pământul vostru, să nu seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după secerişul tău să nu aduni; Şi în via ta să nu culegi strugurii rămaşi, nici boabele ce cad în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului şi străinului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu furaţi, să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe aproapele său.” (Levitic 19:9-11)

Evreii primiseră de la Domnul prin Moise poruncă pentru ca în fiecare al 7-lea an să nu-și lucreze pământul, ci să-l lase se odihnească. Iar ceea ce va crește pe pământ, așa nelucrat cum e, să fie luat de săraci.

În ceilalți 6 ani de lucru și seceriș, le-a poruncit să nu secere totul până la fir, via să n-o culeagă pâna la ultima boabă, ca să lase și săracilor ceva de cules.

Jertfetele la templu era mai mici pentru cei săraci.

„Dacă însă acela va fi sărac şi nu-i va da mâna, să ia numai un berbec pentru jertfa de vină legănată pentru curăţirea sa, a zecea parte dintr-o efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn pentru darul de pâine, un log de untdelemn.” (Lev. 14:21)

În fiecare al 7-lea an evreii erau învățați să ierte datoriile celor săraci.

,,În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi. Numai aşa nu va fi sărac printre voi; că te va binecuvânta Domnul în pământul acela pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire, ca să-l ai moştenire(..)” (Deut. 15:1-4)

Evreii erau învățați să se ajute între ei. Un sărac în poporul lui Israel însemna o rușine pentru toți. Dacă Domnul e Dumnezeul nostru, cum unul să aibă ce mânca și altul să nu aibă?

Sărăcia e semn de PĂCAT în comunitate, e SEMN că unii au furat, au nelegiuit, au fost NEMILOSTIVI, au fost DURI, au judecat strâmb pe alții…. e semn și de lenevire.

Așa ar trebuie să vedem și astăzi lumea. Să ne fie rușine că-n orașul nostru, în satul nostru, în familia noastră există săraci. Dacă aveți în familie (părinți, frați, surori, verișori, unchi, mătuși, bunici, cumnați, etc.) care stau în sărăcie… și voi aveți tot ce vă trebuie… atunci SĂ VĂ RUȘINAȚI! Căci se cuvinea să-l ajutați pe cel de același sânge cu voi să aibă și el ce-i trebuie. Dumnezeu ocrotește pe cei săraci, și e plină Scriptura de pasaje care arată acest lucru.

Mai ales Proorocul David prin care grăiește Duhul Sfânt, vorbește adesea de săraci și de Domnul nostru.

„Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.” (Pilde 14:31)

Auziți ce zice!?

Cine dă săracului CINSTEȘTE pe Dumnezeu!

„Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit şi din mâna celui puternic pe cel sărac.” (Iov 5:15)

„Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.” (Ps. 9:8-9)

„N-a uitat strigătul săracilor.” (Ps. 9:12)

„Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.” (Ps. 9:18)

Domnul este ajutorul celor săraci, sprijinitorul lor.

„Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.” (Ps. 9:34)

Dragilor, Dumnezeu este avocatul săracilor. Domnul Se întrupează, Se face om, Se naște din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și trăiește și el într-o familie săracă. Domnul iubește sărăcia… De ce ? Pentru că bogăția orbește sufletul omului. Îl face pe om să uite de Dumnezeu. Îl întunecă…

Sărăcia smerește pe om… îl ține cu ochii ațintiți către Domnul, către cer.

„Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.” (Ps. 9:37-38)

Auziți ce spune marele Avocat al săracilor:

„Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.” (Ps. 11:5 )

Domnul nu numai că apără pe cei săraci, ci răsplătește tuturor celor ce îi iubesc, așa cum El îi iubește. Domnul răsplătește celui ce caută la sărac și la sărman.

„Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.” (Ps. 40:1)

„Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,” (Ps. 112:7)

Să vedeți ce frumos se vorbește despre milostenie în cartea lui Tobit. Iată ce sfaturi îi dă Tobit lui Tobie, fiul său:

“Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru şi să nu doreşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele vieţii tale, şi să nu umbli pe căile nedreptăţii. Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr! Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie. Şi-ţi vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele, că milostenia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric. În faţa Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toţi cei ce o fac. (Tob. 4:5-11)

Scriptura abundă în sfaturi de a ajuta pe cel sărman:

„Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte.” (Sir. 4:1)

Dați-le celor sărmani nu numai bani, pâine și haine, ci dați-le o mângâiere, o îmbrățișare. Luați-i în casa voastră pe cei fără casă. Vindecați-le rănile. Duceți-i la medic. Ajutați-i să-și câștige pâinea singuri. Ajutați-i să se reintegreze în societate. Fiți milostivi!

Adică, să aveți milă! Cine nu mai are milă în fața suferinței umane, acela nu mai e om… Și cu cât mai puțin va putea ajunge ca Dumnezeu…

Mila e semn al iubirii. Exersați-vă mila voastră spre toată suferința… Mângâiați, îmbrățișa-ți, vindecați, binecuvântați, ajutați, întăriți toată boala și neputința din jurul vostru, așa cum a făcut Domnul.

Săracii sunt o categorie socială tare chinuită în societate… Sunt ușor desconsiderați și ușor nedreptățiți. De aceea Domnul insistă mereu să facem JUDECATĂ DREAPTĂ LA SĂRMAN ȘI LA SĂRAC! Altfel, El Domnul va judeca pe cel nedrept.

Domnul Hristos când a venit pe pământ a fost mereu atent la cei săraci. A vindecat toată boala și neputința în popor… căci acestea duc adesea pe om în imposibilitate de a lucra, de a-și câștiga pâinea… îi duc la cerșetorie…

Domnul a dat pilde în care a vorbit despre săraci. Domnul i-a fericit pe cei săraci:

„Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. (Lc. 6:20)

A spus că pe săraci pururea îi avem cu noi și-i putem ajuta… și trebuie să-i ajutăm.

Dragilor, sunt multe de zis despre săraci și sărăcie… E un subiect foarte larg, abordabil din multe perspective teologice. Dar vreau să concluzionăm puțin…

Dumnezeu a dat omului bogăție pentru a da din surplusul său celor săraci, pentru a-și câștiga dragostea aproapelui. Sf. Ioan Gură de Aur zice: Muncește cinstit ca să ai ce da celor săraci!

Domnul Hristos a zic că atunci când facem o masă, să-i chemăm pe cei săraci, nu pe cei din familiile noastre și prietenii noștri care au de toate.

“Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Lc. 14:12-14)

Dragilor, odată cu venriea lui Hristos, bogăția nu mai este la rang de cinste. Hristos Domnul a zis că vor intra cu greu bogații în împărăția cerurilor, căci și-au lipit inima de bogății… și caută prin ele plăcerile lumii, și au uitat de Dumnezeu, de bucuria pe care o dă El.

Hristos îndeamnă pe cei ce vor să-l urmeze să vândă tot și să dea săracilor.

În săptămâna mare sfinții părinți zic într-o cântare adresându-se lui Iuda: „Au dară Iuda, dacă iubeai bogăția, de ce ai venit la Hristos care iubește sărăcia.”

Iisus Hristos era sărac ca om dar avea de toate. Era sărac în cele materiale dar era Creatorul a toate, este Creatorul a toate.  Sf. Ap. Pavel spune că deși nu au nimic, ei apostolii, pe toate le stăpânesc. Dragilor, cu cât se apropie omul de Dumnezeu cu atât simte nevoie să se lepede de cele ale lumii, pentru urca și mai sus, pentru a primi pe Duhul Sfânt. Doar cel ce se leapădă de lume se urcă către Dumnezeu.

Bogăția în creștinism nu mai este de dorit. Un creștin care caută să se îmbogățească încă nu a înțeles Cărui Dumnezeu se închină! Nici sărăcia nu este o virtute în sine… dar smerește sufletul și-l îndeamnă mai ușor la rugăciune.

Bogăția vine la pachet cu mândria, cu slava deșartă. Sărăcia vine la pachet cu smerenia, cu o anumită dez-legare de cele lumești.

Aveți bogății? Scăpați de ele! Dați-le săracilor!

Aveți 2 haine, dați una celui sărac.

Aveți 2 pâine, dați una celui flămând.

Aveți 2 case, dați una unui om al străzii.

Aveți 2 mașini, dați una din ele unei familii sărace cu copii care are nevoie de ea.

Sfinții Părinți consideră milostenia o mare virtute… căci are în ea M I L A, și mila e ferment al iubirii… Mila lucrează spre iubirea de aproapele. Nu vă lipiți inima de bani… Nu vă gândiți la averi… Ochii voștri să fie mereu atenți la oamenii în suferință din viața voastră, de lângă voi. De aceea, acum în post vă îndemn să lucrați mila… Să fiți milostivi! Căci acesta e semn al dezlipirii de cele materiale… e semn al dorinței de a ne îmbogăți în Dumnezeu!

Milostenia e forma văzută a iubirii…. Cine face milă cu aproapele, acela împlinește porunca iubirii de aproapele.

Nu uitați: nu tratați cu indiferență sau dispreț pe săracii din viața voastră! Căci Domnul se identifică total cu suferința lor. Cine dă săracului, lui Hristos îi dă! Împreunați mereu milostenia cu un zâmbet sincer și curat. Zâmbetul de pe buzele tale să fie mai mare decât darul din mâna ta, zicea cineva.

Cam atât pentru această seară.

Ar fi multe de zis…

Dar sper că măcar ceva să fi mișcat în sufletul vostru.

Nu uitați, bogățiile voastre nu sunt ale voastre, ci le-ați primit de la Domnul, și poate oricând să le dea cui vrea, când vrea.

„Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele.” (1 Regi 2:7)

(Claudiu Balan)